Biosept plus a24 30 comprimate de supt
INGREDIENTE/COMPRIMAT: -zahăr; -agent de încărcare: lactoză; -extract moale de rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix) 45 mg; -extract moale de propolis 30 mg; -uleiuri esenţiale de: eucalipt (Eucalypti aetheroleum), lămâie (Citri aetheroleum), mentă (Menthae aetheroleum), tea tree (Melaleucae aetheroleum), palmarosa (Cymbopogoni martinii aetheroleum), scorţișoară (Cinnamomi aetheroleum), cuișoare (Caryophylli floris aetheroleum), cimbru de cultură (Thymi aetheroleum), rozmarin (Rosmarini aetheroleum) - 30 mg, în proporţie variabilă; -extract uscat de Astragalus membranaceus standardizat în min. 70% polizaharide 25 mg; -tinctură de echinacea (Echinaceae herba) 20 mg; -agenţi antiaglomeranţi: stearat de magneziu, aerosil. Lemnul dulce era prezentat în farmacopeile europene ale secolului al XIX-lea, alături de alte plante, ca species pectorales, regăsindu-se în diverse formule destinate problemelor respiratorii. Astragalus membranaceus este o plantă medicinală importantă care a fost folosită în mod constant în practica medicinei tradiţionale chineze, în multe formulări pe bază de plante, pentru efectele utile într-o mare varietate de probleme ale organismului. Componentele biochimice majore ale Astragalus membranaceus sunt polizaharidele, flavonoidele și saponinele. Beneficiile echinaceei au fost cunoscute și studiate încă de la începutul secolului trecut. „Echinacea a fost atribuită cu proprietatea de a crește rezistenţa organismului” J. P. Remington, H. C. Wood, The Dispensatory of the United States of America, 1918. Frunzele de eucalipt constituie, în zonele originare, un popular remediu, având un miros puternic, aromatic şi agreabil, şi un gust amărui-aromatic care, ca şi frunzele de mentă, lasă în urmă o senzaţie răcoritoare şi o stare reconfortantă. The British Pharmaceutical Codex (1911) pomeneşte faptul că uleiul esenţial era folosit ca dezinfectant şi frecvent stropit pe batistă şi inhalat. Uleiul esenţial de lămâie , bogat în limonen, este folosit atât ca aromatizant alimentar, cât şi în medicină pentru a corecta gustul și a crește puterea infuziilor și tincturilor amare, dar şi în aromaterapie datorită virtuţilor conferite de aroma sa tonică, reconfortantă, răcoritoare și agreabilă. Plantă folosită încă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentiă, mintă. Calităţile curative ale mentei erau deja menţionate în lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus, iar Lonicerus, în 1564, scria despre acestea în ediţia a III-a a publicaţiei Synopsis Stirpium Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată, în 1894, estimarea mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect dezinfectant local, şi pe care în zilele noastre îl ştim cel mai bine pentru calităţile sale de a uşura respiraţia, aroma lui plăcută degajând căile respiratorii şi aducând o notă de prospeţ
