83 rezultate (0,21796 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

O Istorie A Expansiunilor Rusesti

O Istorie A Expansiunilor Rusesti

Ion Iachim – născut la 1 ianuarie 1950 în satul Cornova, raionul Ungheni. Mama, Elena Jianu, ţărancă din Cobâlca (Codreanca), raionul Străşeni; tatăl – Eudochim Iachim, felcer, fost ostaş de gardă la Palatul Regal din Sinaia, participant la operaţiile militare pe frontul de est, în cadrul Armatei Române, 1942-1944. Ion Iachim a absolvit facultatea de filologie a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău. Profesor de română. Ziarist. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul pedagogiei. A scris peste 40 de cărţi (romane, povestiri, publicistică, piese de teatru, versuri)

RON 22.80
1

Misterioasa viata a lui Nostradamus

Misterioasa viata a lui Nostradamus

Nostradamus - Dominique si Jerome Nobecourt „Medic neconvenţional şi cercetător, cabalist, astrolog remarcabil, poliglot erudit, alchimist şi profet. Un om al viitorului într-o epocă clocotitoare şi contradictorie, unde ideile noi intrau în contradicţie cu conformismul şi chiar cu integrismul.“ Astfel îl descriu pe Nostradamus autorii, doi pasionaţi de ezoterism, tradiţii şi vechi civilizaţii. Nostradamus este un formidabil roman istoric, viu, vizual, realist şi trepidant. Dar şi o splendidă lucrare de iniţiere, profundă, captivantă. Personajul principal este unul ieşit din comun, iar cartea se dovedeşte a fi o adevărată mină de informaţii ştiinţifice şi culturale. O foarte frumoasă frescă istorică despre cel mai mare mag din toate timpurile, autorul faimoaselor Centurii

RON 19.50
1

Joc ambiguu intre Fuhrer, Maresal si evreii din Romania

Joc ambiguu intre Fuhrer, Maresal si evreii din Romania

Destainuirile omului celui de-al V-lea par din Valea Piersicilor Destinul mi-a adus in fata ochilor un document despre a carui importanta mi-am dat seama aproape instantaneu, nu datorita faptului ca provenea din atat de ravnitele si invocatele ,,Arhive ale Securitatii comuniste", ci pentru ca purta semnatura "Radu Lecca". Adica a omului despre care desi nu s-a stiut niciodata mai nimic precis, s-a sustinut ca era un spion de anvergura mondiala, a carui viata aventuroasa si lipsita de scrupule nu l-a impiedicat sa aiba intotdeauna si deopotriva un cuvant greu de spus, atat in fata Maresalului Antonescu cat si a conducerii Reichului, cu privire la cele mai delicate hotarari referitoare la soarta Romaniei. Cel despre care s-a afirmat cu egala patima ca atata timp cat a fost "comisarul general pentru probleme evreiesti" a trimis la moarte, sau, dimpotriva, a salvat zeci de mii de vieti, realizand, ca urmare, o avere fabuloasa. Personajul supranumit "omul celui de-al V-lea par", adica cel ce a obtinut performanta de a "ocoli" condamnarea la moarte pronuntata in "procesul marii tradari nationale" (1946), fiind "cumparat" in ultima clipa de la locul executiei - unde i se batuse si stalpul, alaturi de al Maresalului Ion Antonescu si al celorlalti -, fie de evreii recunoscatori, fie de sovietici, ca recompensa pentru importantele secrete dezvaluite lor. Cel despre care si in momentul de fata se sustine cu ardoare ca a murit la inchisoare in chinuri groaznice, prin anii '60, desi el s-a stins crestineste, in patul sau, tocmai in 1980, la venerabila varsta de 90 de ani. Or, ceea ce aveam acum in mana era cheia acestei biografii legendare. Erau faptele reale la care Radu Lecca a participat direct in intervalul anilor 1931-1944, relatate de el insusi in pagini memorialistice. - Alexandru V. Dit

RON 17.00
1

Mari romani la rascruce de veacuri Vol. 2

Mari romani la rascruce de veacuri Vol. 2

Nicolae Petrascu, fratele pictorului Gheorghe Petrascu, a trait in perioada marilor schimbari si progrese care au asezat Romania in randul celorlalte state europene.In 1885 este numit atasat in Ministerul de Externe, iar in 1888 devine sef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legatie la Paris in 1889 si apoi la Istanbul in 1890.La recomandarea lui Titu Maiorescu, tine, incepand din 1892, un curs facultativ de Istoria literaturii romane la Universitatea din Bucuresti. L-a inlocuit pe Ion Luca Caragiale la Directia Teatrelor, pe timpul lipsei acestuia din tara. S-a remarcat prin campania dusa pentru reorganizarea teatrelor nationale si a conservatoarelor de muzica si arta dramatica. A sustinut necesitatea ca scriitorii si artistii sa fie sprijiniti de catre stat. A fost un pretuitor al artelor plastice si a cunoscut indeaproape multe dintre personalitatile vremii. Pentru a isi arata recunostinta in fata geniului multora dintre ei si cu scopul de a nu ramane uitati, acoperiti de praful neiertator al timpului, Petrascu a publicat lucrarea de fata in care face fiecaruia o scurta biografie si rememoreaza cele mai semnificante si tainuite momente din viata lor.„In atingerea gandului urmarit, marturisesc a fi fost ajutat de o predispozitie fireasca, darul de a admira cu sinceritate tot ce am intalnit in infaptuirile lumii ca bine, frumos si adevar. Optimismul aprecierilor mele, despre fiecare in parte si despre toti in general, ca si despre spiritul secolului, a gasit un rasunet mai presus de toate asteptarile.” (N. Petrascu

RON 22.80
1

Amintiri din pribegia dupa 1848. Volumul II

Amintiri din pribegia dupa 1848. Volumul II

Iata urmarea istoriei mele. Bolliac ti-o fi povestit-o pana cand ne-am despartit langa Caransebes. Am intrat in acest oras, cu toate ca mi se spunea ca pot gasi acolo pe dusman fiindca voiam sa merg la Bem si alta cale nu aveam. Nu era nici imprudenta, nici usurinta, nici exces de vitejie, ci numai staruinta in a indeplini hotararea de a ajunge in sfarsit pe Bem, dupa care alergam de vreo trei saptamani. Dupa ce m-a lasat Bolliac, eu am propus ungurului ce ne insotea de a intra cu mine in oras, nevrand a expune pe Racovita si pe Florescu. Ungurul a primit. Atunci si baietii n-au vrut sa ma lase a merge singur si s-au rugat sa le dau voie a veni si ei. A avut norocire a nu gasi pe vrajmas in oras si a apuca drum Hategului, unde, dupa o cale de un ceas, ajunseram armata ungureasca ce se retrasese din oras. M-am intalnit cu capul ei, contele Lazar, si merseram impreuna pana spre Poarta de fier, camp vestit de glorie a lui Huniad cu turcii. M-am silit in tot chipul sa destept putina inima in contele Lazar, care impreuna cu armata lui erau foarte demoralizati, indemnandu-l ca sa ne oprim si sa dam acolo in acea pozitie minunata o bataie in cinstea lui Huniad. Dar in zadar imi fu silinta. Atunci ii lasai si plecai cu sotii mei spre Hateg

RON 22.80
1

Amintiri politice Vol.3

Amintiri politice Vol.3

Ion G. Duca s-a nascut la Bucuresti in anul 1879, fiul lui Gheorghe I. Duca si al Lucici Ghika, tatal sau fiind ctitorul Scoalei de Poduri si Sosele, precum si director general al Cailor Ferate Romane, iar bunicul sau a fost ministru de Razboi in anii 1868-1869, adica la inceputul domniei Principelui Carol.A urmat cursurile Liceului Sfantul Sava, si mai apoi si-a dat doctoratul in Drept si Stiinte Politice la Sorbona, sustinandu-si in 1902 teza cu titlul "Societatile Cooperative in Romania". Reintors in tara, lon Duca a intrat in Magistratura, fiind curand repartizat judecator la Horez, data la care a inceput legatura lui de-o viata cu Judetul Valcea.In paralel si-a inceput si activitatea politica in partidul liberal, sub obladuirea lui Ion I.C. Bratianu, vechi prieten al tatalui sau, iar in 1907, ca deputat de Valcea in Parlament, si-a tinut primul discurs cu prilejul dezbaterilor privitoare la problema tocmelilor agricole, Take Ionescu si cu Petre Carp fiind printre politicienii zilei care l-au incurajat cel mai mult cu acest prilej. In acelasi timp, Ion Duca a fost numit director al Bancilor Populare, cand a dovedit o data mai mult ca atat dezvoltarea sociala, cat si cea economica a tarii nu putea fi asezata pe o baza trainica decat prin organizarea temeinica a taranimii.In 1914 a intrat ca ministru al Educatiei si Cultelor in guvernul liberal, prezidat de Ion Bratianu, unde a fost printre membrii cei mai activi ai cabinetului in lupta pentru intrarea Romaniei in razboi alaturi de Aliati. La sfarsitul razboiului a fost insarcinat cu expunerea de motive a decretelor-legi ce trebuiau sa oranduiasca raporturile intre Ardeal si Vechiul Regat pana la alegerile pentru constituanta; apoi, ministru de Domenii fiind, a avut sarcina sa execute reforma agrara, punandu-si astfel iscalitura pe cele trei decrete din Vechiul Regat, precum si pe acelea ale reformelor din Transilvania si Bucovina.Din 1922 pana in 1926 a fost ministru de Externe, principalele sale activitati fiind in cadrul Ligii Natiunilor, cat si la variatele intruniri ale Micii Intelegeri, cu care prilej a fost unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai principiilor democratice in viata internationala, cat si al integritatii tratatelor de pace.Ministru de Interne in ultimul guvern al Regelui Ferdinand din 1927 pana in 1928, a ramas in opozitie la inapoierea lui Carol II, pana cand noul Suveran a adus la putere partidul liberal, al carui sef Ion Duca devenise in 1930, la moartea lui Vintila Bratianu.In noiembrie 1933, Ion G. Duca a devenit prim-ministru al Tarii Romanesti, pana la uciderea lui in Gara Sinaia cateva saptamani mai tarziu, pentru ca incercase in zadar sa apere si sa lupte pentru principiile democratice pe care le urmarise cu atata indaratnicie din tinerete

RON 22.80
1

Note politice Vol.2: 1916-1917

Note politice Vol.2: 1916-1917

In prima parte a vietii, Al. Marghiloman a fost un om politic fericit. Neintrecut in arta oratorica. Stapan pe tainele sistemului electoral. Ministru autoritar si prolific la toate cele sapte departamente pe care le-a condus succesiv. Seful unui mare partid politic, concurat acerb de Filipesti exuberanti si de Lahovari oportunisti. Prezenta originala in lumea moderna, arbitru al elegantei si animator pasionat al hipismului (...). In cea de-a doua parte a vietii, insa, Marghiloman a fost fiu de nenoroc. Pentru toate nedreptatile indurate din urma versant al vietii, Alexandru Marghiloman s-a revansat in posteritate, prin uimitoarele sale Note Politice, aparute la doi ani dupa moartea sa si degraba retrase de oficialitati de pe piata cartii, fiindca reprezentau istoria necosmetizata scrisa de un mare invins. Topirea tirajului celor cinci volume de Note Politice a conturat si mai pregnant imaginea crucificatului barbat de Stat, Alexandru Marghiloman. - Stelian Neagoe&nbsp

RON 22.80
1

Boierii Golești. Din vremea Renașterii naționale

Boierii Golești. Din vremea Renașterii naționale

Fiecare cuvânt din scrisorile Goleștilor respiră adevărul. Valoarea cuvântului este întreagă. Accentul de sinceritate este atât de veridic încât te subjugă. De aceea chipurile oamenilor care răsar din scrisori sunt autentice și vii.Izvodind din ele mai mult nota sufletească a acestei epoci și a oamenilor care au trăit-o din plin, identificându-se prin aspirații, pătimiri și izbânzi cu însăși Renașterea noastră națională, râvnim mai puțin la reconstituirea și însușirea faptelor însăși – în mare parte, de altfel, cunoscute – cât la evocarea veridică – prin autentice documente – a unor vremuri apuse, din care a răsărit România noastră, și a unor oameni care au adus istoriei acesteia jertfă și iubire.Dăm astăzi la iveală acest material documentar care răstrânge licăriri asupra anilor care au precedat și urmat anului revoluționar 1848 cum și asupra revoluției însăși din acest an, dar în care, mai ales, destăinuiește nota sufletească a societății românești din aea vreme și îndeosebi a boierilor Golești, al căror rost în epoca revoluționară a fost atât de însemnat

RON 22.80
1

Lux, viciu, tabieturi. Tutunul in trecutul Tarii Romanesti si al lumii intregi

Lux, viciu, tabieturi. Tutunul in trecutul Tarii Romanesti si al lumii intregi

Nu exista planta care sa aiba un trecut mai bogat in intamplari interesante ca tutunul. Adus in Europa acum vreo 400 si ceva de ani, cultivat mai intai prin gradini pentru frumusetea lui, mai apoi ca o planta miraculoasa de leac, ajunge, la vreo 100 de ani dupa introducerea lui in Europa, sa fie intrebuintat aproape numai pentru fumat si prizat, intrebuintare care s-a raspandit cu o repeziciune extraordinara. Paralel cu raspandirea intrebuintarii tutunului, au inceput si masurile represive contra celor ce il intrebuintau, masuri care, in unele tari, ajunsesera pana la pedeapsa cu moartea. Patima tutunului a fost insa mai tare chiar decat groaza mortii; ea a pus stapanire pe oameni, s-a raspandit in toata lumea, iar conducatorii Statelor, in loc de a mai inchide pe fumatori sau de a le taia nasurile sau chiar de a-i spanzura, au gasit mai nimerit sa impuna tutunul la dari grele, sub motivul de a stavili raspandirea lui, dar in realitate spre a crea, pentru visterie, izvoare noi de venituri.In primele pagini ale acestei lucrari, cititorul va vedea peripetiile prin care a trecut tutunul in lumea intreaga, de la descoperirea Americii si pana in zilele cand intrebuintarea lui s-a generalizat. In ce priveste tara noastra, notele si insemnarile vechi privitoare la tutun si la fumat, desi sunt putine si acelea razletite in diferite publicatii istorice, totusi constituie un material documentar destul de bogat spre a arunca putina lumina in trecutul introducerii si raspandirii tutunului prin meleagurile noastre. - Petre E. Mihaesc

RON 22.80
1

Note politice Vol.1: 1897-1915

Note politice Vol.1: 1897-1915

Om de parada fara indoiala, aparentele au jucat pururea un rol covarsitor in conceptia de viata a lui Marghiloman. Intr-o tara in care se dispretuia imbracamintea barbateasca, Marghiloman purta vesmintelor sale o grija neobisnuita. Elegant si spilcuit, el se singulariza in taietura ingrijita a hainelor, prin forma favoritelor, ca si prin cadenta ritmica si oarecum afectata a gesturilor. Era o figura unica in felul ei. Stia sa poarte capul sus, sa se stapaneasca in orice imprejurare si in fata oricarei adversitati, fara ca o singura trasatura a fetei sale imperturbabile sa-l tradeze vreodata. O concentrata apasare a limbii la coltul gurii si o imperceptibila inrosire a urechilor erau pentru initiati singurele manifestari exteme ale tulburarii sale sufletesti. Intotdeauna multumit si voios, inainta in viata surazator si optimist.Si totusi, Marghiloman stia sa ia si lucrurile in serios, sa examineze o problema grava fara superficialitate, sa despice o situatie cu un ochi patrunzator si cu o constiiciozitate impinsa pana in cele mai mici amanunte, sa inlature aparentele fatadei, sa se coboare la realitatile permanente si vii. Mai mult, mostenise de la tatal sau, de la practicul si marele arendas Iancu Marghiloman, un real spirit gospodaresc. La toate ministerele prin care a trecut a fost un bun, sarguincios si priceput administrator. Avea metoda in lucru, ordine in conducere, promptitudine in hotarari, putea aduce si a adus administratia statului, ca si in cea a Jockey Clubului, netagaduite servicii. Altii au zis - un om norocos, cu toate calitatile si cu toate cusururile inerente copiilor rasfatati ai soartei. Iarasi, si da si nu. Netagaduit ca Alexandru Marghiloman a fost un privilegiat al soartei, natura l-a Inzestrat cu alese insusiri intelectuale, cu un stralucit si minunat talent oratoric, iar imprejurarile au facut din el un om bogat, unul din marii latifundiari ai Romaniei Mici.Dar daca este adevarat ca pana pe la 50 de ani totul i-a reusit, ca a cunoscut fericirea intima, onorurile publice, ascensiunea politica, succesele parlamentare, nu este mai putin adevarat ca de la acea varsta si pana la moarte viata lui nu a fost decat o lupta neiincetata, pe care a trebuit sa o poarte - si a purtat-o cu barbatie si cu o impresionanta tenacitate - impotriva unei necrutatoare adversitati. Rand pe rand s-au naruit linistea lui sperantele lui politice, conceptiile lui despre rolul Romaniei in razboiul mondial, existenta partidului, credintele tineretii si perspectivele de viitor.Cu rare si fugitive eclipse, peste 20 de ani de infrangeri si deziluzii. Cunosc in istoria noastra politica putine destine mai patetice decat aceasta lupta intre o soarta nemiloasa si un om care pana pe pragul mormantului nu a vrut sa i se supuna. Marghiloman a fost toate acestea, dar a fost totodata mai mult si mai putin. - I.G. DUCA - Amintiri politice&nbsp

RON 22.80
1

Glorie si Tragedii

Glorie si Tragedii

Documente SSI despre crimele comise de NKVD asupra populaţiei româneşti din Basarabia şi Bucovina • Purtarea „mizerabilă“ a evreilor comuniști din Basarabia la retragerea Armatei Române • Atentatori legionari dirijaţi de NKVD • Organizarea şi funcţionarea SSI • Documente, instrucţiuni şi metodologii despre organizarea, structura, mijloacele, metodele şi tehnicile folosite în activitatea de informaţii și contrainformații Ion Lissievici (1896-1974), eroul acestei cărți, a fost ofiţer de elită al Armatei Române şi a condus serviciile de spionaj în cel de-al Doilea Război Mondial. După prăbuşirea regimului antonescian a îndeplinit funcţia de director general al Serviciului de informaţii din Ministerul de Război. Timp de 15 ani, a fost deţinut în temniţele regimului comunist din România pentru „vina” de a fi făcut parte din serviciile secrete „burghe- zo-moşiereşti”. Şi dacă nu am reuşit până acum să le ridicăm încă tuturor eroilor câte un monument – pentru că adevărata libertate şi prosperitate a unui popor înseamnă a ne bucura şi de acest drept –, atunci să le mutăm soclurile din pieţele publice, încă inaccesibile pentru ei, în sufletele noastre, spre a dovedi cu adevărat că noi, românii, ne preţuim înaintaşii, pentru că ştim să fim uniţi şi să învăţăm din istorie. Prof. univ. Cristian Troncot

RON 22.80
1

3 titani. Rembrandt, Beethoven, Michelangelo

3 titani. Rembrandt, Beethoven, Michelangelo

Nicolae Iorga a fost personalitatea cea mai reprezentativa si sintetica a neamului romanesc, intrunind in sine, in acelasi manunchi spiritual, insusirile celor mai insemnati oameni ai istoriei romanesti, eruditia lui Cantemir, zelul neobosit al lui Sincai, patrunderea sociala si politica a lui Kogalniceanu, entuziasmul lui Balcescu si genialitatea universala a lui Hasdeu. Iorga a fost mai mult decat un istoric, un om politic, un poet, el a fost un cugetator etic si un sfatuitor al vremii sale. Cercetator al furtunosului nostru trecut, rascolitor de documente ingalbenite, scuturator de praf de pe vremuri uitate, patrunzator profund in tainele istoriei romanilor, N. Iorga a descoperit esenta etnica a natiei, cu scaderile si adancimile ei, aratand locul pe care-l ocupam in istoria neamurilor acestui pamant, predicand nadejdea neclintita in biruinta definitiva a drepturilor noastre si aspiratia la o viata nationala demna si originala. Din pragul istoriei apar si soptesc cu indepartate si profetice glasuri umbrele acelor figuri, care au facut istoria tarii: ale marilor voievozi, ale mitropolitilor, ale carturarilor generosi, ale domnitelor triste si cucernice, ale ostasilor viteji, ale boierilor cuminti si patrioti, ale taranilor smeriti si martiri ai orgoliului. - Dimitrie Gusti - Revista Fundatiilor Regale 194

RON 13.00
1

Patru anotimpuri din viata unui om

Patru anotimpuri din viata unui om

Personalitate complexă și puternică, Regina Maria a fost o mare iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor romane, povești și versuri pentru copii.Cartea aceasta, alcătuită din două părți, cuprinde în prima parte două povestiri: Cele patru anotimpuri din viața unui om și Crinul vieții, prin care pune în atenția cititorului un subiect de mare sensibilitate și întâlnit adesea în scrierile Reginei Maria: sacrificiul suprem în numele iubirii, iar în partea a doua o tulburătoare prezentare a familiei regale și a ținuturilor cele mai dragi inimii sale. Aceste scurte amintiri au aparut în diverse publicații ale vremii sau în Calendarul Reginei Maria. Scrierile sale memorialistice au în primul rând o valoare documentară, de restituire a unor evenimente istorice la care a participat direct.Prin aceste daruri ale ei neasemuite, Regina Maria a ştiut să cucerească sufletul poporului românesc şi dreptul la întreaga lui recunoştinţă. Acum, când mai trăieşte doar în amintirea celor rămaşi, scrierile Ei vor spune generaţiilor viitoare măreţia sufletului Reginei

RON 22.80
1

Torquemada

Torquemada

Benito María de los Dolores Pérez Galdós (1843 - 1920), cunoscut sub numele Benito Pérez Galdós s-a născut în Gran Canaria în 1843 și a murit la Madrid în 1920. A fost numit membru al Academiei Regale de Limbă Spaniolă în 1897 și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1912. Este considerat de mulți drept cel mai mare romancier spaniol după Miguel de Cervantes. Benito Pérez Galdós a publicat patru romane despre vicisitudinile cămătărei lui Francisco Torquemada: Torquemada pe rug, Torquemada pe cruce, Torquemada în purgatoriu și Torquemada și Sfântul Petru. Ulterior această tetralogie a fost unită într-un singur mare roman (care depășește jumătate de mie de pagini) sub titlul Torquemada. În acest roman este descrisă creșterea irezistibilă a lui Francisco Torquemada pe scara socială, impulsionat de ambiția inepuizabilă a lui Cruz del Aguila, sora lui Fidela, soția sa, în fața rezervelor și reticențelor celuilalt frate, Rafael. Romanul este interesant în descrierea ciocnirii a două clase sociale cu traiectorii foarte opuse: o aristocrație crepusculară și pasivă reprezentată de Rafael și o burghezie înfloritoare al cărei merit principal și aproape exclusiv este capacitarea de afaceri, domeniu în care Torquemada este un campion redutabil. În cele din urmă, imaginea avarului este umanizată în stilul lui Galdós când, în vârful succesului fiind și vorbind cu Rafael, recunoaște că meritele nu sunt ale sale, că nu a fost niciodată mai mult decât a fost întotdeauna și că doar prostia și interesele oamenilor îl fac admirabil. Personal, el mărturisește că acest succes și recunoaștere nu l-au făcut mai fericit. Autorul a încercat să reprezinte personajul prin discursul său. Rezultatul este un superb exercițiu de stil care integrează acest roman în reînnoirea genului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El este un exemplu al umorului incomparabil și al superiorității geniului Galdosian în crearea personajelor

RON 19.50
1

Ivan cel Groaznic

Ivan cel Groaznic

Ivan cel Groaznic - tarul pe jumatate nebun, care a influentat decisiv istoria Rusiei. In ziua de 25 august 1530, cand a venit pe lume Ivan cel Groaznic, Kremlinul a fost lovit de un fulger provocand un puternic incendiu iar micutul Ivan avea deja doi dinti - semnele acestea au fost considerate ca fiind de origine divina si interpretate astfel: ii va sfasia cu un dinte pe dusmanii tarii, iar cu celalalt va musca din propriul popor. La implinirea a 17 ani, in 1547, Ivan al IV-lea a fost incoronat tar al intregii Rusii. Domnia primului tar al Rusiei se poate imparti in doua perioade: prima o epoca de inflorire si prosperitate, plina de reforme ample si benefice, iar cea de-a doua sub efectul problemelor tarului, invaluit in negura nebuniei. Punctul culminant al nebuniei si cruzimii sale in urma caruia i se trage numele de "cel Groznic" este in masacrul de la Novgorod, din 1570. Acesta a durat cinci saptamani, timp care locuitorii au fost adusi in fata lui Ivan si a fiului sau, unde au fost torturati. Numarul total al victimelor se ridica la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgorodului si la 60.000 dupa autorul Primei cronici a Pskovului. Dementa tarului a atins cote paroxistice. Ajunsese sa-i tortureze si sa-i ucida cu mana lui pe multi dintre cei prinsi, indiferent daca aveau sau nu vreo vina. Nicio schingiuire nu i se parea exagerata: prizonierilor le smulgea de vii coastele, ii eviscera, le taia organele sexuale, ii tragea in teapa, ii ardea de vii, ii arunca in apa clocotita etc. 400 de ani mai tarziu, Stalin avea sa-l studieze si sa-i preia metodele de teroare, numindu-I Invatatorul. Dar despre toate acestea, si multe altele, puteti citi in lucrarea de fata.

RON 22.80
1

Noua Geamantane

Noua Geamantane

Troia. Oraşul care a constituit teatrul războiului dintre ahei şi asiatici a constituit visul din copilărie al lui Schliemann, dar mai mult decât atât, a constituit întruchiparea completă a imaginii pe care acesta şi-o făcea despre civilizaţia greacă. În ultimă instanţă, poemele homerice serviseră drept model etic şi literar întregii civilizaţii greceşti din perioada arhaică şi până la sfârşitul ei şi fuseseră transmise ca atare Romei. Schliemann nu greşea când vedea în ele chintesenţa antichităţii clasice. Dar ceea ce, dincolo de căutare, a dat o deosebită valoare descoperirii lui Schliemann a fost faptul că pentru prima dată, fără niciun fel de indicaţii topografice, fără documente scrise, un arheolog, bizuindu-se numai pe mijloacele acestui gen de cercetare – şi trebuie spus în treacăt, aceste mijloace Schliemann mai degrabă le intuise decât le învăţase – a izbutit să localizeze şi să descopere una dintre acele staţiuni enigmatice, căreia numai o tradiţie literară adesea confuză, totdeauna insuficient de precisă, îi mai păstrase amintirea. În decurs de şapte campanii, întinzându-se între anii 1870 şi 1890, Schliemann a izbutit să determine existenţa succesiunii de oraşe preistorice de sub ruinele noului Ilion greco-roman. Aproape un mileniu avea să mai treacă până ce ruinele acoperite de praf şi de iarbă aveau să revină la viaţă datorită aceluiaşi încăpăţânat german care odinioară, în Mecklenburgul natal, visase să descopere Troia lui Homer. Săpăturile de la Micene au completat informaţiile obţinute la Troia şi pe baza lor s-a putut identifica acea civilizaţie pre-elenică pe care, pe drept cuvânt, Schliemann a atribuit-o aheilor: civilizaţia miceniană. Troia, aşadar, cetatea descoperită de Schliemann, nu numai că s-a dovedit a fi acel oraş homeric pe care îl visase în copilărie atunci când deprindea civilizaţia clasică din poemele cântăreţului orb, ci totodată una dintre cele mai importante aşezări preistorice din Asia Mică, adevărat reper cultural, istoric, cronologic pentru întreaga preistorie a Mediteranei orientale, cu reflexe până pe meleagurile noastre, până în Macedonia, şi, prin intermediul acestor teritorii, până departe, în Europa Centrală

RON 22.80
1

Franz Ferdinand

Franz Ferdinand

Nu dam aici viata, mai mult sau mai putin romantata, a mostenitorului Franz Ferdinand, nici amanuntele dramei sangeroase, care, atat de naprasnic, i-a pus capat. Am incercat sa desprindem atmosfera in care a trait principele habsburgic, si care, fatalmente, i-a curmat actiunea. Caci atentatul - si mai cu seama reusita lui - este o intamplare: dar deznodamantul trebuia sa vina in orice caz, in ziua aceea sau in felul tragic de la Saraievo sau in alt fel - putea fi mai bland si chiar banal de tot dar de venit trebuia sa vina. Austro-Ungaria infatisa un anahronism absurd. Nu conglomeratul de neamuri pricinuia tot raul. Oameni seriosi, oameni cumpaniti si pracfici, pe care nicio himera nu i-a bantuit vreodata, au crezut - si cred - in putinta statelor unite ale Europei, a tuturor statelor Europei. Cu atat mai viabila, prin urmare, trebuia sa fie alcatuirea care sub numele de Austria - apoi Austro-Ungaria - exista de atatea veacuri, infatisand inlauntru o bogata viata economica si un intens focar de cultura, iar in afara un factor diplomatic si militar hotarator in destinele lumii. Cum s-a putut prabusi intr-o singura clipa aceasta putere formidabila? Caci, virtualmente, totul s-a produs intr-o clipa: aceea in care un singur glonte, al lui Prinkip, a patruns in corpul unui singur om, al lul Franz Ferdinand.

RON 22.80
1

Eu si Gheorghiu-Dej

Eu si Gheorghiu-Dej

Gheorghe Apostol a fost un om politic roman, principalul contracandidat al lui Nicolae Ceausescu la functia de lider al partidului dupa moartea lui Gheorghiu-Dej. S-a nascut in comuna Tudor Vladimirescu din apropierea Galatiului. S-a facut remarcat mai intai prin activitatea sindicala din timpul actiunilor greviste din perioada 1930-1933 si astfel l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej alaturi de care a militat intreaga viata. In 1937 este judecat si condamnat pentru activitatea comunista si incarcerat la Doftana, unde isi ispaseste pedeapsa pana in 1940, dar in perioada razboiului trece prin diverse lagare: Miercurea Ciuc, Caracal, Targu-Jiu. Dupa, rapzboi (1945-1952) participa la reorganizarea miscarii sindicale, ajungand presedinte al Confederatiei Generale a Muncii, iar mai tarziu (1955-1961; 1967-1969) presedinte al Consiliului General al Sindicatelor. In perioada aprilie 1954 - octombrie 1955 a indeplinit functia de prim-secretar al C.C. al PMR, iar in perioada 1952-1954 si 1961-1967 de prim-vicepresedinte al Consiliului de ministri. In 1969, intrand in conflict cu Nicolae Ceausescu a fost eliminat din Comitetul Central si trecut director la Rezervele de stat pana in 1975, apoi a indeplinit functia de ambasador in Argentina, Uruguay, Brazilia pana in 1988. In primavara lui 1989 este initiatorul Scrisorii celor sase, difuzata de postul "Europa Libera" prin care era criticata sever politica lui Nicolae Ceausescu. Este invinuit de "inalta tradare" si este arestat la domiciliu si anchetat 8 luni, dar evenimentele din decembrie 1989 ii aduc salvarea. A decedat in 21 august 2010, in Bucuresti.

RON 22.80
1

Istoria Literaturii Romanesti 1867 - 1890

Istoria Literaturii Romanesti 1867 - 1890

„Viaţa lui Nicolae Iorga nu a stat niciodată sub zodia seninătăţii. Pentru că scrisul, cuvântul, fapta sa care au atins în multe domenii culmi pe care cultura română nu le întrezărise şi pe care nu avea să le întreacă n-au fost concepute şi alcătuite nici deasupra vâltoarei, nici în afara tumultului vieţii, nici a frământărilor, nu odată dureroase, ale ţării sale. Încă de la debutul său precoce - avea doar nouăsprezece ani când i-a luat apărarea lui Caragiale - avea să se afirme trăsătura sa dominantă de caracter şi anume setea de adevăr, adevăr spus răspicat mai presus de conjunctură şi de conjuncturi, de ierarhii, de inamicii care se adăugau duşmanilor de până atunci. Nicolae Iorga şi-a afirmat tăiosul său spirit critic mai întâi asupra literaturii române din ultimul deceniu al secolului trecut, privită aşa cum a privit el orice fenomen, în perspectivă istorică, ca apoi la cumpăna celor două veacuri când se afla la pragul a treizeci de ani de viaţă să cuprindă sub focul privirii sale scrutătoare întreaga alcătuire a societăţii româneşti.“ Valeriu Râpean

RON 19.50
1

Istoria Literaturii Romanesti 1890 - 1934

Istoria Literaturii Romanesti 1890 - 1934

„Viaţa lui Nicolae Iorga nu a stat niciodată sub zodia seninătăţii. Pentru că scrisul, cuvântul, fapta sa care au atins în multe domenii culmi pe care cultura română nu le întrezărise şi pe care nu avea să le întreacă n-au fost concepute şi alcătuite nici deasupra vâltoarei, nici în afara tumultului vieţii, nici a frământărilor, nu odată dureroase, ale ţării sale. Încă de la debutul său precoce - avea doar nouăsprezece ani când i-a luat apărarea lui Caragiale - avea să se afirme trăsătura sa dominantă de caracter şi anume setea de adevăr, adevăr spus răspicat mai presus de conjunctură şi de conjuncturi, de ierarhii, de inamicii care se adăugau duşmanilor de până atunci. Nicolae Iorga şi-a afirmat tăiosul său spirit critic mai întâi asupra literaturii române din ultimul deceniu al secolului trecut, privită aşa cum a privit el orice fenomen, în perspectivă istorică, ca apoi la cumpăna celor două veacuri când se afla la pragul a treizeci de ani de viaţă să cuprindă sub focul privirii sale scrutătoare întreaga alcătuire a societăţii româneşti.“ Valeriu Râpean

RON 19.50
1

Impresii din timpul ocupatiei 1916-1917

Impresii din timpul ocupatiei 1916-1917

De la descalecarea regelui Carol si pana in august 1916, Romania n-a facut decat politica - marunta, mizerabila, triviala - politica de tejghetar. Tot ce avem, orice s-a creat, tot ce se vede pe suprafata bun sau rau, e rezultat, direct sau mijlocit, al operatiunilor electorale. Magistratura, drumurile de fier, industria, sinodul, scoala, armata - tot si toate sunt produs siluit al operatiilor de partid, operatii cu care si-au umplut, exclusiv, activitatea oamenii pe care, de pe vremuri, se rezemau drepturile, sperantele si aspiratile neamului romanesc.   Toata truda de cincizeci de ani a regelui Carol de a ne tine in orbita Puterilor Centrale, n-a reusit decat sa ne dezarmeze pentru ceasul cel greu - pe cand osteneala alor nostri, care au asudat o jumatate de secol ca sa ne faca neoameni, a fost, din nefericire, incoronata de succes. Romania mandra, care, cu o mana de curcani, a scuturat jugul turcesc, trebuia sa ingenuncheze in fata vrajmasului de vreme ce devenise tara de samsari, de paraziti si de iloti. Era, dar, neinlaturabil sa se intample, ceea ce s-a intamplat - era fatal ca, la ziua cea mare, cand rolul agentilor electorali avea sa inceteze, omnipotentii sa doseasca si sa lase avutul si viata romanilor in mana lui Tuelff von Tschaphe und Waldenbach. - Gheorghe Radulescu

RON 22.80
1

Razboiul Nostru in Note Zilnice Vol. 1

Razboiul Nostru in Note Zilnice Vol. 1

O personalitate covârșitoare În istoria politică Nicolae Iorga știe atât de multe, a călcat cu mintea lui atâtea documente, încât memoria lui însăși va avea tăria unui document. Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu oricât de îngust și umbrit din istoria română fără să constați că Nicolae Iorga a trecut pe acolo și a tratat tema în fundamentul ei. Multă vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească sintezele lui Nicolae Iorga, plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată''. —''Istoria literaturii române'' (București, 1941), George Călinescu Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.(N. IORGA

RON 19.50
1

File de Jurnal, Memorii

File de Jurnal, Memorii

Marta Trancu-Rainer (1875-1950) a fost prima femeie chirurg din România, medic obstetrician de seamă din prima jumătate a secolului XX. Mobilizată în Primul Război Mondial, cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenţii chirurgicale prin care a salvat sute de vieţi. A condus, concomitent, Spitalele „Colţea”, cel al „Şcolii de Poduri şi Şosele”, precum şi Spitalul de Chirurgie instalat în Palatul Regal, la cererea Reginei Maria. „Cele două erau mereu împreună în marile spitale şi în spitalele de campanie, în mijlocul răniţilor de război” (dr. V.T. Terenţiu). Suferind o plagă infectată din cauza deselor expuneri la infecţiile răniţilor, Regina a fost operată la mână de către prietena sa.C.I. Parhon spunea: „Marta este nu numai o profesionistă de o rară valoare și conștiinciozitate, dar și o lucrătoare de elită pe terenul publicisticii medicale și în special pe acela al biologiei”. S-a luptat toată viața pentru recunoașterea statutului profesional al femeilor în interiorul breslei medicale. Și-a câștigat respectul Familiei Regale, devenind medicul curant al reginelor României. S-a confruntat cu multe probleme și opoziții din partea colegilor, nefiind acceptată drept chirurg, pentru că era femeie. Reușește, totuși, să profeseze. Se căsătorește în anul 1903 cu Francisc I. Rainer, celebru anatomist si antropolog, intemeietorul Institutului de Antropologie din România și se mută definitiv la București. După război își continuă activitatea profesională ca medic chirurg la spitalul Colentina din București, precum și cercetările desfășurate alături de soțul său

RON 17.60
1

Memorii pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri 1916 - 1918

Memorii pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri 1916 - 1918

In ce greutate ma afl u eu acum, incercand sa-mi descurc amintirile minunatei mele tinereti. Minunata, fi indca asa mi s-a infatisat de cate ori ma intorceau gandurile spre dansa; dar iata ca de-abia a inceput condeiul sa-mi alerge pe hartie si imi dau seama ca minunea era mai mult in mine, si ca in afara de mine lucrurile nu se aratau in realitatea lor decat foarte rar sub stralucitele culori cu care le imbracase imaginatia mea, biciuita atat prin noutatea senzatiei cat si prin infl uente speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un incepator nu se poate libera in momentele formarii sale intelectuale. Regasindu-ma dupa 20 sau 30 de ani in contact cu aceleasi lucruri, am putut sa-mi dau seama de toata importanta unghiului de viziune sub care inregistram senzatiile, si ca pe cele mai amagitoare si pe cele mai scumpe le-am faurit de multe ori aproape numai noi insine, in laboratorul constient sau subconstient al inchipuirilor noastre. Nu e om trecut de 50 de ani care sa nu ofteze dupa frumusetea si bunatatile vremurilor din tineretea lui, dar daca ar incerca sa-si precizeze mai de aproape regretele ce ar mai ramane din ele? Fiecare din noi, cand ne fura gandul si ne duce inapoi, departe, revedem sau ne inchipuim ca revedem lucruri minunate, dar cand din intamplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, intamplator ramase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugravit, sau de o priveliste — ne dam seama ca minunea era in noi, in tineretea noastra. Cati n-au crezut ca intre 18 si 25 de ani au cuprins o lume in bratele lor si n-au ramas mai tarziu decat cu putina spuma pe maini! Din lumea tineretilor mele, care pentru mine a insemnat atat de mult, voi incerca sa povestesc cu sfi ala si pe scurt cateva amintiri, caci oricat de scazute in interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui si ele la cunoasterea generatiei din care fac parte si de pe urma careia tot a ramas ceva.Constantin Argetoianu (1871-1955) a fost un om politic roman, care a detinut functia de cel de-al 41-lea presedinte al Consiliului de Ministri al Romaniei (intre 28 septembrie 1939 si 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei familii boieresti instarite din Oltenia, Argetoianu a dobandit o licenta in drept si un doctorat in medicina la Paris, insa a urmat o cariera in diplomatie, unde a activat pana in 1913, cand a intrat in politica. S-a alaturat initial Partidului Conservator, insa a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, detinand portofoliul ministerial in diferite guverne. Argetoianu a fost ales cuputine intreruperi in Parlament, detinand presedintia Senatului intre 1938 si 1939. Intemeietor alaturi de Alexandru Averescu al Ligii Poporului, i-a revenit ca ministru de justitie in Guvernul Averescu sarcina ingrata de a reprezenta Romania la Tratativele de pace de la Buftea cu Puterile Centrale si de-a semna Tratatul preliminar de pace (1918). In 1920, a fost confruntat din pozitia de ministru de interne cu prima greva generala din istoria Romaniei si cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. In anul urmator Argetoianu a declansat represaliile impotriva Partidului Socialist Roman

RON 22.80
1