90 rezultate (0,26325 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Sfarsitul e mereu aproape

Sfarsitul e mereu aproape

Sfarsitul e mereu aproape. Momente apocaliptice de la colapsul Epocii Bronzului pana la amenintarea nuclearaBestseller New York TimesMomentele dificile ii fac oare pe oameni mai puternici? Poate umanitatea sa sustina, fara a se autodistruge, puterea armelor pe care ea insasi le-a creat? Tehnologia sau abilitatile oamenilor vor ajunge vreodata la un maximum ori vor regresa? Nu se stiu raspunsurile la astfel de intrebari, insa nimeni nu le prezinta la fel de interesant ca Dan Carlin, legind trecutul si viitorul in moduri fascinante si neobisnuite. Intrebarile pe care ni le propune se refera la cel mai important subiect imaginabil: supravietuirea omenirii. De la colapsul Epocii Bronzului pina la provocarile erei nucleare, aceasta problema ameninta umanitatea ca o staruitoare sabie a lui Damocles. Cu totul iesita din tipare si erudita, ciudata si profunda, Sfirsitul e mereu aproape analizeaza problemele care sunt rareori prezentate publicului si face dintr-odata trecutul sa devina important pentru prezentul nostru foarte turbulent.In pofida aparentei stabilitati a epocii noastre, nu avem garantia ca situatia actuala nu se va schimba drastic. Exemplele din aceasta carte reconstituie unele perioade in care s-a intamplat asta. Si noi am putea avea o varianta moderna a colapsului Epocii Bronzulut. Ori superputerea globala ar putea suferi o implozie neasteptata, cum s-a intamplat cu stravechea Asirie, creandu-se un urias vid geopolitic. Roma timpurilor noastre s-ar putea fragmenta asemenea Impertulut Roman. O panderme ar putea izbucni cu usurinta, iar daca ar fi destul de grava, ne-ar aminti cum traiau oamenii inainte de medicina moderna. Ar putea surveni un razboi nuclear sau un dezastru ecologlc. Ne-am putea trezi intr-o realitate despre care generafille viitoare vor citi in carti descriind experientele umane extreme sau formuland avertismente cu privire la ceea ce trebuie evitat.Fragment din cartea "Sfarsitul e mereu aproape" de Dan Carlin:" Aparitia armelor nucleare a facut posibil, pentru prima oara in istorie, ca un singur om sa distruga zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de vieti si, odata cu dezvoltarea tehnologiei de lansare a incarcaturii nucleare, sa faca asta in doar cateva minute. Nici unul dintre cei mai infricosatori oameni din istorie Ginghis-Han, Alexandru Macedon, Adolf Hitler — nu dispunea de o astfel de capacitate. Daca in secolul al XIII-lea titanul mongol Ginghis-Han decidea sa distruga un imperiu sau un stat, asta avea sa dureze un timp. Daca statul era urias — cum era, de exemplu, China -, probabil ca urma sa dureze zeci de ani. Daca insa presedintele Richard Nixon, in 1969, decidea sa lanseze un atac nuclear in acelasi loc, putea ucide o suta de milioane de chinezi intr-o dupa-amiaza.Daca omenirea ar trata aceasta noua superarma la fel ca pe oricare alta arma eficienta inventata vreodata, urmatorul razboi mondial s-ar purta avand la dispozitie capacitati distructive aproape supranaturale. Cele cateva sute de oameni care au fost martori la nasterea epocii atomice si-au dat seama de asta in momentul in care au vazut testul Trinity din desert: “Acum am devenit moartea, distrugatorul lumilor”, cum spunea Oppenheimer.La fel ca oamenii de stiinta, si americanii de rand au avut reactii contradictorii. Daca esti implicat intr-un razboi mondial care treneaza si tabara ta dobandeste o superarma, aceasta va fi cu siguranta perceputa lumina pozitiva. In cartea saIn the Shadow of War, istoricul Michael S. Sherry descrie reactiile diverse ale americanilor dupa ce presedintele Truman a vorbit la televizor, spunand poporului american si lumii intregi ca bomba fusese lansata si explicand ce era aceasta noua arma si de ce fusese folosita. “Unii au spus ca sunt mandri de realizarea americanilor si satisfacuti de razbunarea contra japonezilor.” Unii ar fi vrut ca razboiul sa continue, ca sa lansam mai multe bombe asupra Japoniei. “Altii - mai ales soldatii care presupuneau ca o invazie a Japoniei era singura alternativa la folosirea bombei - s-au bucurat de pacea pe care bomba o accelerase, precum si de faptul ca se fabricase aceasta bomba, considerata un instrument util pentru asigurarea continuitatii pacii.”Altii au vazut cu totul altceva - pentru ei, bomba era dovada nenorocirii aduse de razboiul modern. Alti oameni simteau ca prevesteste ce ne-ar putea rezerva viitorul.

RON 14.50
1

Sinii verzi

Sinii verzi

Cu aceeasi verva, economie si exactitate lexicala (frazele au o precizie si o cadenta de bisturiu narativ), Florin Iaru ofera o mica panorama de fictiuni ingenioase, exersate in mai multe registre, de la realismul comic si anecdote fals-moralizatoare, la un horror & fantasy desprins parca din comics-urile ce au inspirat seria Tales From The Crypt, dar intotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, "crude si insolite", scandaloase si morbide, povestirile lui Florin Iaru, desi, prin forta restrinsa a textului, schematice din punctul de vedere al psihologiei personajelor, sint atipice si vin in contra unui orizont de asteptare nu doar fictional, dar si moral. - Marius Chivu     Fragment din volumul "Sinii verzi" de Florin Iaru:     „Voda inainteaza maiestuos in fata tronului, pentru ca urmeaza tirada sublimului Apus de soare. Nici nu apuca domnitorul sa deschida gura ca, brusc, fata i se strimba si, cu oarece fereala, isi strecoara o mina in buzunar. Pipaie, probabil, vreo pecete. Rostogoleste niste ochi rotunzi ca galbenusul. Incepe monologul. Maestrul recita cu patos. Dar nu apuca sa ajunga la „Moldova nu-i a mea", ca se intrerupe si iese furtunos din scena. Curtenii mormaie descumpaniti. Publicul se framinta. Asa o fi viziunea regizorala. Tunetele se revarsa in absenta stapinului. In fine, actorii improvizeaza si scot scena la liman. Pauza intre acte. Directorul se repede turbat la maestru si-l insfaca de barba. Dar domnitorul nu pare dispus la pertractari. Ii face un semn scirbit, impingindu-l cit colo. Vorbeste la telefon, e dus, transportat.     — Da, iubi, nu, iubi, vai, iubi... Acum momeste-o. Lasa-ma, bre, nu vezi ca e de viata si de moarte? Sigur ca-ti raspund, ciresica mea. Sau cu laptic, n-avem laptic? Incearca cu conserva de peste.     Directorul trage aer adinc in piept. Cind e vorba de nevasta, maestrul e cirpa de sters pe jos, ca vuieste teatrul, „iubi" e tinara si arzoaica. Orice incercare – sa ce? – sa orice! – e o condamnare la moarte lenta si dureroasa. Inutil sa i te impotrivesti. Iar maestrul e maestru, deci are voie.     — Te potolesti, da? Hai, mai e juma' de ora si mergem acasa! insista directorul.     — Pisica, ofteaza maestrul care, in clipa cind inchide telefonul, redevine marele actor. Pisica s-a catarat pe lampa si nevasta-mea nu o poate da jos, saracuta!     Incepe si actul final. Lucrurile par a se fi linistit, voievodul se apropie de moarte stind in pat, inconjurat de supravietuitorii decapitarilor grabnice. In tacerea pioasa si intensa care s-a lasat, se aude clar, limpede si indubitabila, vibratia unui telefon dat pe mute. Spectatorii se privesc intre ei cu repros. Doar muribundul se vira adinc in asternut si sopocale, pe un ton ascendent. E liniste, una de gheata, asa ca susotelile lui se aud perfect. „Iubi, sint in spectacol. Nu se poate sa ma... Ai mila. Da, stiu, e pisica noastra, iubi, a ta, a ta, dar ai putintica rabdare..."     — Asta-i din alta piesa! striga un spectator si sala se zguduie de ris.     Maestrul scoate capul de sub plapuma. E rosu la fata, desi e zugravit cu mult alb-vinetiu. E la capatul rabdarii. Se adreseaza multimii:     — Bai, lasati mistoul. E pisica nevesti-mii, incotopenita intre combina frigorifica si perete. Pe Dumnezeul meu, ce fac? Dati-mi un raspuns, ca altfel nu ma misc de aici.”

RON 23.70
1

In vremea contaminarii

In vremea contaminarii

Pandemia de Covid-19 este cea mai severă criză sanitară din vremurile noastre. Ea ne dovedește cît de complexă e societatea în care trăim, cu raţiunile ei sociale, politice, economice, interpersonale și psihologice. Locuind în Italia, una dintre țările cele mai afectate de Covid-19, Paolo Giordano ne arată cum se răspîndește această boală în lumea noastră interconectată, ce impact are asupra noastră și ce trebuie să facem. El pune în discuție și alte forme de contaminare – de la criza ecologică pînă la știrile false și xenofobie – pentru a ne ajuta să înțelegem nu doar cum am ajuns aici, ci și cum, împreună, putem face o schimbare. „Locuiesc la Roma, dar e ca și cum n-aș mai fi aici. Orașul în care trăim cu toții este acum mai întins și mult mai eteric, centrul nostru afectiv de greutate se îndreaptă spre nordul țării – o geografie nouă, formată din zone roșii care se tot extind pe harta epidemiei și din talk-show-uri la care ne uităm seară de seară... Frumusețea Romei, care așteaptă afară, pare acum incapabilă să ne consoleze...” (Paolo Giordano) Nu mi-e teamă că mă voi îmbolnăvi. Atunci de ce mi-e teamă? De tot ceea ce contaminarea ar putea schimba. Mi-e teamă ca nu cumva să descopăr că eşafodajul civilizaţiei pe care o ştiu e asemenea unui castel din cărţi de joc. Mi-e teamă că totul se va nărui, dar mi-e teamă şi de situaţia contrară: că spaima va trece degeaba, fără să lase în urmă vreo schimbare. (Paolo Giordano

RON 14.50
1

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie este o sublima si, la prima vedere, imposibila poveste de dragoste. La treizeci si noua de ani, Don Tillman, un profesor de genetica suferind – fara sa stie – de sindromul Asperger, e inca burlac. Desi e destept si aratos, nu prea are noroc in dragoste. Dar de data asta e hotarit sa reuseasca. De aceea a initiat Proiectul Sotia, pe baza unui chestionar de saisprezece pagini, care il va ajuta sa-si afle partenera perfecta prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creationistele, fumatoarele, ignorantele, homeopatele... Numai ca frumoasa Rosie, care da buzna in viata lui, e exact pe dos: munceste intr-un bar, e vegetariana, fumeaza si, in plus, incearca sa dea de urma tatalui ei biologic. "Cea mai incompatibila femeie din lume", conchide Don. Si totusi se lasa implicat, fara sa stie prea bine de ce, intr-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie sa-si gaseasca tatal prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Si sa descopere ca dragostea si viata nu urmeaza intotdeauna regulile stiintei. Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus in patruzeci de limbi, recompensat in 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite si s-a aflat printre finalistii la International IMPAC Dublin Literary Award. Fragment din cartea "Proiectul Rosie" de Graeme Simsion: "— Inteleg ca te-ai mai intalnit cu Rosie. Dupa cum a prevazut expertul, a subliniat el. — Da, i-am raspuns, dar nu pentru Proiectul Sotia. Gene este cel mai bun prieten al meu, dar tot nu ma simteam in stare sa-i dezvalui informatii despre Proiectul Tata. Din fericire, nu a insistat. Probabil a presupus ca aveam intentii sexuale cu Rosie. Am fost chiar uimit ca nu a atacat imediat subiectul. — Ce stii despre Rosie? m-a intrebat el. — Nu foarte multe, i-am raspuns sincer. N-am prea vorbit despre ea. Conversatiile noastre se concentreaza pe probleme externe. — Hai, scuteste-ma, mi-a spus el. Doar stii cu ce se ocupa, stii unde isi petrece timpul. — E barmanita. — OK, a raspuns Gene. Asta e tot ce stii? — Si nu il place deloc pe tatal ei. Gene a izbucnit in ras fara nici un motiv evident. — Nu cred ca e chiar Robinson Crusoe. Aceasta a parut sa fie o afirmatie batjocoritoare legata de paternitatea lui Rosie, insa mi-am amintit ca referirea la fictionalul supravietuitor al unui naufragiu poate fi folosita si ca metafora, insemnand ca cineva nu e singur sau, in acest context, ca barbatul acela nu era singurul pe care Rosie nu-l placea. Gene probabil ca mi-a observat expresia confuza din timpul rationamentului meu si a continuat: — Lista de barbati pe care ii place Rosie nu e foarte lunga. — E gay? — Ar putea foarte bine sa si fie, a raspuns el. Uita-te cum se imbraca! Comentariul lui Gene parea sa se refere la genul de vestimentatie pe care il purta cand a venit prima oara la biroul meu. Dar pentru munca la bar se imbracase conventional, iar in timpul vizitelor facute pentru a colecta ADN Rosie purtase blugi si bluze cu nimic iesite din comun. In seara cu Incidentul Haina se imbracase neconventional, dar deosebit de atragator. Poate ea nu voia sa trimita semnale de imperechere in mediul in care o intalnise Gene - probabil intr-un bar sau restaurant. O mare parte din vesmintele unei femei au menirea de a-i spori atractivitatea sexuala, cu scopul de a-i asigura un partener. Daca Rosie nu cauta un partener, parea perfect rational sa se imbrace altfel. Erau multe intrebari pe care voiam sa i le pun lui Gene despre ea, dar banuiam ca respectivele intrebari ar fi presupus un nivel de interes pe care Gene l-ar fi interpretat gresit. Aveam totusi o intrebare importanta. — De ce a vrut Rosie sa participe la Proiectul Sotia?"

RON 23.70
1

Pe frontul de vest nimic nou (ediţie de buzunar)

De duzina

Cartea trezirii. Viata lui Buddha

Jurnalul unui killer sentimental. Yakare

Bob Honey care face si drege

Bob Honey care face si drege

Bob Honey e un american divortat, de virsta a doua, care se pricepe la o multime de lucruri, de la curatarea foselor septice, domeniu in care incearca sa-si extinda afacerea in afara Americii, pina la explozibili facuti in casa. Insa, in 2003, o intilnire intimplatoare in Bagdadul devastat de razboi il face sa devina asasin platit, mai exact, asasin de batrini. Pe parcursul noii sale cariere, Bob Honey „face si drege”: executa misiuni, inventeaza ritualuri si, la un moment dat, se indragosteste de o tinara cu peruca, bolnava de alopecie, fara sa stie ca propria lui viata e in pericol. Dincolo de intriga trasnita si plina de intorsaturi neasteptate, Bob Honey care face si drege este o acuta satira sociala, Sean Penn descriind societatea americana contemporana intr-o cheie distopica. Romanul sau este incarcat de aluzii politice si diatribe la adresa unei lumi distorsionate fictional tocmai pentru a dezvalui o realitate profund ingrijoratoare.Comic, cosmaresc, frematind de viata... Bob Honey este un erou al vremurilor noastre si-al epocii Trump, reflectat in oglinda crapata a scriiturii lui Penn. - Paul TherouxO carte cuceritor de ciudata... Penn isi stabileste un obiectiv ambitios, iar reusita lui este una spectaculoasa. Bob e un personaj minunat, genul de ins de la care nu-ti mai poti lua ochii... si partea aceasta din carte are un farmec aproape incomensurabil. - BooklistAm banuiala ca lui Thomas Pynchon si Hunter S. Thompson le-ar placea teribil aceasta carte. - Salman Rushdi

RON 14.50
1

L'amour toujours

Legea copiilor

Turnul de abanos

Copacul 1

Jucătorul de șah

Cu putin timp inaintea coboririi extraterestrilor printre noi

Fem

Multa forta si un dram de gingasie

Psihologul meu de c***t si alte povesti despre sanatatea mintala

Chipul lui Dumnezeu

Chipul lui Dumnezeu

Premiului Nobel pentru Fizica 1978, 2006 si 2019.In 1992, astrofizicienii George Smoot si John C. Mather (Premiul Nobel pentru Fizica, 2006) descopera cu ajutorul satelitului COBE cea mai veche radiatie de lumina produsa vreodata in lume, purtind inca amprenta Big Bangului in ea. George Smoot pronunta atunci o fraza ramasa celebra: "E ca si cum am vedea chipul lui Dumnezeu!".Cartea fratilor Igor si Grichka Bogdanov reconstituie aventura cosmologiei aflate in cautare de raspunsuri la intrebarile esentiale cu privire la originea si evolutia Universului, prezentind intr-un stil propriu si incitant rezultatele cercetarilor unor aspecte dintr-un trecut foarte indepartat, unele dintre acestea vizind, fie si indirect, perioada de dinainte de Big Bang. Totul pare sa sugereze ca legile imuabile ale fizicii, dar si fenomenele comentate ar implica existenta unui proiect care a facut posibila aparitia vietii pe Pamant. Dar este oare asa? Exista ceva sau cineva care a elaborat un astfel de proiect? Are Universul un destin inscris in vreun "ADN cosmic" al sau?Autorii ne ofera diverse raspunsuri posibile la aceste intrebari, prezentind teoriile, observatiile astronomice si rezultatele obtinute pina acum, si ne propun la rindul lor citeva surprinzatoare ipoteze proprii, dintr-un domeniu in care stiinta pare ca se apropie tot mai mult de spiritualitate.Descoperirea luminii primordiale • Focul Creatiei • Fantoma Big Bangului • A fotografia „chipul lui Dumnezeu” • Universul ca un bebelus • "A vedea" Zidul lui Planck • De ce e Universul atit de bine reglat? • Care este forma Universului? • Un moment straniu numit Big BangFragment din cartea “Chipul lui Dumnezeu” de Igor Bogdanov si Grichka Bogdanov:"Primul dintre eroii nostri de metal se numeste COBE (ceea ce inseamna "explorator al fondului cosmologic"). Ati aflat deja ca el este cel care i-a adus in 2006 Premiul Nobel "parintelui" sau George Smoot (si colegului acestuia John Mather). Si care, in acelasi timp, e adevaratul raspunzator pentru faimoasa expresie "chipul lui Dumnezeu".Aventura a inceput in anii 1970. Vor fi trebuit zece ani pentru construirea si punerea la punct, dupa mii de tatonari si reveniri, ale unicului exemplar al acestui aparat devenit astazi un mit. In cele din urma, pe 18 noiembrie 1989, vine ziua lansarii. Smoot a relatat despre nelinistea care l-a cuprins cand a aflat ca misiunea de a lansa pretiosul satelit pe orbita revenise rachetei Delta, asta dupa dramatica explozie a navetei Challenger, in 1986: „Vazusern racheta de aproape dupa o calatorie precedenta si fusesem consternat observand cat parea de rablagita — pete de rugina, pe ici, pe colo, mici lipituri cu Glyptal. Munca noastra profesionala de o viala se afla in varful acestei rachete".Apoi, numaratoarea inversa. Si lansarea. Invadata brusc de flacari, platforma de lansare se ilumineaza si, intr-o liniste ireala, tonele de metal se smulg lent de pe Pamant. Trei secunde mai tarziu, bubuitura chimica brusc catapultata de unda de soc spinteca aerul si se rasfrange piepturi. In vreme ce monstrul de otel se ridica anevoie, tone de apa sunt deversate sub duzele care arunca flacari, pentru a atenua puterea undelor sonore.Treizeci de secunde de la declansare si racheta depaseste bariera sonica, urcand tot mai repede. Dupa doua minute, se afla deja la o altitudine de 40 de kilometri si zboara cu aproape 2 000 de metri pe secunda. Trec 240 de secunde: se aprinde si cea de a doua treapta, in vreme ce partea inferioara, detasandu-se brusc, isi incepe indelungata cadere spre sol. Cinci secunde mai tarziu, la o inaltime de 112 kilometri, carenajele grele sunt si ele ejectate si COBE se napusteste acum in vid cu o viteza de 5 000 de metri pe secunda.

RON 14.50
1

Pescarusul. Unchiul Vanea

Palavrageala pe Nil

Cazemata 1

Oase solare

Feriti-va de Sabalu!

Masenka