976 rezultate (0,22043 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

A doua viaţă a lui Corto Maltese

A doua viaţă a lui Corto Maltese

„Mulți dintre cei care s-au ocupat de opera lui Hugo Pratt au insistat asupra dialecticii realității și a iluziei, dublate de o consistentă opoziție vis/trezie. Adevărul e că se fantasmează și se visează mult în albumele despre care e vorba în această carte. După cum se citește mult. Deși în majoritatea ipostazelor personajele sunt surprinse în încleștări fizice, confruntări aspre și lupte acerbe cu inamicii ori cu natura, grundul livresc dă narațiunilor grafice o consistență inedită, de literatură înrădăcinată în mitologie și magie. Ecoul miturilor, poveștilor și legendelor clasice răzbate din aproape fiecare planșă. Elementul fantastic e integrat cu naturalețe, cu aerul unei metarealități în care burlescul, parodicul și ironia coexistă într-o formulă ce tinde spre jubilație nostalgică și euforie intelectuală.Hugo Pratt face parte din categoria creatorilor care știu cu precizie ce turnură să dea operei de artă. Într-un stil pe jumătate oracular, pe jumătate ironic, el scrie: «Spre deosebire de mulți alții, de cei care spun minciuni încercând să le facă să treacă drept adevăruri, eu spun adevărul ca și cum ar fi o minciună». Acest presupus paradox deschide calea unor interpretări multiple, bazate pe combinarea și recombinarea elementelor materiale și a celor imaginare. Autorul mizează în mod conștient pe complicitatea cititorului, care va simți nevoia să se convingă cu propriii ochi că tărâmurile fabuloase străbătute de eroii săi nu doar că au existat, ci continuă să ființeze și să emane aceeași energie irezistibilă. Cu o nedisimulată șiretenie, Pratt își construia astfel o poliță de asigurare, proiectându-și opera pe ecranul unui viitor încă inaccesibil.” (Mircea Mihăieș

RON 61.50
1

Cuvantarea a IV-a. Cuvantarea a V-a. Impotriva lui Iulian

Banditii. Mica trilogie a marginalilor

Banditii. Mica trilogie a marginalilor

Volumul Banditii este al doilea din Mica trilogie a marginalilor.   • Izgonitii a fost distins cu Premiul AgentiadeCarte.ro, editia 2020, la sectiunea Eseu/Publicistica/Memorialistica. • Banditii a fost distins cu Premiul Observator cultural pentru Eseistica/Publicistica in 2017. • Sectantii a fost distins cu Premiul ",Matei Brancoveanu" pentru Literatura in 2015.   Desene de Laurentiu Midvichi   Un baiat din Bugeac, crescut si educat de o familie de sectanti, descopera o lume cu totul diferita de orice vazuse pina atunci: alta etica, alte valori si alte reguli. Iar oamenii ei arata, se imbraca, vorbesc, gindesc, actioneaza si cinta altfel. Aceasta e "imparatia hotilor" - oameni tatuati straniu, care au ales sa-si construiasca o societate proprie, nesupusa institutiilor oficiale, si pentru care normalitatea e strict interzisa. Chiar si sectantii ii considera "ingeri cazuti". Iar daca nu pot fi salvati, sint aruncati in puscarii, unde ar trebui sa fie reeducati. Insa pentru ei inchisoarea inseamna "acasa", ba chiar este necesara daca vrei sa devii bandit. Tinarul din Bugeac e atras de acesti marginali dupa ce, intimplator, se imprieteneste cu un hot faimos, cu rang inalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel patrunde intr-o lume necunoscuta si inaccesibila si descopera tainele unei comunitati pline de contrabandisti si tilhari, hoti de buzunare si prostituate, asasini si cersetori, ce isi pun totusi gaj viata pentru respectarea unui cod al onoarei. Banditii dezvaluie "in negativ" fata ascunsa, fascinanta a proscrisilor si felul in care e vazut raiul de catre cei ce traiesc in infern. Din seria Mica trilogie a marginalilor mai fac parte Sectantii si Izgonitii.  

RON 37.95
1

Luna a apus

Luna a apus

Publicat initial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus exploreaza efectele invaziei atat asupra invinsilor, cat si a invingatorilor. Ocupat de trupele inamice, un orasel linistit ajunge sa se confrunte, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nu numai cu raul venit din afara, ci si cu tradarea nascuta in sanul acestei comunitati stranse. Analizand in amanunt sentimentele comandantului si pe ale tradatorului si infatisand patriotismul plin de curaj al populatiei, Steinbeck da la iveala adevaruri profunde, adesea tulburatoare, despre razboi, dar si despre natura umana. Aceasta "celebrare a durabilitatii democratiei", cum o descrie Steinbeck insusi, a avut un impact extraordinar ca propaganda a Aliatilor in tarile ocupate de nazisti. In ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (in Italia fascista pana si faptul de a te afla in posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus in secret in franceza, daneza, olandeza, suedeza, germana, italiana si rusa, astfel ca sute de mii de copii circulau in Europa, facand din el de departe cel mai popular text de propaganda din timpul ocupatiei. Putine opere literare din epoca au demonstrat cu atata succes puterea ideilor in fata otelului rece si a fortei brute. Rolul jucat de roman in ridicarea moralului norvegienilor i-a adus lui Steinbeck numeroase elogii si medalia Crucea Libertatii Regele Haakon al VII-lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scena in 1942 si ecranizat in 1943. O poveste despre barbati si femei anonimi care distrug moralul bestiei cuceritoare prin tacere, ura, revolta in masa si folosirea unor unelte faurite de imaginatie si pasiune, in timp ce armele inamicului isi pierd orice putere de a infrange rezistenta, unitatea furiei lor. O realizare extraordinara. - Kirkus Reviews Un om a carui opera se ridica la inaltimea marilor teme sociale ce il preocupau. - Don DeLillo Razboiul e tradare si ura, e haos produs de generali incompetenti, e chin si ucidere, boala si epuizare, pana cand se termina in sfarsit si-apoi vezi ca nimic nu s-a schimbat, urmeaza doar un alt fel de epuizare si alte soiuri de ura. - John Steinbec

RON 28.50
1

E o chestie de-a printilor. Seria Regulile printesei Vol.2

Idiotul (ediţia a IV-a, de buzunar)

Noaptea cand cineva a murit pentru tine

Noaptea cand cineva a murit pentru tine

Despre evenimentele din 1989 nu mai vorbesc nici macar cei implicati, pentru ca opinia publica actuala si-a primit prea multe portii de scepticism. Mai grav e ca unii dintre participanti au revizuit o intreaga conditie umana, reconfigurindu-si, pentru totdeauna, o structura interioara mutilata, fara nici o sansa credibila in afara tragicomicului. De aici o suma de pacienti istorici, inchisi in lagare interioare unde mocnesc interogatii nesolutionate. Bogdan Suceava parcurge un drum invers, convins de adevarul unor momente incandescente, imposibil de lasat in afara scrisului si istoriei. Ajuns la o maturitate creatoare si umana, el restabileste granitele interioare, culturale si sociale ale unei istorii a incertitudinilor.   'Nu am dovezi. Sa zicem ca totul e fictiune.' Asa incepe naratorul lui Bogdan Suceava incursiunea in tumultul a doua zile reprezentative pentru revolutia bucuresteana din 1989. Cumva detasat si pastrand la distanta posibile atacuri incomode. Iata povestea revolutiei din perspectiva unui matematician in anul I de facultate, fiu de ofiter de militie, pornit intr-o aventura personala spre Universitate pentru a participa la redactarea statutului Ligii Studentilor. O nebunie, se-ntelege. Nu si pentru proaspatul student calit in armata. Calit e un fel de a spune; in fapt, traumatizat, incarcerat in toxice suspendari temporale si tembelizari pe linie. Drumul acesta la Universitate se ramifica din prezentul intens, apocaliptic, al revoltelor din decembrie ’89, spre trecutul impartit intre iubiri indecise, matematica si stagiul militar. Noaptea cand cineva a murit pentru tine este istoria unei memorii dislocate. - Marius Mihet

RON 37.95
1

Miraculoasa viata uitata a lui Iris Cartier

Miraculoasa viata uitata a lui Iris Cartier

Langa un oras trist si fara nume se afla orfelinatul doamnei Kralle, unde traieste orfana Iris impreuna cu papusa ei, Siri. Traiul acolo e tare nefericit pentru fetita fiindca doamna Kralle nu o place si ceilalti copii o cred o ciudata. Insa, cand Iris descopera o perla magica in pieptul lui Siri si sufla peste ea, i se arata o lume miraculoasa: Teatrul Cartier cu papusile sale adormite. Cu ajutorul doamnei Kah si al domnului Wuh, creaturi de praf si de rugina, Iris porneste in cautarea Suflului Vietii prin universul subteran pazit de zeita Mamamana. Lumini si umbre, iubire si ura, adevar si minciuna, oameni curajosi si monstri infricosatori - Miraculoasa viata uitata a lui Iris Cartier este povestea fascinanta a descoperirii de sine, iar Iris e fiecare dintre noi. Romanul lui Flavius Ardelean-Bachmann te transpune de la primele pagini intr-un film de animatie al lui Miyazaki: un univers intunecat, in care umbrele prind viata, iar memoria ascunde, nu reveleaza. Iris, personajul principal, fetita care da viata papusilor, traieste intr-o lume ostila, din care se refugiaza intr-o existenta paralela, totusi familiara. Este o carte inrudita cu Alice in Tara Minunilor, dar si cu Pinocchio - Flavius Ardelean-Bachmann stapaneste arta suspansului, dar si secretele unei proze "pentru copii" de mare calitate: stie ca o asemenea proza trebuie sa arate lumea asa cum e - plina de umbre, bantuita de intuneric si demoni. - Bogdan-Alexandru Stanesc

RON 31.50
1

Idiotul (ediţia a V-a)

Idiotul (ediţia a V-a)

Roman în patru părţi Întors la Petersburg după un lung tratament la sanatoriu, în Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin este primit cu îndoială şi luat în rîs de înalta societate a oraşului, care îl socoteşte sărac cu duhul. Mîşkin se poartă cu sinceritate stîngace, percepută de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. În puritatea lui, Mîşkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi. „Uneori ai vise ciudate, imposibile şi nefireşti; trezindu-te, ţi le aminteşti, dar te şi miri de un lucru bizar: îţi aminteşti în primul rînd că raţiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îţi aminteşti chiar că ai acţionat extrem de ingenios şi logic în tot acest timp, cînd te-au înconjurat ucigaşii, cînd umblau cu viclenii, îşi ascundeau intenţiile, se purtau prieteneşte cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar aşteptau vreun semnal, îţi aminteşti cu cîtă dibăcie, în sfîrşit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ţi-ai dat seama că ei ştiu pe de rost stratagema ta, că ştiu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios şi i-ai păcălit din nou, toate acestea ţi le aminteşti clar. Dar de ce în acelaşi timp raţiunea ta a fost în stare să se împace cu absurdităţile şi imposibilităţile evidente, de care, printre altele, îţi era ticsit visul? Rîzi de absurditatea visului tău şi simţi în acelaşi timp că în împletirea acestor absurdităţi se află o idee…” (F.M. Dostoievski

RON 65.50
1

Arta de a vorbi in public

Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare

Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare

Atelierul lui e o lume. El nu mai traieste in Franta. O lume mica si alba in care realitatea se schimba, trupurile groase cad si corpurile isi dezvaluie sufletele, esenta. Charon e mic, cu ochi vii. Miini puternice ii piaptana barba desprinsa din Vechiul Testament. Si, daca vrea, te invita sa treci pragul. Si, daca se infurie, te poate arunca afara. Cu suturi in fund. Si, daca e fericit, aprinde focul in forja, fierbe o supa, scoate gaina si o frige direct pe jar. Peretii albi ascund drumurile lumii. Scarile de funie urca pina la patul ascuns. Sculpturile stau exact la distanta de care au nevoie ca sa vorbeasca intre ele. Ca sa vorbeasca in capul lui. Fumul gros de tigara si praful alb de ghips se poarta deasupra lor. Si piatra cinta. - FragmentFragment din cartea "Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare" de Moni Stanila"Acum da cu matura in noul sau atelier din Montparnasse si rade singur cand isi aminteste. Chesarie habar nu are ca a trebuit sa suporte de multe ori spiritul hatru al lui Brancusi. Ii facea cere lase pe Dodoica - cum singur isi spunea Brancusi cateodata - sa pacaleasca lumea, nu doar ca sa se joace, dar si ca sa incerce firea oamenilor. Multi sunt dispusi sa vada doar ceea ce vor nu creada ceea ce nu le convine. Cum se zice la slujba, au ochi, dar nu vad, iar Brancusi isi face de pe acum o filosofie de viata din derutarea oamenilor, pentru a intelege el din ce material sunt facuti. Tocmai din acest motiv le spunea unor compatrioti, cu glasul sugrumat de frustrare, ca popa il silea sa poarte haina de diacon la slujbe, o amarata de roba, carpita din haine preotesti abandonate si rupte. Spunea povestea asta atat de convingator si cu ochii aproape inlacrimati, incat nimeni nu se mai gandea ca Brancusi insusi, dupa ce s-a vazut in roba, a alergat sa se fotografieze si a reusit in anul ala sa-i lase cu gurile cascate pe cativa prieteni din Romania care s-au trezit cu carti postale din care le zambea tanarul artist imbracat in slujitor al altarului. Altora le spunea, cu voce acra si dispretuitoare, ca s-a certat cu Chesarie pentru un ban de argint aterizat in pangar, pe care atat popa, cat si el si-l disputau cu inversunare. Povestea lumanarilor uitate aprinse e si mai vesela. Nu ma lasa inima, spunea el cu glas plangaret si sprancenele coborate, sa sting lumanarile! Era atat de frumoasa icoana Maicii Domnului, ca voiam sa o vad luminata zi si noapte.

RON 33.50
1

Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano

Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a

Homo Deus. Scurta istorie a viitorului

Homo Deus. Scurta istorie a viitorului

De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul XX, a reuşit să le rezolve în mare măsură. Războiul nu mai are aceeaşi putere de distrugere: în prezent numărul celor care se sinucid e mai mare decît al celor morţi în conflicte armate. Foametea dispare: oamenii suferă mai degrabă din cauza obezităţii decît din cauza malnutriţiei. Molimele nu mai fac ravagii: mai mulţi oameni mor de bătrîneţe decît în urma bolilor infecţioase. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingînd moartea şi creînd viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei – Homo deus.„O carte remarcabilă, cu perspective şi reinterpretări profunde ale lucrurilor pe care credeam că le ştim despre noi şi despre istoria noastră. O carte foarte inteligentă, plină de observaţii pătrunzătoare şi ironie muşcătoare... O carte neobişnuită, o carte cool.” (The Guardian)„Asemenea marilor epopei, Sapiens avea nevoie de o continuare. Aceasta este Homo deus, în care viitorul după toate probabilităţile apocaliptic este imaginat în detaliu. E un scenariu fascinant al nenumăratelor moduri în care am putea să dăm greş din cauză că vrem prea mult.” (The Observer)„O carte extraordinară... Nu doar schimbă felul în care vezi lumea după ce o citeşti, ci înfăţişează trecutul într-o lumină diferită.” (Mail on Sunday)„Provocatoare... Opera unui gînditor înzestrat.” (The New York Times)„Harari are abilitatea de a condensa memorabil mari idei şi de a le îmbina cu umorul. El ne oferă nu doar lecţii de istorie, ci o lecţie de metaistorie.” (The Washington Post)„Istoria a început cînd oamenii au inventat zeii şi se va sfîrşi cînd oamenii vor deveni zei.” (Yuval Noah Harari

RON 80.90
1

De mine viata si-a tot ras

De mine viata si-a tot ras

In toamna anului 1951, Vera, evreica si activista in contraspionajul Armatei de Eliberare Nationala a Iugoslaviei, e arestata. Sotul ei, Milos, ofiter in cavaleria maresalului Tito, tocmai se spinzurase. Profund indragostita, Vera isi apara barbatul si refuza cu incapatinare sa semneze actul prin care acesta ar fi fost declarat dusman al poporului si spion sovietic al lui Stalin. Prin urmare, va fi aruncata in lagar si torturata, nevoita sa-si lase fiica, micuta Nina, in voia sortii. O rana adinca le va desparti. Odata reunite, se vor putea impaca, oare, cu trecutul, sau blestemul va fi transmis din generatie in generatie? Zeci de ani mai tirziu, inarmata cu o camera video, Ghili, fiica Ninei si nepoata Verei, reconstituie odiseea familiei.Cu ani in urma, am vrut sa scriu o colectie de povesti de dragoste adevarata – si nimeni nu avea una ca a ei. Primul ei sot s-a sinucis pe vremea cind era prizonierul serviciilor secrete ale lui Tito, in 16 octombrie 1951. An de an, in 16 octombrie, o sunam si-i spuneam: mi-am amintit ca astazi e ziua lui Rade, sotul tau. Plingea ca si cum el abia murise. Era bintuita de aceasta intrebare: de ce a facut-o, de ce n-a putut fi indeajuns de puternic pentru a depasi tortura, cum a fost ea? Vorbea cu atita duiosie despre el, aceasta femeie – atit de neclintita in privinta ideologiilor, dar atit de tandra in iubire.” David Grossman, Elle - ItaliaGrossman – ca si Oz – nu imparte lumea aceea in buni si rai, nu tine cu unii impotriva celorlalti, nu are «solutii», nici iluzii, nu uraste decit razboiul acela dintre doua adevaruri la fel de indreptatite. Unul dintre acei romancieri – nu chiar foarte multi – pe care putem conta. - Radu Cosasu, Dilema vech

RON 38.00
1

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul

Scurta domnie a lui PEpin al IV-lea

Scurta domnie a lui PEpin al IV-lea

Traducere din limba engleză de Radu ParaschivescuScurta domnie a lui Pépin al IV‑lea este o satiră politică extrem de amuzantă şi atipică în ansamblul operei lui Steinbeck. În Franţa secolului XX, comunismul şi‑a pierdut în întregime forţa contestatară şi spiritul de revoltă. De aceea, toate partidele politice cad de acord că singura mişcare ce i‑ar putea reda gloria de altădată este restaurarea monarhiei. Aşa se face că Pépin Héristal, astronom amator şi jalnic urmaş al lui Charlemagne, se trezeşte – peste noapte şi împotriva voinţei sale – rege. Deranjat de absenţa intimităţii, de disconfortul şederii la Versailles şi de lipsa de putere a unui rege de paie, Pépin al IV‑lea îşi petrece cea mai mare parte din timp făcând escapade cu motoscuterul, deghizat în cetăţean obişnuit, pentru a afla părerile poporului. Când hotărăşte însă să‑şi asume rolul de monarh şi propune reforme incomode, lucrurile iau o întorsătură urâtă.„Unul dintre gândurile sub care stă romanul lui Steinbeck este că șotronul politic e unul dintre cele mai vii spectacole ale ridicolului. Asta mai cu seamă când spectacolul implică ungerea unui anume Pépin Arnulf Héristal (quel nom, mon Dieu!) ca rege al Franței în plin proiect republican. Suirea lui pe tron e un gest revizionist în care se ghicesc sâmburii farsei. Cu atât mai mult cu cât printre actanții de pe scena politică a Franței se numără radicalii conservatori și conservatorii radicali, centriștii de dreapta și centriștii de stânga, ateii creștini și creștinii atei. Și dacă ar fi doar ei. Numai că în același peisaj mai apar staliniști, troțkiști și hrușciovnici, spre a nu mai vorbi de câteva stafii ale desuetudinii istorice: vercingetorieni, merovingieni, carolingieni, capețini, burgunzi, orléaniști, bourboni și bonapartiști. Parodia istorică nu s-a ridicat foarte des la cotele atinse de Steinbeck în Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea.” (Radu Paraschivescu

RON 38.00
1

Sfarsitul e mereu aproape

Sfarsitul e mereu aproape

Sfarsitul e mereu aproape. Momente apocaliptice de la colapsul Epocii Bronzului pana la amenintarea nuclearaBestseller New York TimesMomentele dificile ii fac oare pe oameni mai puternici? Poate umanitatea sa sustina, fara a se autodistruge, puterea armelor pe care ea insasi le-a creat? Tehnologia sau abilitatile oamenilor vor ajunge vreodata la un maximum ori vor regresa? Nu se stiu raspunsurile la astfel de intrebari, insa nimeni nu le prezinta la fel de interesant ca Dan Carlin, legind trecutul si viitorul in moduri fascinante si neobisnuite. Intrebarile pe care ni le propune se refera la cel mai important subiect imaginabil: supravietuirea omenirii. De la colapsul Epocii Bronzului pina la provocarile erei nucleare, aceasta problema ameninta umanitatea ca o staruitoare sabie a lui Damocles. Cu totul iesita din tipare si erudita, ciudata si profunda, Sfirsitul e mereu aproape analizeaza problemele care sunt rareori prezentate publicului si face dintr-odata trecutul sa devina important pentru prezentul nostru foarte turbulent.In pofida aparentei stabilitati a epocii noastre, nu avem garantia ca situatia actuala nu se va schimba drastic. Exemplele din aceasta carte reconstituie unele perioade in care s-a intamplat asta. Si noi am putea avea o varianta moderna a colapsului Epocii Bronzulut. Ori superputerea globala ar putea suferi o implozie neasteptata, cum s-a intamplat cu stravechea Asirie, creandu-se un urias vid geopolitic. Roma timpurilor noastre s-ar putea fragmenta asemenea Impertulut Roman. O panderme ar putea izbucni cu usurinta, iar daca ar fi destul de grava, ne-ar aminti cum traiau oamenii inainte de medicina moderna. Ar putea surveni un razboi nuclear sau un dezastru ecologlc. Ne-am putea trezi intr-o realitate despre care generafille viitoare vor citi in carti descriind experientele umane extreme sau formuland avertismente cu privire la ceea ce trebuie evitat.Fragment din cartea "Sfarsitul e mereu aproape" de Dan Carlin:" Aparitia armelor nucleare a facut posibil, pentru prima oara in istorie, ca un singur om sa distruga zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de vieti si, odata cu dezvoltarea tehnologiei de lansare a incarcaturii nucleare, sa faca asta in doar cateva minute. Nici unul dintre cei mai infricosatori oameni din istorie Ginghis-Han, Alexandru Macedon, Adolf Hitler — nu dispunea de o astfel de capacitate. Daca in secolul al XIII-lea titanul mongol Ginghis-Han decidea sa distruga un imperiu sau un stat, asta avea sa dureze un timp. Daca statul era urias — cum era, de exemplu, China -, probabil ca urma sa dureze zeci de ani. Daca insa presedintele Richard Nixon, in 1969, decidea sa lanseze un atac nuclear in acelasi loc, putea ucide o suta de milioane de chinezi intr-o dupa-amiaza.Daca omenirea ar trata aceasta noua superarma la fel ca pe oricare alta arma eficienta inventata vreodata, urmatorul razboi mondial s-ar purta avand la dispozitie capacitati distructive aproape supranaturale. Cele cateva sute de oameni care au fost martori la nasterea epocii atomice si-au dat seama de asta in momentul in care au vazut testul Trinity din desert: “Acum am devenit moartea, distrugatorul lumilor”, cum spunea Oppenheimer.La fel ca oamenii de stiinta, si americanii de rand au avut reactii contradictorii. Daca esti implicat intr-un razboi mondial care treneaza si tabara ta dobandeste o superarma, aceasta va fi cu siguranta perceputa lumina pozitiva. In cartea saIn the Shadow of War, istoricul Michael S. Sherry descrie reactiile diverse ale americanilor dupa ce presedintele Truman a vorbit la televizor, spunand poporului american si lumii intregi ca bomba fusese lansata si explicand ce era aceasta noua arma si de ce fusese folosita. “Unii au spus ca sunt mandri de realizarea americanilor si satisfacuti de razbunarea contra japonezilor.” Unii ar fi vrut ca razboiul sa continue, ca sa lansam mai multe bombe asupra Japoniei. “Altii - mai ales soldatii care presupuneau ca o invazie a Japoniei era singura alternativa la folosirea bombei - s-au bucurat de pacea pe care bomba o accelerase, precum si de faptul ca se fabricase aceasta bomba, considerata un instrument util pentru asigurarea continuitatii pacii.”Altii au vazut cu totul altceva - pentru ei, bomba era dovada nenorocirii aduse de razboiul modern. Alti oameni simteau ca prevesteste ce ne-ar putea rezerva viitorul.

RON 14.50
1

O istorie naturala a exercitiului fizic

O istorie naturala a exercitiului fizic

Toată lumea ştie că ar trebui să facă mişcare. Dacă însă exerciţiul fizic este ceva firesc, cum se face că nimeni n-a găsit o metodă eficientă de a-i ajuta pe oameni să-şi învingă instinctul natural, adânc înrădăcinat, de a evita să facă mişcare atunci când nu e absolut necesar? Cum se explică faptul că tot mai mulţi semeni ai noştri trăiesc mai mult ca oricând, deşi sunt din ce în ce mai inactivi din punct de vedere fizic? Oare suntem, prin natura noastră, înceţi şi slabi? Să fie adevărat că am ales rezistenţa în detrimentul forţei fizice? Că statul pe scaun ne omoară? Că exerciţiile fizice nu ne ajută să slăbim? Daniel Lieberman, profesor la Harvard şi cunoscut cercetător în domeniul evoluţiei corpului uman, afirmă că perspectivele evoluţioniste şi antropologice ne pot ajuta să înţelegem mai bine paradoxul exerciţiului fizic – de ce un lucru pentru care nu suntem făcuţi este foarte benefic pentru sănătatea noastră. În plus, combate miturile referitoare la viteză, forţa fizică şi rezistenţă apelând la argumente ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, prezintă câteva principii menite a-l ajuta pe omul modern să ducă o viaţă mai plăcută şi mai activă. „Vocea moderată a lui Daniel Lieberman este bine-venită într-o lume în care alergatul desculţ şi dieta paleo au devenit obsesii.” (The Wall Street Journal) „O carte care îi va încânta pe specialiştii în fitness şi va face plictisitoarele şedinţe de antrenament mai pline de satisfacţii pentru toţi ceilalţi.” (Publishers Weekly) „Daniel Lieberman dărâmă mituri, ne spune la ce fel de exerciţii fizice ne pricepem şi cum contribuie acestea la sănătatea noastră. Cel mai important este că nu îi judecă pe cei cărora, ştiind că trebuie să facă mişcare, acest lucru li se pare totuşi dificil.” (The New York Times

RON 65.50
1

Fetita care si-a pierdut zambetul

Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei

Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei

„Un tur de forţă. Superb, captivant, magistral.” (Simon Sebag Montefiore)Dansul Nataşei a fost nominalizată pentru Duff Cooper Prize şi Samuel Johnson Prize (2003). În 2009 a primit prestigiosul Premiu „Przegląd Wschodni” (Polonia) pentru cea mai bună carte străină despre istoria Europei de Est.O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, ţesută din poveşti şi personaje extraordinare, Dansul Nataşei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, şi pînă în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară pînă la ritualurile magice ale şamanilor asiatici, de la poezia lui Puşkin pînă la muzica lui Musorgski şi Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizînd o impresionantă distribuţie de artişti şi aristocraţi, revoluţionari şi exilaţi, preoţi şi libertini, ţari şi tirani. Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din Război şi pace, în care tînăra contesă aude o melodie populară şi, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificaţia dansului Nataşei, autorul explorează tensiunile dintre cultura înaltă şi cultura populară, dintre componenta europeană şi componenta asiatică ale culturii ruse şi examinează modul în care artiştii, scriitorii şi gînditorii ruşi au construit mitul „sufletului rus”.„Splendidă. O panoramă fascinantă a artei şi vieţii ruseşti.” (The Independent)„Dansul Nataşei are toate calităţile unei tragedii epice.” (Mail on Sunday)„E o lectură atît de plăcută, încît ezit să scriu prea mult, de teamă să nu dezvălui surprizele cărţii.” (Anne Applebaum

RON 61.90
1

Absenţa ta e întuneric

Absenţa ta e întuneric

O istorie de familie ce se întinde pe câteva generaţii, din secolul al XIX-lea până în anii 2020. Trecutul şi prezentul se întreţes pe măsură ce naratorul amnezic aşterne pe hârtie poveşti despre o galerie întreagă de personaje: un preot însingurat care se împrieteneşte cu un poet german mort de mult, o soţie de fermier fără studii care scrie un articol ştiinţific genial despre râme, un pescar expert în Kierkegaard, un muzician deprimat care află că propria familie l-a minţit din dragoste, un pomicultor cu un libido diabolic, o tânără de la oraş atrasă spre un fiord îndepărtat de amintirea unor ochi albaştri şi multe altele. Confruntându-se cu soarta brutală şi cu efectele în cascadă ale propriilor alegeri sau ale refuzului de-a alege, fiecare personaj descoperă cât te costă să-ţi urmezi acul magnetic al inimii. O tragicomedie despre moarte, muzică şi timpul care le vindecă pe toate, precum şi o saga fermecătoare despre dorinţă şi agonia sublimă a iubirii imposibile.„Stefánsson îmbină descrieri ale vieţii de zi cu zi într-un limbaj simplu cu accente mistice, creând o atmosferă fantastică şi spectrală. Cu delicateţe şi cu un sentimentalism fără rezerve, romanul celebrează captivant ceea ce autorul numeşte supremul paradox al existenţei umane, bucuria explozivă şi tristeţea paralizantă ce însoţesc orice poveste de iubire.” (The Wall Street Journal)„Absenţa ta e întuneric nu are cum să nu emoţioneze profund orice cititor prin frumuseţea poetică şi preaplinul de dragoste şi durere pe care-l exprimă.” (Morgunblaðið)„Romanul lui Stefánsson porneşte de la premisa că, în melancolia existenţei, oamenii îşi găsesc fericirea împreună, explorând prin intermediul muzicii sau literaturii conexiunile dintre ei, iertând neajunsurile celor dragi şi amuzându-se copilăreşte în faţa inevitabilului.” (World Literature Today)„Un Dickens islandez, înzestrat cu acelaşi talent literar şi aceeaşi empatie pentru sufletele frământate, dar şi de un comic dezlănţuit.” (Irish Examiner

RON 53.90
1

Dumnezeu nu e mort

Jocul de-a statuia

Jocul de-a statuia

„O scriere atât de târziu descoperită a unui autor a cărui operă și-a pus amprenta asupra literaturii germane a secolului XX și i-a ridicat prestigiul internațional, fiind distinsă în 1999 cu Premiul Nobel, este un eveniment important.” (Berliner Zeitung) „Un text de sine stătător, extrem de pasionant, compus cu bucurie, a cărui publicare târzie din opera postumă pare de-a dreptul senzațională.” (Deutschlandfunk) „Un far al literaturii mondiale, care nu redă doar licăririle unei mări frământate, ci sondează totodată și adâncurile și epavele unei lumi tulburi, contradictorii, magice și uneori monstruoase, Grass a retrăit probabil haosul unei literaturi capricioase și grotești, alimentate de exigențele umanismului.” (Le Monde) „Cu puțin înainte ca fata care pentru el era Uta să fi plecat, cum spusese ea, la «treabă» și la «jocul de‑a statuia», el a spus că ceea ce căutase el ca model fusese o față de o rotunjime liniștită, dar fermă și goală în frumusețea ei, una care, de îndată ce era transformată în piatră, să fi provocat de fiecare dată tot alte interpretări.” (Günter Grass) „Pe deasupra marginii răsfrânte a gulerului, ea privea dincolo de tot și de toate, cu ochii ei cenușii de pe fața împietrită. Ceea ce va fi văzut părea înfricoșător, dacă nu chiar îngrozitor, terifiant. Nimic nu o irita, nici turiștii veniți de prin toate părțile care o fotografiau, nici oamenii tineri pe role sau pe skateboarduri care se învârteau în jurul ei, la o distanță respectuoasă, dar și provocator de agresiv. Un grup de japonezi și japoneze s‑a înclinat în mai multe rânduri în fața celei împietrite, pentru ca apoi întregul grup să se fotografieze cu ea.” (Günter Grass

RON 28.50
1

O istorie a minciunii