5 rezultate (0,13449 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Moara cu noroc

Moara cu noroc

Ioan Slavici a fost scriitor, jurnalist si pedagog, membru corespondent al Academiei Romane. Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui loan Slavici este influentata de viata satului ardelenesc. Scriitorul, desi nu detinea o cultura vasta, a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor. Slavici crede ca spiritualitatea omeneasca nu are nimic metafizic in sine, ca omul e rezultatul organic al vietii sociale si ca arta e o activitate umana rationalizabila, desi nu reductibila la ratiune. Scriitorul se desparte hotarat de gandirea social-filosofica si artistica a epocii anterioare, de cliseele romantismului, fiind in multe privinte un precursor al ideilor literare de mai tarziu.   Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si cu parti rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Daca ar fi avut mai multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o comedie umana a satului, dar ne-a tasat si una din cele mai autentice si mai profunde opere memorialistice. Prin nuvelele si romanele sale, Slavici este, alaturi de ceilalti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezare literaturii noastre pe fagasul modernitatii, a fost un intemeletor al realismului nostru modern, asa incat va ramane un punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.&nbsp

RON 17.00
1

Legatura cu Ingerii

Legatura cu Ingerii

…interesul pentru Ingeri in acest moment nu este un accident. Exista o noua energie care trece prin Pamant. Noi suntem fiinte spirituale intr-un corp fizic si, daca vom invata sa actionam ca atare, vom avea acces la aceasta noua energie, iar vietile noastre vor fi schimbate in bine. Aceasta carte explica cum, cu ajutorul Ingerilor dumneavoastra, puteti da nastere unui nou Eu si cum va puteti atinge scopul vostru divin. Folosind rugaciunile, meditatiile si povestile experientelor sale angelice, Christina Lunden va ajuta sa va contactati Ingerii, sa primiti ajutor pentru a face conexiunea spirituala mai puternica si pentru a depasi lucrurile din trecut, care v-au dat inapoi pana acum. ………………………………………………………… Christina Lunden a fost intotdeauna capabila sa vada Ingerii. Acestia au invatat-o cum sa mentina legatura spirituala deschisa. In gluma ea spune ca i-a intrebat asa de multe lucruri pe Ingeri de-a lungul timpului, incat acum ei au pus-o la lucru! Ati dorit vreodata sa vorbiti cu Ingerii vostri? Simtiti ca Ingerii va vegheaza? Doriti sa stiti mai multe despre Ingeri, de ce sunt in jurul nostru si ce vor sa ne transmita? Datorita faptului ca nu a urmat vreodata cursuri de specialitate, Christina are o perspectiva unica asupra vietii si cum ar trebui sa traita. Ea ne impartaseste cunostintele dobandite de-a lungul vietii sale impreuna cu sfaturile si indrumarea Ingerilor pentru a ajuta la vindecarea oamenilor la toate nivelurile:emotional, fizic si spiritual, acest lucru realizandu-se de multe ori printr-un singur cuvant. CUPRINS: Manifestul misiunii Multumiri Introducere Invocarea tuturor Fauritorilor Luminii. Foloseste-ti puterea acum! Viata mea Zamislirea unui nou Eu Stabilirea legaturii cu Ingerii vostri Cum sa soliciti ceea ce ai nevoie si ceea ce iti doresti Cum ne invata Ingerii Increde-te si asculta Ascultandu-ti Ingerii Shannon Intrebarile clientilor si raspunsurile Ingerilor lor Transcenderea fricii prin iubire O zi din viata mea ca intermediar al Ingerilor Mesajul Arhanghelului pentru tine Ganduri finale

RON 20.00
1

Alice in Tara Minunilor prestige

Alice in Tara Minunilor prestige

Alice coboara in vizuina iepurasului Incepuse a se plictisi de-a binelea Alice, de cand tot sedea pe mal langa sora ei si n-avea ce face. Incercase de vreo doua oua ori sa se uite in cartea pe care o citea sora-sa, dar n-avea nici un haz: nici poze, nici dialog! "Ce rost o fi avand o carte fara poze si fara dialog?" se intreba Alice.  Si chibzuia in gandul ei (cat se putea chibzui pe o zi de arsita ca asta, care te facea sa tot picotesti si sa ti se impaiejeneze gandurile) daca placerea de a impleti un sirag de margarete merita osteneala sa se ridice si sa culeaga margaretele. Cand, deodata, un Iepuras Alb, cu ochi de margean, alerga chiar pe langa ea.  Pentru atata lucru n-avea de ce sa te prinda mirarea; si Alice nu prea se mira nici cand il auzi pe Iepuras bombanind:  – Vai, vai, vai! Am sa intarzii!  (Cand se gandi mai tarziu la intamplarea asta, isi dete seama ca s-ar fi cuvenit sa o mire, dar in clipa aceea ii parea totul foarte firesc). Insa cand Iepurasul, nici mai mult nici mai putin, scoase un ceasornic din buzunarul vestei, se uita la el si-apoi isi iuti fuga, Alice se repezi in picioare; caci ii daduse prin gand, cu iuteala fulgerului, ca n-a mai vazut niciodata iepure sa aiba vesta cu buzunare si nici ceas pe care sa-l scoata din buzunar; si, curioasa foc, o lua la fuga peste camp, pe urmele Iepurasului, ajungand tocmai la timp ca sa-l vada cum dadea buzna intr-o vizuina maricica de sub niste tufisuri, unde pieri.  Intr-o clipa, hop si Alice dupa el in vizuina!  Coborase fara sa-si puna cat de cat intrebarea: cum va iesi oare de acolo?  O bucata de drum, vizuina iepureasca o duse pe Alice drept inainte ca printr-un tunel, apoi o lua brusc la vale, dar atat de brusc, incat Alice n-avu vreme nici o clipita sa se gandeasca a se opri; se trezi lunecand in jos, ca intr-o fantana foarte, foarte adanca.  Fie ca era o fantana foarte adanca, fie ca Alice cadea foarte, foarte incet, oricum, avu timp, in cadere, sa priveasca pe indelete in juru-i si sa se intrebe cu mirare ce-avea sa urmeze. Mai intai incerca sa priveasca in jos, spre a se lamuri unde va ajunge, dar era prea intuneric ca sa poata deosebi ceva; apoi se uita la peretii fantanii si baga de seama ca erau acoperiti de rafturi cu provizii si de etajere cu carti; ici si colo vazu harti si tablouri agatate de piroane.  In trecere, lua de pe un raft un borcan, cu o eticheta pe care scria: Dulceata de portocale, dar, spre marea ei dezamagire, cand il deschise, il gasi gol. Nu vru sa-i dea drumul, de teama sa nu omoare pe cineva dedesubt, si izbuti sa aseze borcanul intr-un alt raft, pe langa care luneca.  "Ei! gandi Alice. Dupa o cadere ca asta, nici c-o sa mai mi pese cand m-oi da de-a dura pe scari! Cat de viteaza o sa le par celor de-acasa!... Eh! De-acu', chiar daca as cadea de pe acoperis, n-as mai zice nici carc!" (Si foarte probabil ca spunea adevarul).  Cadea, cadea, cadea. Oare n-avea sa se mai opreasca nicicand?..."  

RON 15.00
1