8 rezultate (0,13206 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Necazuri cu scoala

Necazuri cu scoala

In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii. - Daniel PennacFragment din romanul "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac:"Tuturor acelora care pun constituirea gastilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveti dreptate, da, somajul, da, concentrarea exclusilor, da, regruparile etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentala., da, dezvoltarea unei economii paralele si diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar sa ne ferim sa subestimam singurul lucru asupra caruia putem actiona personal si care dateaza din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea si rusinea elevului care nu intelege, pierdut intr-o lume in care toti ceilalti inteleg.Doar noi al putem scoate afara din aceasta temnita, fie ca suntem sau nu formati in vederea acestui scop.Profesorii care m-au salvat - si care au facut din mine un profesor - nu erau formati pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitatii mele scolare. Nu si-au pierdut vremea cautandui cauzele si nici dojenindu-ma. Erau niste adulti confruntati cu niste adolescenti in pericol. si-au spus ca era o urgenta. S-au aruncat cu capul inainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi dupa zi, iarasi si iarasi... Pana la urma m-au scos de-acolo. Şi pe multi odata cu mine. Pur si simplu ne-au pescuit din nou. Le datoram viata.

RON 19.00
1

Povestiri

Povestiri

Iar noi sintem inspiratia ta, Rusie, frumusetea ta de necuprins cu mintea, vraja ta vesnica! Si noi toti am plecat, izgoniti de un arpentor nebun. Prietene, acusi o sa mor, spune-mi ceva, spune-mi ca ma iubesti, pe mine, fantoma fara casa, sezi mai aproape, da-mi mina... Sfiriind, luminarea se stinse. Degete reci imi atinsera palma, risul trist, familiar rasuna si amuti. Cind am aprins lumina nu mai era nimeni in fotoliu... nimeni... Doar o mireasma in odaie, nespus de gingasa, de mesteacan si de muschi umed..

RON 23.70
1

Sinii verzi

Sinii verzi

Cu aceeasi verva, economie si exactitate lexicala (frazele au o precizie si o cadenta de bisturiu narativ), Florin Iaru ofera o mica panorama de fictiuni ingenioase, exersate in mai multe registre, de la realismul comic si anecdote fals-moralizatoare, la un horror & fantasy desprins parca din comics-urile ce au inspirat seria Tales From The Crypt, dar intotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, "crude si insolite", scandaloase si morbide, povestirile lui Florin Iaru, desi, prin forta restrinsa a textului, schematice din punctul de vedere al psihologiei personajelor, sint atipice si vin in contra unui orizont de asteptare nu doar fictional, dar si moral. - Marius Chivu     Fragment din volumul "Sinii verzi" de Florin Iaru:     „Voda inainteaza maiestuos in fata tronului, pentru ca urmeaza tirada sublimului Apus de soare. Nici nu apuca domnitorul sa deschida gura ca, brusc, fata i se strimba si, cu oarece fereala, isi strecoara o mina in buzunar. Pipaie, probabil, vreo pecete. Rostogoleste niste ochi rotunzi ca galbenusul. Incepe monologul. Maestrul recita cu patos. Dar nu apuca sa ajunga la „Moldova nu-i a mea", ca se intrerupe si iese furtunos din scena. Curtenii mormaie descumpaniti. Publicul se framinta. Asa o fi viziunea regizorala. Tunetele se revarsa in absenta stapinului. In fine, actorii improvizeaza si scot scena la liman. Pauza intre acte. Directorul se repede turbat la maestru si-l insfaca de barba. Dar domnitorul nu pare dispus la pertractari. Ii face un semn scirbit, impingindu-l cit colo. Vorbeste la telefon, e dus, transportat.     — Da, iubi, nu, iubi, vai, iubi... Acum momeste-o. Lasa-ma, bre, nu vezi ca e de viata si de moarte? Sigur ca-ti raspund, ciresica mea. Sau cu laptic, n-avem laptic? Incearca cu conserva de peste.     Directorul trage aer adinc in piept. Cind e vorba de nevasta, maestrul e cirpa de sters pe jos, ca vuieste teatrul, „iubi" e tinara si arzoaica. Orice incercare – sa ce? – sa orice! – e o condamnare la moarte lenta si dureroasa. Inutil sa i te impotrivesti. Iar maestrul e maestru, deci are voie.     — Te potolesti, da? Hai, mai e juma' de ora si mergem acasa! insista directorul.     — Pisica, ofteaza maestrul care, in clipa cind inchide telefonul, redevine marele actor. Pisica s-a catarat pe lampa si nevasta-mea nu o poate da jos, saracuta!     Incepe si actul final. Lucrurile par a se fi linistit, voievodul se apropie de moarte stind in pat, inconjurat de supravietuitorii decapitarilor grabnice. In tacerea pioasa si intensa care s-a lasat, se aude clar, limpede si indubitabila, vibratia unui telefon dat pe mute. Spectatorii se privesc intre ei cu repros. Doar muribundul se vira adinc in asternut si sopocale, pe un ton ascendent. E liniste, una de gheata, asa ca susotelile lui se aud perfect. „Iubi, sint in spectacol. Nu se poate sa ma... Ai mila. Da, stiu, e pisica noastra, iubi, a ta, a ta, dar ai putintica rabdare..."     — Asta-i din alta piesa! striga un spectator si sala se zguduie de ris.     Maestrul scoate capul de sub plapuma. E rosu la fata, desi e zugravit cu mult alb-vinetiu. E la capatul rabdarii. Se adreseaza multimii:     — Bai, lasati mistoul. E pisica nevesti-mii, incotopenita intre combina frigorifica si perete. Pe Dumnezeul meu, ce fac? Dati-mi un raspuns, ca altfel nu ma misc de aici.”

RON 23.70
1

Provizorat

Provizorat

Ar putea fi o poveste de dragoste banala, ca in orice tara si in orice epoca. Letitia incearca sa scape dintr-o casnicie nefericita in bratele lui Sorin, ambitiosul sau coleg din Institutie. Cei doi se arunca cu toata fiinta lor in aceasta legatura. Numai ca sintem in Romania anilor ’70... Totul e supravegheat, iar paranoia crescinda ii da eroinei impresia ca se afla sub privirea unui ochi imens. Descriind cu o rara finete barbati si femei care incearca sa traiasca liberi si sa scape, prin dragoste, de o existenta limitata, autoarea arata ca mai exista un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O amenintare, din nefericire, universala. - Le Monde

RON 23.70
1

Hagi Murad

Hagi Murad

Hagi Murad, ultima capodopera a lui Lev Tolstoi, pune sub semnul intrebarii brutalitatea si absurditatea razboiului, opunindu-i frumusetea spiritului uman si importanta rezistentei in fata nedreptatii. Printr-o impletire ingenioasa a fictiunii cu faptul istoric, aceasta urmareste destinul lui Hagi Murad, un capitan de o vitejie legendara care, in timpul Razboiului Caucazului, a schimbat pe neasteptate tabara in incercarea disperata de a-si salva familia. Publicata postum, nuvela Hagi Murad da glas convingerilor pacifiste ale lui Tolstoi, oferind perspective insolite asupra razboiului si tradarii, crimei si razbunarii sau intrigilor politice de culise, dar si o descriere inegalabila a Caucazului, tarim al framintarilor, aflat la confluenta a trei mari imperii, unde viata este o lupta necontenita

RON 21.90
1

Palavrageala pe Nil

Palavrageala pe Nil

Premiul Nobel pentru Literatura 1988Citiva prieteni se string in fiecare seara pe un bac de pe Nil pentru a fuma hasis si a discuta despre arta si absurdul existentei. Tihna petrecerilor e tulburata atunci cind o tinara ziarista vine sa studieze micul grup, cu o seriozitate ce le pune sub semnul intrebarii placerile si da nastere unei dispute inversunate pe tema sensului vietii, datoriei, moralitatii si dragostei. Mahfuz abordeaza o multitudine de stiluri in acest microroman, de la lirismul romantic la ironia acida, cu aluzii la Egiptul antic si istoria clasica, a caror grandoare pune in evidenta, prin contrast, sentimentul de dezradacinare si pierdere in derizoriu cu care se confrunta intelectualul egiptean, sofisticat si cosmopolit, al vremii. Palavrageala pe Nil descrie o lume marcata de schimbari dramatice, insa tonul sau este unul de poveste, uneori absurda, alteori profund serioasa, emotionanta, iar dilemele umane si artistice ale protagonistilor sint, dincolo de spatiu sau de context, cele ale timpurilor moderne

RON 21.90
1

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie este o sublima si, la prima vedere, imposibila poveste de dragoste. La treizeci si noua de ani, Don Tillman, un profesor de genetica suferind – fara sa stie – de sindromul Asperger, e inca burlac. Desi e destept si aratos, nu prea are noroc in dragoste. Dar de data asta e hotarit sa reuseasca. De aceea a initiat Proiectul Sotia, pe baza unui chestionar de saisprezece pagini, care il va ajuta sa-si afle partenera perfecta prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creationistele, fumatoarele, ignorantele, homeopatele... Numai ca frumoasa Rosie, care da buzna in viata lui, e exact pe dos: munceste intr-un bar, e vegetariana, fumeaza si, in plus, incearca sa dea de urma tatalui ei biologic. "Cea mai incompatibila femeie din lume", conchide Don. Si totusi se lasa implicat, fara sa stie prea bine de ce, intr-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie sa-si gaseasca tatal prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Si sa descopere ca dragostea si viata nu urmeaza intotdeauna regulile stiintei. Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus in patruzeci de limbi, recompensat in 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite si s-a aflat printre finalistii la International IMPAC Dublin Literary Award. Fragment din cartea "Proiectul Rosie" de Graeme Simsion: "— Inteleg ca te-ai mai intalnit cu Rosie. Dupa cum a prevazut expertul, a subliniat el. — Da, i-am raspuns, dar nu pentru Proiectul Sotia. Gene este cel mai bun prieten al meu, dar tot nu ma simteam in stare sa-i dezvalui informatii despre Proiectul Tata. Din fericire, nu a insistat. Probabil a presupus ca aveam intentii sexuale cu Rosie. Am fost chiar uimit ca nu a atacat imediat subiectul. — Ce stii despre Rosie? m-a intrebat el. — Nu foarte multe, i-am raspuns sincer. N-am prea vorbit despre ea. Conversatiile noastre se concentreaza pe probleme externe. — Hai, scuteste-ma, mi-a spus el. Doar stii cu ce se ocupa, stii unde isi petrece timpul. — E barmanita. — OK, a raspuns Gene. Asta e tot ce stii? — Si nu il place deloc pe tatal ei. Gene a izbucnit in ras fara nici un motiv evident. — Nu cred ca e chiar Robinson Crusoe. Aceasta a parut sa fie o afirmatie batjocoritoare legata de paternitatea lui Rosie, insa mi-am amintit ca referirea la fictionalul supravietuitor al unui naufragiu poate fi folosita si ca metafora, insemnand ca cineva nu e singur sau, in acest context, ca barbatul acela nu era singurul pe care Rosie nu-l placea. Gene probabil ca mi-a observat expresia confuza din timpul rationamentului meu si a continuat: — Lista de barbati pe care ii place Rosie nu e foarte lunga. — E gay? — Ar putea foarte bine sa si fie, a raspuns el. Uita-te cum se imbraca! Comentariul lui Gene parea sa se refere la genul de vestimentatie pe care il purta cand a venit prima oara la biroul meu. Dar pentru munca la bar se imbracase conventional, iar in timpul vizitelor facute pentru a colecta ADN Rosie purtase blugi si bluze cu nimic iesite din comun. In seara cu Incidentul Haina se imbracase neconventional, dar deosebit de atragator. Poate ea nu voia sa trimita semnale de imperechere in mediul in care o intalnise Gene - probabil intr-un bar sau restaurant. O mare parte din vesmintele unei femei au menirea de a-i spori atractivitatea sexuala, cu scopul de a-i asigura un partener. Daca Rosie nu cauta un partener, parea perfect rational sa se imbrace altfel. Erau multe intrebari pe care voiam sa i le pun lui Gene despre ea, dar banuiam ca respectivele intrebari ar fi presupus un nivel de interes pe care Gene l-ar fi interpretat gresit. Aveam totusi o intrebare importanta. — De ce a vrut Rosie sa participe la Proiectul Sotia?"

RON 23.70
1

Calatoria oamenilor cartii

Calatoria oamenilor cartii

A ascuns Cartea intr-un loc ce i s-a parut creat in acest scop: intr-un defileu de munte, unde pustnici in cautarea singuratatii isi construisera o mica manastire. Lor le-a incredintat Cartea, promitindu-si ca se va intoarce abia dupa ce ii va fi pregatit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese sapte oameni intelepti si demni si impreuna cu ei intemeie Fratia, ce avea sa se ocupe de reformarea lumii si de pregatirea acesteia pentru schimbarea ce urma sa vina. Dar in planurile marete ale lui H.R.C. interveni, cum se intimpla de obicei, istoria. Se facura doua razboaie unul dupa altul, aparura noi reformatori... Incepura persecutiile, se aprinsera rugurile. Privind stelele si cercetind proprietatile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevar, dar apoi anulau totul in fata noilor camere de tortura ce apareau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fata brazdata de zbirciturile amaraciunii. Inainte de a se stinge, cu mina tremurinda, intocmi pe un petec de hirtie harta muntilor in care ascunsese Cartea, cu speranta naiva ca marea involburata a istoriei se va linisti, iar oamenii se vor ocupa in cele din urma de ceea ce este mai important. - Olga TokarczukFragment din cartea "Calatoria oamenilor cartii" de Olga Tokarczuk:"Flacara lumanarilor lasa sa se vada un peisaj deschis si norii de furtuna de dincolo de orizont. Era ca si cum lumina ar fi deschis o fereastra ascunsa in perete, prin care se putea vedea inserarea si apropierea furtunii nocturne. Pe partea stanga a celui ce privea, in prim-plan, se afla o grota. Interiorul ei se pierdea in intuneric. In fata intrarii in pestera statea o femeie zvelta, diafana, intr-o rochie deschisa. Avea o piele neobisnuit de palida, si parea fie ca doarme, fle ca arata asa cum arata lunaticii: cu ochii pe jumatate inchisi, fata linistita, insa fara a exprima ceva in mod deosebit. Femeia tinea in mana delicata un snur sau mai degraba o sfoara, de care era legat un balaur ce statea la picioarele ei. Poate ca ar fl trebuit sa fie infricosator, dar in infatisarea si pozitia lui, in inclinarea supusa a capului era ceva ce te indemna sa-l privesti mai curand ca pe un caine. Desi avea gheare, aripi membranoase si o coada mare, tepoasa, era balaur doar cu numele. In realitate, amintea de un animal de casa, chiar putin neajutorat. Nici sfoara care-l lega de mana femeii nu trimitea cu gandul la simbolul sclaviei, ci mai degraba la legaturi de docilitate si de supunere benevola. Din partea dreapta a imaginii, unde se afla o padure deasa, venea un cavaler. El statea pe un imens cal alb, iar coiful ridicat ii dezvaluia doar fata tanara si indarjita. Ochii ii erau plini de manie, iar pe obraji inca nu-i dadusera tuleiele. Tanarul ridica lancea si strapunse gatul zmeului. Picaturi de sange de un rosu inchis se scurgeau pe nisip. Balaurul in agonie incerca sa-si intinda aripile si atunci se vedeau pete, asemenea celor de pe spatele unei buburuze uriase.Tabloul facea impresia ca nu fusese terminat. Scena prezentata parea ca nu se poate termina astfel, ca isi are continuarea undeva aproape. Din cauza neincheierii ei si a lipsei unei solutii care sa poata fl acceptata, imaginea facea o impresie cutremuratoare.- Cine-i aceasta? De ce-i permite sa ucida sarmanul animal? Este Sfantul Gheorghe? - intreba Veronica soptit.- Da, e Sfantul Gheorghe, iar aceasta-i printesa pe care, dupa cum spune legenda, a rapit-o balaurul si a inchis-o in pestera. Sfantul Gheorghe ucide in balaur tot raul si pacatul lumii.Veronica se apropie de tablou si o privi cu atentie pe femeie.- Printesa aceasta nu pare a fi deloc incarcerata. Ea este cea care il supune pe balaur. Un astfel de balaur n-ar putea face rau nimanui. Mai degraba cavalerul acesta...- Aveti dreptate - interveni de Berle. - Pentru ca imaginea aceasta nu este o prezentare fidela a legendei. E doar o variatie artistica pe aceasta tema. Domnule de Chevillon, de unde aveti tabloul?- L-am adus din Italia. Are peste doua sute de ani. E un Uccello.

RON 23.70
1