15 rezultate (0,17213 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Focul din casa

Focul din casa

Women’s Prize for Fiction 2018Isma este in sfirsit libera. Dupa ce i-a crescut pe fratii ei mai mici – gemenii Aneeka si Parvaiz – de la moartea parintilor, obtine o viza de studii care-i ingaduie sa-si implineasca visul de a-si pregati doctoratul in America. Isma pleaca la Amherst College, insa isi face griji pentru Aneeka, sora ei frumoasa si incapatinata, care a ramas in Londra, si pentru Parvaiz, care dispare, calcind pe urmele tatalui sau jihadist. Bintuit de trecutul tatalui, dupa ce afla ca acesta a fost torturat de americani la Bagram, Parvaiz se inroleaza in ISIS si fuge in Siria. La scurt timp, in viata surorilor se iveste Eamonn, fiul unui important politician britanic. Sa fie acesta o sansa la fericire? Un mijloc de a-l salva pe Parvaiz? Brusc, destinele a doua familii se impletesc in acest roman care ne provoaca sa ne intrebam: ce sacrificii sintem dispusi sa facem in numele iubirii?Romanul Kamilei Shamsie, nominalizat la Man Booker Prize in 2017, este o adaptare indrazneata a Antigonei lui Sofocle. Focul din casa pastreaza temele tragediei antice: nesupunere civica, fidelitate si lege. O poveste ingenioasa si exploziva, in care tensiunea atinge cote maxime si care se incheie cu una dintre cele mai memorabile scene din romanele acestui secol. - The New York TimesUn roman bulversant, plin de rasturnari de situatie. - The Washington PostToate romanele Kamilei Shamsie sint absolut impresionante si abordeaza probleme morale complexe, oferind genul de lectura plina de satisfactii la care spera cei mai multi dintre noi cind aleg un roman. - San Francisco Chronicl

RON 14.50
1

Povestiri

Necazuri cu scoala

Necazuri cu scoala

In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii. - Daniel PennacFragment din romanul "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac:"Tuturor acelora care pun constituirea gastilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveti dreptate, da, somajul, da, concentrarea exclusilor, da, regruparile etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentala., da, dezvoltarea unei economii paralele si diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar sa ne ferim sa subestimam singurul lucru asupra caruia putem actiona personal si care dateaza din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea si rusinea elevului care nu intelege, pierdut intr-o lume in care toti ceilalti inteleg.Doar noi al putem scoate afara din aceasta temnita, fie ca suntem sau nu formati in vederea acestui scop.Profesorii care m-au salvat - si care au facut din mine un profesor - nu erau formati pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitatii mele scolare. Nu si-au pierdut vremea cautandui cauzele si nici dojenindu-ma. Erau niste adulti confruntati cu niste adolescenti in pericol. si-au spus ca era o urgenta. S-au aruncat cu capul inainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi dupa zi, iarasi si iarasi... Pana la urma m-au scos de-acolo. Şi pe multi odata cu mine. Pur si simplu ne-au pescuit din nou. Le datoram viata.

RON 19.00
1

Pisica musafir

Un artist al lumii trecatoare

Un artist al lumii trecatoare

In anul 1986, romanul a fost distins cu prestigiosul premiu Whitbread si a fost nominalizat la Booker Prize.Aflat la varsta senectutii, pictorul si profesorul de arta Masuji Ono porneste intr-o odisee de recuperare a biografiei personale, silit de schimbarile radicale dintr-o Japonie abia iesita din ruinele celui de-al Doilea Razboi Mondial, care incearca sa-si exorcizeze trecutul militarist si sa-si construiasca un altfel de viitor. Rand pe rand pictor manufacturier, artist al lumii trecatoare, al figurilor melancolice de gheise, apoi maestru influent si artist militant integrat propagandei expansioniste, Masuji Ono se vede acum cazut in dizgratie, respins de generatia postbelica, dornica sa rupa cu trecutul indezirabil.Fragment din romanul "Un artist al lumii trecatoare" de Kazuo Ishiguro:„Ofiterul ma studie banuitor cateva clipe, apoi se intoarse si disparu in casa. Reaparu repede si imi facu semn cu mana sa intru. In timp ce il urmam prin casa, am vazut peste tot dulapurile si sertarele golite si continutul lor azvarlit pe podea. Am bagat de seama ca unele carti fusesera asezate una peste alta si legate in teancuri, in timp ce in camera de zi rogojinile de tatami fusesera date la o parte si un ofiter cerceta cu o lanterna scandurile podelei de dedesubt. Din spatele unui paravan o auzeam pe mama lui Kuroda plangand si un ofiter punandu-i intrebari cu un glas rastit.Am fost condus la veranda din spatele casei, in mijlocul curtii, un alt ofiter in uniforma si un barbat in haine civile stateau in jurul unui rug aprins. Agentul in civil se intoarse si facu cativa pasi spre mine.— Domnul Ono? ma intreba foarte respectuos. Ofiterul care ma condusese realiza probabil ca mai devreme daduse gres cu grosolania lui disparu repede in casa.— Ce s-a intamplat cu domnul Kuroda?— A fost dus la interogatoriu, domnule Ono. Vom avea grija de el, nu va faceti probleme.M-am uitat la rugul care aproape se stinse in spatele lui. Ofiterul scormonea jarul cu un bat.— Aveti autorizatie sa ardeti tablourile? l-am intrebat.— Politica noastra este sa distrugem toate materialele ofensatoare de care n-avem nevoie ca probe in ancheta. Pana acum am adunat suficient material. Ce mai ramane din acest gunoi e pur si simplu pus pe foc.— Nici nu mi-a trecut prin minte ca se va intampla asa ceva, am spus. Eu i-am propus comitetului doar sa trimita pe cineva sa stea de vorba serios cu domnul Kuroda, spre binele lui.M-am uitat lung la gramada fumeganda din mijlocul curtii. — De ce a fost nevoie sa ardeti lucrurile astea? Nu trebuia sa dati foc la tablouri. Printre ele erau multe opere de valoare.— Domnule Ono, va multumim pentru ajutorul dumneavoastra. Dar acum, ca am demarat investigatiile, trebuie sa lasati autoritatile in drept sa-si faca datoria. Vom avea grija ca domnul Kuroda sa fie tratat corect.A zambit, apoi s-a intors la foc, spunandu-i ceva ofiterului in uniforma. Acesta scormoni din nou in jar si mormai cu glas scazut „gunoi nepatriotic" sau cam asa ceva.Am ramas pe veranda, privind, fara sa-mi cred ochilor. Pana la urma agentul in civil se intoarse iarasi spre mine si spuse:— Domnule Ono, va propun sa mergeti acum acasa. — Lucrurile au mers mult prea departe, i-am raspuns. Si pentru ce o interogati pe doamna Kuroda, ma rog? Ce are de-a face cu toate astea?— Acum este treaba politiei, domnule Ono. De acum incolo pe dumneavoastra nu va mai priveste. — Lucrurile au mers mult prea departe. Intentionez sa discut cu domnul Ubukata. Sau poate o sa ma duc direct la domnul Saburi in persoana.Barbatul in civil striga spre cineva din casa si ofiterul care imi deschisese usa se posta langa mine.— Multumeste-i domnului Ono pentru ajutorul sau si condu-l afara, spuse agentul in civil.

RON 18.95
1

Sinii verzi

Sinii verzi

Cu aceeasi verva, economie si exactitate lexicala (frazele au o precizie si o cadenta de bisturiu narativ), Florin Iaru ofera o mica panorama de fictiuni ingenioase, exersate in mai multe registre, de la realismul comic si anecdote fals-moralizatoare, la un horror & fantasy desprins parca din comics-urile ce au inspirat seria Tales From The Crypt, dar intotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, "crude si insolite", scandaloase si morbide, povestirile lui Florin Iaru, desi, prin forta restrinsa a textului, schematice din punctul de vedere al psihologiei personajelor, sint atipice si vin in contra unui orizont de asteptare nu doar fictional, dar si moral. - Marius Chivu     Fragment din volumul "Sinii verzi" de Florin Iaru:     „Voda inainteaza maiestuos in fata tronului, pentru ca urmeaza tirada sublimului Apus de soare. Nici nu apuca domnitorul sa deschida gura ca, brusc, fata i se strimba si, cu oarece fereala, isi strecoara o mina in buzunar. Pipaie, probabil, vreo pecete. Rostogoleste niste ochi rotunzi ca galbenusul. Incepe monologul. Maestrul recita cu patos. Dar nu apuca sa ajunga la „Moldova nu-i a mea", ca se intrerupe si iese furtunos din scena. Curtenii mormaie descumpaniti. Publicul se framinta. Asa o fi viziunea regizorala. Tunetele se revarsa in absenta stapinului. In fine, actorii improvizeaza si scot scena la liman. Pauza intre acte. Directorul se repede turbat la maestru si-l insfaca de barba. Dar domnitorul nu pare dispus la pertractari. Ii face un semn scirbit, impingindu-l cit colo. Vorbeste la telefon, e dus, transportat.     — Da, iubi, nu, iubi, vai, iubi... Acum momeste-o. Lasa-ma, bre, nu vezi ca e de viata si de moarte? Sigur ca-ti raspund, ciresica mea. Sau cu laptic, n-avem laptic? Incearca cu conserva de peste.     Directorul trage aer adinc in piept. Cind e vorba de nevasta, maestrul e cirpa de sters pe jos, ca vuieste teatrul, „iubi" e tinara si arzoaica. Orice incercare – sa ce? – sa orice! – e o condamnare la moarte lenta si dureroasa. Inutil sa i te impotrivesti. Iar maestrul e maestru, deci are voie.     — Te potolesti, da? Hai, mai e juma' de ora si mergem acasa! insista directorul.     — Pisica, ofteaza maestrul care, in clipa cind inchide telefonul, redevine marele actor. Pisica s-a catarat pe lampa si nevasta-mea nu o poate da jos, saracuta!     Incepe si actul final. Lucrurile par a se fi linistit, voievodul se apropie de moarte stind in pat, inconjurat de supravietuitorii decapitarilor grabnice. In tacerea pioasa si intensa care s-a lasat, se aude clar, limpede si indubitabila, vibratia unui telefon dat pe mute. Spectatorii se privesc intre ei cu repros. Doar muribundul se vira adinc in asternut si sopocale, pe un ton ascendent. E liniste, una de gheata, asa ca susotelile lui se aud perfect. „Iubi, sint in spectacol. Nu se poate sa ma... Ai mila. Da, stiu, e pisica noastra, iubi, a ta, a ta, dar ai putintica rabdare..."     — Asta-i din alta piesa! striga un spectator si sala se zguduie de ris.     Maestrul scoate capul de sub plapuma. E rosu la fata, desi e zugravit cu mult alb-vinetiu. E la capatul rabdarii. Se adreseaza multimii:     — Bai, lasati mistoul. E pisica nevesti-mii, incotopenita intre combina frigorifica si perete. Pe Dumnezeul meu, ce fac? Dati-mi un raspuns, ca altfel nu ma misc de aici.”

RON 23.70
1

Hagi Murad

Provizorat

Harta si teritoriul

Povestiri din singuratate

Palavrageala pe Nil

Bob Honey care face si drege

Bob Honey care face si drege

Bob Honey e un american divortat, de virsta a doua, care se pricepe la o multime de lucruri, de la curatarea foselor septice, domeniu in care incearca sa-si extinda afacerea in afara Americii, pina la explozibili facuti in casa. Insa, in 2003, o intilnire intimplatoare in Bagdadul devastat de razboi il face sa devina asasin platit, mai exact, asasin de batrini. Pe parcursul noii sale cariere, Bob Honey „face si drege”: executa misiuni, inventeaza ritualuri si, la un moment dat, se indragosteste de o tinara cu peruca, bolnava de alopecie, fara sa stie ca propria lui viata e in pericol. Dincolo de intriga trasnita si plina de intorsaturi neasteptate, Bob Honey care face si drege este o acuta satira sociala, Sean Penn descriind societatea americana contemporana intr-o cheie distopica. Romanul sau este incarcat de aluzii politice si diatribe la adresa unei lumi distorsionate fictional tocmai pentru a dezvalui o realitate profund ingrijoratoare.Comic, cosmaresc, frematind de viata... Bob Honey este un erou al vremurilor noastre si-al epocii Trump, reflectat in oglinda crapata a scriiturii lui Penn. - Paul TherouxO carte cuceritor de ciudata... Penn isi stabileste un obiectiv ambitios, iar reusita lui este una spectaculoasa. Bob e un personaj minunat, genul de ins de la care nu-ti mai poti lua ochii... si partea aceasta din carte are un farmec aproape incomensurabil. - BooklistAm banuiala ca lui Thomas Pynchon si Hunter S. Thompson le-ar placea teribil aceasta carte. - Salman Rushdi

RON 14.50
1

Calatoria oamenilor cartii

Calatoria oamenilor cartii

A ascuns Cartea intr-un loc ce i s-a parut creat in acest scop: intr-un defileu de munte, unde pustnici in cautarea singuratatii isi construisera o mica manastire. Lor le-a incredintat Cartea, promitindu-si ca se va intoarce abia dupa ce ii va fi pregatit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese sapte oameni intelepti si demni si impreuna cu ei intemeie Fratia, ce avea sa se ocupe de reformarea lumii si de pregatirea acesteia pentru schimbarea ce urma sa vina. Dar in planurile marete ale lui H.R.C. interveni, cum se intimpla de obicei, istoria. Se facura doua razboaie unul dupa altul, aparura noi reformatori... Incepura persecutiile, se aprinsera rugurile. Privind stelele si cercetind proprietatile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevar, dar apoi anulau totul in fata noilor camere de tortura ce apareau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fata brazdata de zbirciturile amaraciunii. Inainte de a se stinge, cu mina tremurinda, intocmi pe un petec de hirtie harta muntilor in care ascunsese Cartea, cu speranta naiva ca marea involburata a istoriei se va linisti, iar oamenii se vor ocupa in cele din urma de ceea ce este mai important. - Olga TokarczukFragment din cartea "Calatoria oamenilor cartii" de Olga Tokarczuk:"Flacara lumanarilor lasa sa se vada un peisaj deschis si norii de furtuna de dincolo de orizont. Era ca si cum lumina ar fi deschis o fereastra ascunsa in perete, prin care se putea vedea inserarea si apropierea furtunii nocturne. Pe partea stanga a celui ce privea, in prim-plan, se afla o grota. Interiorul ei se pierdea in intuneric. In fata intrarii in pestera statea o femeie zvelta, diafana, intr-o rochie deschisa. Avea o piele neobisnuit de palida, si parea fie ca doarme, fle ca arata asa cum arata lunaticii: cu ochii pe jumatate inchisi, fata linistita, insa fara a exprima ceva in mod deosebit. Femeia tinea in mana delicata un snur sau mai degraba o sfoara, de care era legat un balaur ce statea la picioarele ei. Poate ca ar fl trebuit sa fie infricosator, dar in infatisarea si pozitia lui, in inclinarea supusa a capului era ceva ce te indemna sa-l privesti mai curand ca pe un caine. Desi avea gheare, aripi membranoase si o coada mare, tepoasa, era balaur doar cu numele. In realitate, amintea de un animal de casa, chiar putin neajutorat. Nici sfoara care-l lega de mana femeii nu trimitea cu gandul la simbolul sclaviei, ci mai degraba la legaturi de docilitate si de supunere benevola. Din partea dreapta a imaginii, unde se afla o padure deasa, venea un cavaler. El statea pe un imens cal alb, iar coiful ridicat ii dezvaluia doar fata tanara si indarjita. Ochii ii erau plini de manie, iar pe obraji inca nu-i dadusera tuleiele. Tanarul ridica lancea si strapunse gatul zmeului. Picaturi de sange de un rosu inchis se scurgeau pe nisip. Balaurul in agonie incerca sa-si intinda aripile si atunci se vedeau pete, asemenea celor de pe spatele unei buburuze uriase.Tabloul facea impresia ca nu fusese terminat. Scena prezentata parea ca nu se poate termina astfel, ca isi are continuarea undeva aproape. Din cauza neincheierii ei si a lipsei unei solutii care sa poata fl acceptata, imaginea facea o impresie cutremuratoare.- Cine-i aceasta? De ce-i permite sa ucida sarmanul animal? Este Sfantul Gheorghe? - intreba Veronica soptit.- Da, e Sfantul Gheorghe, iar aceasta-i printesa pe care, dupa cum spune legenda, a rapit-o balaurul si a inchis-o in pestera. Sfantul Gheorghe ucide in balaur tot raul si pacatul lumii.Veronica se apropie de tablou si o privi cu atentie pe femeie.- Printesa aceasta nu pare a fi deloc incarcerata. Ea este cea care il supune pe balaur. Un astfel de balaur n-ar putea face rau nimanui. Mai degraba cavalerul acesta...- Aveti dreptate - interveni de Berle. - Pentru ca imaginea aceasta nu este o prezentare fidela a legendei. E doar o variatie artistica pe aceasta tema. Domnule de Chevillon, de unde aveti tabloul?- L-am adus din Italia. Are peste doua sute de ani. E un Uccello.

RON 23.70
1

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie este o sublima si, la prima vedere, imposibila poveste de dragoste. La treizeci si noua de ani, Don Tillman, un profesor de genetica suferind – fara sa stie – de sindromul Asperger, e inca burlac. Desi e destept si aratos, nu prea are noroc in dragoste. Dar de data asta e hotarit sa reuseasca. De aceea a initiat Proiectul Sotia, pe baza unui chestionar de saisprezece pagini, care il va ajuta sa-si afle partenera perfecta prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creationistele, fumatoarele, ignorantele, homeopatele... Numai ca frumoasa Rosie, care da buzna in viata lui, e exact pe dos: munceste intr-un bar, e vegetariana, fumeaza si, in plus, incearca sa dea de urma tatalui ei biologic. "Cea mai incompatibila femeie din lume", conchide Don. Si totusi se lasa implicat, fara sa stie prea bine de ce, intr-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie sa-si gaseasca tatal prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Si sa descopere ca dragostea si viata nu urmeaza intotdeauna regulile stiintei. Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus in patruzeci de limbi, recompensat in 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite si s-a aflat printre finalistii la International IMPAC Dublin Literary Award. Fragment din cartea "Proiectul Rosie" de Graeme Simsion: "— Inteleg ca te-ai mai intalnit cu Rosie. Dupa cum a prevazut expertul, a subliniat el. — Da, i-am raspuns, dar nu pentru Proiectul Sotia. Gene este cel mai bun prieten al meu, dar tot nu ma simteam in stare sa-i dezvalui informatii despre Proiectul Tata. Din fericire, nu a insistat. Probabil a presupus ca aveam intentii sexuale cu Rosie. Am fost chiar uimit ca nu a atacat imediat subiectul. — Ce stii despre Rosie? m-a intrebat el. — Nu foarte multe, i-am raspuns sincer. N-am prea vorbit despre ea. Conversatiile noastre se concentreaza pe probleme externe. — Hai, scuteste-ma, mi-a spus el. Doar stii cu ce se ocupa, stii unde isi petrece timpul. — E barmanita. — OK, a raspuns Gene. Asta e tot ce stii? — Si nu il place deloc pe tatal ei. Gene a izbucnit in ras fara nici un motiv evident. — Nu cred ca e chiar Robinson Crusoe. Aceasta a parut sa fie o afirmatie batjocoritoare legata de paternitatea lui Rosie, insa mi-am amintit ca referirea la fictionalul supravietuitor al unui naufragiu poate fi folosita si ca metafora, insemnand ca cineva nu e singur sau, in acest context, ca barbatul acela nu era singurul pe care Rosie nu-l placea. Gene probabil ca mi-a observat expresia confuza din timpul rationamentului meu si a continuat: — Lista de barbati pe care ii place Rosie nu e foarte lunga. — E gay? — Ar putea foarte bine sa si fie, a raspuns el. Uita-te cum se imbraca! Comentariul lui Gene parea sa se refere la genul de vestimentatie pe care il purta cand a venit prima oara la biroul meu. Dar pentru munca la bar se imbracase conventional, iar in timpul vizitelor facute pentru a colecta ADN Rosie purtase blugi si bluze cu nimic iesite din comun. In seara cu Incidentul Haina se imbracase neconventional, dar deosebit de atragator. Poate ea nu voia sa trimita semnale de imperechere in mediul in care o intalnise Gene - probabil intr-un bar sau restaurant. O mare parte din vesmintele unei femei au menirea de a-i spori atractivitatea sexuala, cu scopul de a-i asigura un partener. Daca Rosie nu cauta un partener, parea perfect rational sa se imbrace altfel. Erau multe intrebari pe care voiam sa i le pun lui Gene despre ea, dar banuiam ca respectivele intrebari ar fi presupus un nivel de interes pe care Gene l-ar fi interpretat gresit. Aveam totusi o intrebare importanta. — De ce a vrut Rosie sa participe la Proiectul Sotia?"

RON 23.70
1

Regele alb

Regele alb

    Romanul Regele alb a fost distins in Ungaria cu premiile Tibor Dery, Sandor Marai si Jan Michalski si a fost tradus in peste treizeci de limbi, in prezent existind si un proiect de ecranizare in Marea Britanie.     Structurat in 18 capitole, fiecare echivalent cu cite o nuvela aproape autonoma, romanul Regele alb urmareste, pe parcursul unui an si jumatate, intimplarile, cind hazlii, cind dramatice, ale personajului principal, un copil de 11 ani pe nume Dzsata, al carui tata e „reeducat prin munca” la Canalul Dunare-Marea Neagra din pricina semnarii unei petitii cu continut critic la adresa regimului, ceea ce il face vinovat de „activitati subversive antistatale”. In societatea profund dictatoriala in care traieste Dzsata, marcata de penurie, teama, minciuna, neincredere, violenta si frustrari, cititorul va recunoaste cu usurinta Romania „epocii de aur”.     Fragment din volumul "Regele alb" de Gyorgy Dragoman:     ”Pe tata il luasera de aproape un an si trecusera mai mult de patru luni de cind nu mai aveam nici o veste de la el, nici scrisori nu mai veneau, nici carti postale din alea, scrise dinainte, in care obisnuia sa ne aduca la cunostinta ca e bine si mindru de faptul ca zi de zi reuseste sa depaseasca norma, deci nu stiam nimic despre el, iar pe mama degeaba o tot intrebam de ce nu ne mai scrie tata, nici macar nu se sinchisea sa-mi dea vreun raspuns, in simbata aceea, dupa ce, a nu stiu cita oara, am gasit goala cutia postala, am vazut ca se schimbase la fata, si in timp ce urcam scarile, pe mama deodata a apucat-o tusea, dar atit de tare c-a trebuit sa se agate de balustrada, am vazut cum i scutura umerii si cum se apleaca in fata, si stiam ca de fapt nu tusesete, ci plinge, se preface doar ca tuseste, pentru ca nu vrea s-o vad nu vrea sa ma sperie, si atunci mi-am dat seama ca precis se gindeste ca tata murise acolo, la Canal, dar stiam ca asta nu se poate, mi-as fi dat eu seama daca tata ar fi patit ceva, mai ales in diminetile cind, in drum spre scoala, ma uitam la fotografia lui, scoasa dintr-un vechi livret militar, pentru ca aveam impresia ca atunci tata, de-acolo, de la Canal, se gindeste la mine, si pentru ca, atunci cind l-au luat, imi promisese ca se va intoarce si ma va lua si pe mine cu el la mare, am vazut, deci, ca mama plinge, dar m-am prefacut ca nu observ, asa c-am lovit-o, grijuliu, cu mina peste spate, de parca as fi crezut-o intr-adevar ca tuseste, cind am ajuns la etajul patru nu mai plingea, a scos o batista mare si, stergindu-se pe fata, mi-a spus ca se inecase numai, dar i-a trecut, iar eu i-am zis ca atunci e-n regula si sa aiba grija, pentru ca-i dadusera lacrimile de-atita tuse si i s-a scurs fardul pe obraz, asa c-ar trebui sa-si stearga fata, ea a dat din cap, spunindu-mi doar sa merg la mine-n camera, sa citesc sau sa ma uit peste lectii, sa merg si sa nu protestez, desi prin cap nu-mi trecuse sa protestez, fiindca voiam sa vad daca soldatului de plumb, de care lacusem rost la scoala, ii vine sau nu armura pe care o mesterisem cu o saptamina inainte dintr-o bucata de tinichea gasita printre gunoaie, tare mult as fi vrut sa se potriveasca., pentru ca numai eu aveam un comandant adevarat in jocul nostru de-a razboiul, pe care obisnuiam sa-l jucam cu baietii, in casa scarilor, lui Feri ii turnase taica-su unul, din plumb, pe care-l pictasera impreuna, dar pe mine n-avea cine sa ma ajute la asa ceva, mama nu stia de jocul asta, fiindca-mi interzisese jocurile violente de orice fel, de cind, din cauza unui asemenea joc, a ars lanul de griu din spatele blocului, asa ca m-am dus, cuminte, la mine-n camera, cum ma rugase, mi-am scos si cartea, si caietul de matematica, pe care le-am pus pe masa, pentru ca, in caz ca i-ar fi trecut prin cap sa ma verifice, sa vada ca invat.”

RON 21.80
1