113 rezultate (0,19989 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Scurta istorie a lumii

O Istorie A Expansiunilor Rusesti

Misterioasa viata a lui Nostradamus

Istoria biblica a Noului Testament Vol.3

Istoria Biblica a Noului Testament Vol. 1

Napoleon si Talleyrand

Capital

Joc ambiguu intre Fuhrer, Maresal si evreii din Romania

Joc ambiguu intre Fuhrer, Maresal si evreii din Romania

Destainuirile omului celui de-al V-lea par din Valea Piersicilor Destinul mi-a adus in fata ochilor un document despre a carui importanta mi-am dat seama aproape instantaneu, nu datorita faptului ca provenea din atat de ravnitele si invocatele ,,Arhive ale Securitatii comuniste", ci pentru ca purta semnatura "Radu Lecca". Adica a omului despre care desi nu s-a stiut niciodata mai nimic precis, s-a sustinut ca era un spion de anvergura mondiala, a carui viata aventuroasa si lipsita de scrupule nu l-a impiedicat sa aiba intotdeauna si deopotriva un cuvant greu de spus, atat in fata Maresalului Antonescu cat si a conducerii Reichului, cu privire la cele mai delicate hotarari referitoare la soarta Romaniei. Cel despre care s-a afirmat cu egala patima ca atata timp cat a fost "comisarul general pentru probleme evreiesti" a trimis la moarte, sau, dimpotriva, a salvat zeci de mii de vieti, realizand, ca urmare, o avere fabuloasa. Personajul supranumit "omul celui de-al V-lea par", adica cel ce a obtinut performanta de a "ocoli" condamnarea la moarte pronuntata in "procesul marii tradari nationale" (1946), fiind "cumparat" in ultima clipa de la locul executiei - unde i se batuse si stalpul, alaturi de al Maresalului Ion Antonescu si al celorlalti -, fie de evreii recunoscatori, fie de sovietici, ca recompensa pentru importantele secrete dezvaluite lor. Cel despre care si in momentul de fata se sustine cu ardoare ca a murit la inchisoare in chinuri groaznice, prin anii '60, desi el s-a stins crestineste, in patul sau, tocmai in 1980, la venerabila varsta de 90 de ani. Or, ceea ce aveam acum in mana era cheia acestei biografii legendare. Erau faptele reale la care Radu Lecca a participat direct in intervalul anilor 1931-1944, relatate de el insusi in pagini memorialistice. - Alexandru V. Dit

RON 17.00
1

Mari romani la rascruce de veacuri Vol. 2

Mari romani la rascruce de veacuri Vol. 2

Nicolae Petrascu, fratele pictorului Gheorghe Petrascu, a trait in perioada marilor schimbari si progrese care au asezat Romania in randul celorlalte state europene.In 1885 este numit atasat in Ministerul de Externe, iar in 1888 devine sef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legatie la Paris in 1889 si apoi la Istanbul in 1890.La recomandarea lui Titu Maiorescu, tine, incepand din 1892, un curs facultativ de Istoria literaturii romane la Universitatea din Bucuresti. L-a inlocuit pe Ion Luca Caragiale la Directia Teatrelor, pe timpul lipsei acestuia din tara. S-a remarcat prin campania dusa pentru reorganizarea teatrelor nationale si a conservatoarelor de muzica si arta dramatica. A sustinut necesitatea ca scriitorii si artistii sa fie sprijiniti de catre stat. A fost un pretuitor al artelor plastice si a cunoscut indeaproape multe dintre personalitatile vremii. Pentru a isi arata recunostinta in fata geniului multora dintre ei si cu scopul de a nu ramane uitati, acoperiti de praful neiertator al timpului, Petrascu a publicat lucrarea de fata in care face fiecaruia o scurta biografie si rememoreaza cele mai semnificante si tainuite momente din viata lor.„In atingerea gandului urmarit, marturisesc a fi fost ajutat de o predispozitie fireasca, darul de a admira cu sinceritate tot ce am intalnit in infaptuirile lumii ca bine, frumos si adevar. Optimismul aprecierilor mele, despre fiecare in parte si despre toti in general, ca si despre spiritul secolului, a gasit un rasunet mai presus de toate asteptarile.” (N. Petrascu

RON 29.75
1

Amintiri din pribegia dupa 1848. Volumul II

Amintiri politice Vol.3

Amintiri politice Vol.3

Ion G. Duca s-a nascut la Bucuresti in anul 1879, fiul lui Gheorghe I. Duca si al Lucici Ghika, tatal sau fiind ctitorul Scoalei de Poduri si Sosele, precum si director general al Cailor Ferate Romane, iar bunicul sau a fost ministru de Razboi in anii 1868-1869, adica la inceputul domniei Principelui Carol.A urmat cursurile Liceului Sfantul Sava, si mai apoi si-a dat doctoratul in Drept si Stiinte Politice la Sorbona, sustinandu-si in 1902 teza cu titlul "Societatile Cooperative in Romania". Reintors in tara, lon Duca a intrat in Magistratura, fiind curand repartizat judecator la Horez, data la care a inceput legatura lui de-o viata cu Judetul Valcea.In paralel si-a inceput si activitatea politica in partidul liberal, sub obladuirea lui Ion I.C. Bratianu, vechi prieten al tatalui sau, iar in 1907, ca deputat de Valcea in Parlament, si-a tinut primul discurs cu prilejul dezbaterilor privitoare la problema tocmelilor agricole, Take Ionescu si cu Petre Carp fiind printre politicienii zilei care l-au incurajat cel mai mult cu acest prilej. In acelasi timp, Ion Duca a fost numit director al Bancilor Populare, cand a dovedit o data mai mult ca atat dezvoltarea sociala, cat si cea economica a tarii nu putea fi asezata pe o baza trainica decat prin organizarea temeinica a taranimii.In 1914 a intrat ca ministru al Educatiei si Cultelor in guvernul liberal, prezidat de Ion Bratianu, unde a fost printre membrii cei mai activi ai cabinetului in lupta pentru intrarea Romaniei in razboi alaturi de Aliati. La sfarsitul razboiului a fost insarcinat cu expunerea de motive a decretelor-legi ce trebuiau sa oranduiasca raporturile intre Ardeal si Vechiul Regat pana la alegerile pentru constituanta; apoi, ministru de Domenii fiind, a avut sarcina sa execute reforma agrara, punandu-si astfel iscalitura pe cele trei decrete din Vechiul Regat, precum si pe acelea ale reformelor din Transilvania si Bucovina.Din 1922 pana in 1926 a fost ministru de Externe, principalele sale activitati fiind in cadrul Ligii Natiunilor, cat si la variatele intruniri ale Micii Intelegeri, cu care prilej a fost unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai principiilor democratice in viata internationala, cat si al integritatii tratatelor de pace.Ministru de Interne in ultimul guvern al Regelui Ferdinand din 1927 pana in 1928, a ramas in opozitie la inapoierea lui Carol II, pana cand noul Suveran a adus la putere partidul liberal, al carui sef Ion Duca devenise in 1930, la moartea lui Vintila Bratianu.In noiembrie 1933, Ion G. Duca a devenit prim-ministru al Tarii Romanesti, pana la uciderea lui in Gara Sinaia cateva saptamani mai tarziu, pentru ca incercase in zadar sa apere si sa lupte pentru principiile democratice pe care le urmarise cu atata indaratnicie din tinerete

RON 29.75
1

Boierii Golești. Din vremea Renașterii naționale

Note politice Vol.2: 1916-1917

Lux, viciu, tabieturi. Tutunul in trecutul Tarii Romanesti si al lumii intregi

Lux, viciu, tabieturi. Tutunul in trecutul Tarii Romanesti si al lumii intregi

Nu exista planta care sa aiba un trecut mai bogat in intamplari interesante ca tutunul. Adus in Europa acum vreo 400 si ceva de ani, cultivat mai intai prin gradini pentru frumusetea lui, mai apoi ca o planta miraculoasa de leac, ajunge, la vreo 100 de ani dupa introducerea lui in Europa, sa fie intrebuintat aproape numai pentru fumat si prizat, intrebuintare care s-a raspandit cu o repeziciune extraordinara. Paralel cu raspandirea intrebuintarii tutunului, au inceput si masurile represive contra celor ce il intrebuintau, masuri care, in unele tari, ajunsesera pana la pedeapsa cu moartea. Patima tutunului a fost insa mai tare chiar decat groaza mortii; ea a pus stapanire pe oameni, s-a raspandit in toata lumea, iar conducatorii Statelor, in loc de a mai inchide pe fumatori sau de a le taia nasurile sau chiar de a-i spanzura, au gasit mai nimerit sa impuna tutunul la dari grele, sub motivul de a stavili raspandirea lui, dar in realitate spre a crea, pentru visterie, izvoare noi de venituri.In primele pagini ale acestei lucrari, cititorul va vedea peripetiile prin care a trecut tutunul in lumea intreaga, de la descoperirea Americii si pana in zilele cand intrebuintarea lui s-a generalizat. In ce priveste tara noastra, notele si insemnarile vechi privitoare la tutun si la fumat, desi sunt putine si acelea razletite in diferite publicatii istorice, totusi constituie un material documentar destul de bogat spre a arunca putina lumina in trecutul introducerii si raspandirii tutunului prin meleagurile noastre. - Petre E. Mihaesc

RON 29.75
1

Note politice Vol.1: 1897-1915

Note politice Vol.1: 1897-1915

Om de parada fara indoiala, aparentele au jucat pururea un rol covarsitor in conceptia de viata a lui Marghiloman. Intr-o tara in care se dispretuia imbracamintea barbateasca, Marghiloman purta vesmintelor sale o grija neobisnuita. Elegant si spilcuit, el se singulariza in taietura ingrijita a hainelor, prin forma favoritelor, ca si prin cadenta ritmica si oarecum afectata a gesturilor. Era o figura unica in felul ei. Stia sa poarte capul sus, sa se stapaneasca in orice imprejurare si in fata oricarei adversitati, fara ca o singura trasatura a fetei sale imperturbabile sa-l tradeze vreodata. O concentrata apasare a limbii la coltul gurii si o imperceptibila inrosire a urechilor erau pentru initiati singurele manifestari exteme ale tulburarii sale sufletesti. Intotdeauna multumit si voios, inainta in viata surazator si optimist.Si totusi, Marghiloman stia sa ia si lucrurile in serios, sa examineze o problema grava fara superficialitate, sa despice o situatie cu un ochi patrunzator si cu o constiiciozitate impinsa pana in cele mai mici amanunte, sa inlature aparentele fatadei, sa se coboare la realitatile permanente si vii. Mai mult, mostenise de la tatal sau, de la practicul si marele arendas Iancu Marghiloman, un real spirit gospodaresc. La toate ministerele prin care a trecut a fost un bun, sarguincios si priceput administrator. Avea metoda in lucru, ordine in conducere, promptitudine in hotarari, putea aduce si a adus administratia statului, ca si in cea a Jockey Clubului, netagaduite servicii. Altii au zis - un om norocos, cu toate calitatile si cu toate cusururile inerente copiilor rasfatati ai soartei. Iarasi, si da si nu. Netagaduit ca Alexandru Marghiloman a fost un privilegiat al soartei, natura l-a Inzestrat cu alese insusiri intelectuale, cu un stralucit si minunat talent oratoric, iar imprejurarile au facut din el un om bogat, unul din marii latifundiari ai Romaniei Mici.Dar daca este adevarat ca pana pe la 50 de ani totul i-a reusit, ca a cunoscut fericirea intima, onorurile publice, ascensiunea politica, succesele parlamentare, nu este mai putin adevarat ca de la acea varsta si pana la moarte viata lui nu a fost decat o lupta neiincetata, pe care a trebuit sa o poarte - si a purtat-o cu barbatie si cu o impresionanta tenacitate - impotriva unei necrutatoare adversitati. Rand pe rand s-au naruit linistea lui sperantele lui politice, conceptiile lui despre rolul Romaniei in razboiul mondial, existenta partidului, credintele tineretii si perspectivele de viitor.Cu rare si fugitive eclipse, peste 20 de ani de infrangeri si deziluzii. Cunosc in istoria noastra politica putine destine mai patetice decat aceasta lupta intre o soarta nemiloasa si un om care pana pe pragul mormantului nu a vrut sa i se supuna. Marghiloman a fost toate acestea, dar a fost totodata mai mult si mai putin. - I.G. DUCA - Amintiri politice&nbsp

RON 29.75
1

Glorie si Tragedii

3 titani. Rembrandt, Beethoven, Michelangelo

Patru anotimpuri din viata unui om

Insemnari zilnice Vol.7: 1 iulie - 22 noiembrie 1939

Ivan cel Groaznic

Ivan cel Groaznic

Ivan cel Groaznic - tarul pe jumatate nebun, care a influentat decisiv istoria Rusiei. In ziua de 25 august 1530, cand a venit pe lume Ivan cel Groaznic, Kremlinul a fost lovit de un fulger provocand un puternic incendiu iar micutul Ivan avea deja doi dinti - semnele acestea au fost considerate ca fiind de origine divina si interpretate astfel: ii va sfasia cu un dinte pe dusmanii tarii, iar cu celalalt va musca din propriul popor. La implinirea a 17 ani, in 1547, Ivan al IV-lea a fost incoronat tar al intregii Rusii. Domnia primului tar al Rusiei se poate imparti in doua perioade: prima o epoca de inflorire si prosperitate, plina de reforme ample si benefice, iar cea de-a doua sub efectul problemelor tarului, invaluit in negura nebuniei. Punctul culminant al nebuniei si cruzimii sale in urma caruia i se trage numele de "cel Groznic" este in masacrul de la Novgorod, din 1570. Acesta a durat cinci saptamani, timp care locuitorii au fost adusi in fata lui Ivan si a fiului sau, unde au fost torturati. Numarul total al victimelor se ridica la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgorodului si la 60.000 dupa autorul Primei cronici a Pskovului. Dementa tarului a atins cote paroxistice. Ajunsese sa-i tortureze si sa-i ucida cu mana lui pe multi dintre cei prinsi, indiferent daca aveau sau nu vreo vina. Nicio schingiuire nu i se parea exagerata: prizonierilor le smulgea de vii coastele, ii eviscera, le taia organele sexuale, ii tragea in teapa, ii ardea de vii, ii arunca in apa clocotita etc. 400 de ani mai tarziu, Stalin avea sa-l studieze si sa-i preia metodele de teroare, numindu-I Invatatorul. Dar despre toate acestea, si multe altele, puteti citi in lucrarea de fata.

RON 29.75
1

Torquemada

Torquemada

Benito María de los Dolores Pérez Galdós (1843 - 1920), cunoscut sub numele Benito Pérez Galdós s-a născut în Gran Canaria în 1843 și a murit la Madrid în 1920. A fost numit membru al Academiei Regale de Limbă Spaniolă în 1897 și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1912. Este considerat de mulți drept cel mai mare romancier spaniol după Miguel de Cervantes. Benito Pérez Galdós a publicat patru romane despre vicisitudinile cămătărei lui Francisco Torquemada: Torquemada pe rug, Torquemada pe cruce, Torquemada în purgatoriu și Torquemada și Sfântul Petru. Ulterior această tetralogie a fost unită într-un singur mare roman (care depășește jumătate de mie de pagini) sub titlul Torquemada. În acest roman este descrisă creșterea irezistibilă a lui Francisco Torquemada pe scara socială, impulsionat de ambiția inepuizabilă a lui Cruz del Aguila, sora lui Fidela, soția sa, în fața rezervelor și reticențelor celuilalt frate, Rafael. Romanul este interesant în descrierea ciocnirii a două clase sociale cu traiectorii foarte opuse: o aristocrație crepusculară și pasivă reprezentată de Rafael și o burghezie înfloritoare al cărei merit principal și aproape exclusiv este capacitarea de afaceri, domeniu în care Torquemada este un campion redutabil. În cele din urmă, imaginea avarului este umanizată în stilul lui Galdós când, în vârful succesului fiind și vorbind cu Rafael, recunoaște că meritele nu sunt ale sale, că nu a fost niciodată mai mult decât a fost întotdeauna și că doar prostia și interesele oamenilor îl fac admirabil. Personal, el mărturisește că acest succes și recunoaștere nu l-au făcut mai fericit. Autorul a încercat să reprezinte personajul prin discursul său. Rezultatul este un superb exercițiu de stil care integrează acest roman în reînnoirea genului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El este un exemplu al umorului incomparabil și al superiorității geniului Galdosian în crearea personajelor

RON 25.50
1

Noua Geamantane

Noua Geamantane

Troia. Oraşul care a constituit teatrul războiului dintre ahei şi asiatici a constituit visul din copilărie al lui Schliemann, dar mai mult decât atât, a constituit întruchiparea completă a imaginii pe care acesta şi-o făcea despre civilizaţia greacă. În ultimă instanţă, poemele homerice serviseră drept model etic şi literar întregii civilizaţii greceşti din perioada arhaică şi până la sfârşitul ei şi fuseseră transmise ca atare Romei. Schliemann nu greşea când vedea în ele chintesenţa antichităţii clasice. Dar ceea ce, dincolo de căutare, a dat o deosebită valoare descoperirii lui Schliemann a fost faptul că pentru prima dată, fără niciun fel de indicaţii topografice, fără documente scrise, un arheolog, bizuindu-se numai pe mijloacele acestui gen de cercetare – şi trebuie spus în treacăt, aceste mijloace Schliemann mai degrabă le intuise decât le învăţase – a izbutit să localizeze şi să descopere una dintre acele staţiuni enigmatice, căreia numai o tradiţie literară adesea confuză, totdeauna insuficient de precisă, îi mai păstrase amintirea. În decurs de şapte campanii, întinzându-se între anii 1870 şi 1890, Schliemann a izbutit să determine existenţa succesiunii de oraşe preistorice de sub ruinele noului Ilion greco-roman. Aproape un mileniu avea să mai treacă până ce ruinele acoperite de praf şi de iarbă aveau să revină la viaţă datorită aceluiaşi încăpăţânat german care odinioară, în Mecklenburgul natal, visase să descopere Troia lui Homer. Săpăturile de la Micene au completat informaţiile obţinute la Troia şi pe baza lor s-a putut identifica acea civilizaţie pre-elenică pe care, pe drept cuvânt, Schliemann a atribuit-o aheilor: civilizaţia miceniană. Troia, aşadar, cetatea descoperită de Schliemann, nu numai că s-a dovedit a fi acel oraş homeric pe care îl visase în copilărie atunci când deprindea civilizaţia clasică din poemele cântăreţului orb, ci totodată una dintre cele mai importante aşezări preistorice din Asia Mică, adevărat reper cultural, istoric, cronologic pentru întreaga preistorie a Mediteranei orientale, cu reflexe până pe meleagurile noastre, până în Macedonia, şi, prin intermediul acestor teritorii, până departe, în Europa Centrală

RON 29.75
1

Franz Ferdinand