1.826 rezultate (0,21901 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Razboiul ciocolatei. Editia a 2-a

Cum am supravietuit clasei a VIII-a

Cum am supraviețuit clasei a VIII-a

Povestea unui omulet din clasa a IV-a

Supercoltunas 1. Povestea unui omuleț din clasa a IV-a

A saptea dorinta

40 DE LECTURI PASIONATE PENTRU LICEU. Clasa a XII-a

Povestea unui omulet din clasa a IV-a

40 de lecturi pasionante pentru liceu 1. Clasa a IX-a

A doua doamna Gioconda

O istorie a scrisului

Supercoltunas Vol.1 Povestea unui omulet din cls a IV-a

Republica mondiala a literelor

Republica mondiala a literelor

Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă primul model sistematic creat în vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din întreaga lume. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondială a Literelor ni se dezvăluie ca un spaţiu inegal, dominat de rivalităţi, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în nesfârşita luptă pentru lărgirea zonelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong'o capătă noi dimensiuni.„O carte strălucită... Departamentele literare sunt aproape mereu organizate în funcţie de limbă şi de ţară, dar cartea scrisă de Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă înglobează felul în care literatura funcţionează de fapt.” New Yorker„Ca cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepţii. Pe lângă o cunoaştere literară excepţională prin dimensiunea şi profunzimea ei, ea posedă o cunoaştere teoretică cu adevărat vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate. În urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului».” - Pierre Bourdie

RON 24.80
1

Marea carte a uitarii

Marea carte a uitarii

Marea carte a uitarii. Cronica, de autor intocmita, a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar. "Cronica, de autor intocmita, a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar": nu se putea o mai buna caracterizare a Marii carti a uitarii decat acest subtitlu al romanului lui Gabriel Chifu. Nu e vorba doar de impletirea, fireasca in orice roman, dintre realitate si fictiune, ci de ceva mai mult. Tot autorul gaseste cuvintele potrivite intr-o precizare din pagina de garda: "N-am descris ce s-a petrecut, am descris ce mi-am imaginat ca s-a petrecut." Formularea se aplica nu numai romanului de fata, ci si celorlalte romane ale lui Gabriel Chifu si, in principiu, oricarei scrieri care apartine genului romanesc de ieri si de azi. In fond, orice roman este o fictiune, chiar si cel autobiografic (sau, cu termenul pus in circulatie in 1977 de romancierul si criticul francez Serge Doubrovsky, autofictional). Nu cantitatea de realitate il defineste, ci perspectiva subiectiva asupra realitatii. Cronica lui Gabriel Chifu este un roman realist, impregnat de istorie contemporana, si totodata o parabola in care viata de zi cu zi, pe o perioada intinsa, a unui oras oarecare e zugravita din unghi moral si politic. Marea carte a uitarii (uitarea care-nchide-n scrin cu mana ei cea rece eveni- mente si destine) este deopotriva o Mare carte de invatatura, in care nu e vorba doar de personaje si de intamplari fictive, ci de noi toti, oameni reali, fie ca am trait in acea epoca si intr-un loc asemanator, fie ca ne-am nascut mai tarziu si intr-un loc diferit (situatie care va deveni in viitor absolut normala pentru toti cititorii), fiindca noi toti avem de invatat din lectiile istoriei. Cu atat mai mult, cu cat ceea ce citim nu este o pagina de istorie, ci un roman, si inca unul exceptional, in care imaginatia potenteaza semnificatia faptelor si le imprima un caracter de universalitate de care niciunul dintre noi nu e neaparat constient cand le traieste sau cand ii sunt relatate de o straina gura. In pofida pesimismului autorului de la sfarsit, ii citim romanul ca sa invatam sa nu uitam. - Nicolae Manolesc

RON 27.70
1

Substituirea Robert A. Heinlein

Substituirea Robert A. Heinlein

• Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1956 Pentru inceput vreau sa-mi juri solemn ca nici macar in somn nu vei vorbi despre ce vei afla in continuare." Intrigi politice, conspiratii interplanetare, crime, rapiri, rasturnari de situatie... si un secret urias, a carui dezvaluire ar putea pune in pericol siguranta intregii galaxii. Daca vreodata Satana l-ar inlocui pe Dumnezeu, ar considera ca este necesar sa-si asume atributele Divinitatii. Fragment din romanul "Substituirea" de Robert A. Heinlein: “Domnul comisar teritorial Boothroyd fusese, desigur, numit in functie de catre Partidul Umanitatii, la fel ca intreg personalul aflat in subordinea lui, cu exceptia functionarilor publici. Dak mi-a spus ca era convins intr-un procent de cel putin saizeci la suta ca Boothroyd nu avea niciun amestec in rapire. Dak il considera cinstit, dar ingust la minte. De fapt, nici Dak si nici Rog Clifton nu credeau ca ministrul suprem Quiroga era implicat. Amandoi faceau responsabil un grup terorist clandestin din interiorul Partidului Umanitatii, autointitulat „Actionistii", care urmau ordinele unor persoane influente care invarteau sume uriase de bani si voiau sa faca profituri cat mai mari posibile. Personal, nu cred ca puteam face deosebirea dintre un actionist si un actionar. Insa chiar dupa ce am aterizat, s-a intamplat ceva care m-a facut sa ma intreb daca prietenul nostru Boothroyd era chiar atat de cinstit si ingust la minte precum il credea Dak. Nu s-a intamplat nimic grav, dar tocmai lucrurile marunte puteau compromite definitiv rolul pe care trebuia sa-l joc. Intrucat eram un Vizitator Foarte Important, am fost intampinat de comisar. Dar neavand nicio functie publica, cu exceptia aceleia de membru in Marele Consiliu si calatorind in particular, nu mi s-au acordat onoruri oficiale. Comisarul era insotit doar de consilierul sau si de o fata cam de cincisprezece ani. Il stiam din fotografii si aveam destul de multe informatii despre el. Rog si Penny ma instruisera bine. Ne-am strans mainile, l-am intrebat despre sinuzita lui, i-am multumit pentru experienta placuta pe care am avut-o in timpul ultimei mele vizite si am vorbit cu consilierul lui cu caldura, ca de la barbat la barbat, in stilul lui Bonforte. Dupa aceea m-am intors catre tanara domnisoara. Stiam ca Boothroyd avea copii, unul dintre ei fiind de acelasi sex si cam de aceeasi varsta ca fata asta. Nu stiam, poate ca nici Rog si Penny nu stiau, daca Bonforte o mai intalnise sau nu inainte. Dar tot Boothroyd a fost cel care m-a scos din incurcatura: - Nu cred ca ai cunoscut-o pana acum pe fiica mea, Deirdre. A insistat sa vina astazi. Din imaginile pe care le studiasem nu imi puteam da seama cum se comporta Bonforte cu tinerele domnisoare. Deci, pur si simplu, trebuia sa fiu Bonforte – un vaduv de cincizeci si ceva de ani, fara copii, nepoate, si probabil cu putina experienta referitoare la adolescente. In schimb, cu foarte multa experienta in comunicarea cu persoanele straine. Asa ca am tratat-o ca si cum ar fi avut de doua ori varsta ei reala si am pupat-o pe obraz in loc sa-i sarut mana. S-a imbujorat si cred ca a fost foarte placut impresionata." Intrigi politice, conspiraţii interplanetare, crime, răpiri, răsturnări de situaţie... şi un secret uriaş, a cărui dezvăluire ar putea pune în pericol siguranţa întregii galaxii. Dacă vreodată Satana l-ar înlocui pe Dumnezeu, ar considera că este necesar să-şi asume atributele Divinităţii

RON 30.70
1

A șaptea dorință

40 de lecturi pasionante pentru liceu 2. Clasa a X-a

MAREA CALATORIE A OMULUI

Viata secreta a cadavrelor

O istorie culturala a insomniei

Lumina clară a zilei

Viata secreta a cadavrelor

Ziua in care a nins

Viata secreta a marilor artisti

Viata secreta a marilor artisti

Plină de anecdote suculente și scandaloase, Viața secretă a marilor artiști ne dezvăluie toate poveștile care fac sarea și piperul biografiilor marilor monștri ai artei. Știați, de pildă, că marele Caravaggio a fost un criminal cu un cazier cât casa? Ori că Edward Hooper își bătea nevasta? Ori că Mick Jagger l-a implorat pe Esher să facă următoarea copertă de album Rolling Stones, dar acesta l-a trimis la primbare fiindcă i s-a adresat la per tu?Niciodată marea artă nu a fost atât de amuzantă.Citește și Viața secretă a marilor scriitori."Crime. Adulter. Droguri. Alcool. Falsuri. Nu sunt cuvinte pe care le-ai asocia cu „marea artă”, cu scriitorii și artiștii care ți-au fost mereu alături, surse de inspirație și motive de bucurie. Le cunoști operele. Le-ai admirat, poate chiar le și deții, însă cât de multe știi despre problemele, viciile și păcatele lor? Te-ai întrebat vreodată câte sacrificii au fost nevoiți să facă, la cine sau ce au trebuit să renunțe pentru a-și regăsi inspirația și muza? Ce obiceiuri neortodoxe aveau înainte să se întoarcă în fața șevaletui sau la foile aruncate în țărână? Cât de cruzi, triști sau nepăsători au fost cu adevărat „eroii” tăi?" Citește continuarea recenziei pe blog."Elizabeth Lunday scoate la lumină o mulțime de amănunte picante, însă demersul autoarei este, în fond, unul serios: acela de a ne familiariza, printr-un limbaj accesibil și deloc scorțos, cu ceea ce este rizibil, neobișnuit, rușinos sau înduioșător – așadar, cât se poate de omenesc – în existența acelor monștri sacri ai artelor." Citește continuarea recenziei pe blog

RON 30.70
1

O lista a custilor