8 rezultate (0,14163 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Sfaturi utile pentru părinţi

Remedii magice. Metode de vindecare pentru trup, suflet și spirit

Remedii magice. Metode de vindecare pentru trup, suflet și spirit

De‑a lungul secolelor, vrăjitorii, tămăduitorii populari din lumea întreagă, înţelepţii Orientului, călugării tibetani, bioenergoterapeuții vindecau bolnavii fără a folosi medicamente. În ce constă secretul?… Sunt remedii magice cu ajutorul cărora îți recapeți vitalitatea și pe care le găsești în această carte. Organismul omului este constituit dintr‑o diversitate mare de structuri energetice. Suntem o simbioză între organic şi energetic. Fiecare organ îşi are câmpul său, iar procesele fiziologice din organe se schimbă în funcţie de starea acestuia. Când câmpul energetic slăbeşte – apare boala. Restabilind câmpul – învingem boala, iar organul se reface. Vindecarea este la îndemâna noastră! Un manual de medicină naturistă şi tradiţională necesar în casa fiecăruia; oferă tratamente pe bază de plante pentru orice boală, pentru nevroze, stres etc. Un remediu inevitabil. Cartea se adresează publicului larg de cititori. Această carte o să vă familiarizeze cu lumea neobişnuit de captivantă a magiei. Pe lângă teoria structurării lumii magice, cititorul va găsi în această carte exerciţii practice care fac posibilă transformarea vieţii cotidiene într-o realitate magică. Datorită acestei lucrări veţi putea şti cum să acţionaţi pe zonele geopatogene şi „suprafeţele energetice”, veţi reuşi să vă restabiliţi sănătatea, veţi învăţa să folosiţi amuletele, talismanele şi plantele medicinale, veţi afla bazele teoretice şi reţetele practice ale vindecării. Modul de expunere accesibil şi înţelegerea profundă a realităţii asigură captarea interesului pentru acest manual de vindecare atât în cazul cititorilor neiniţiaţi, cât şi în cel al practicienilor experimentaţi. Această lucrare aruncă o punte către înţelegerea surprinzătoarei lumi a magiei

RON 71.80
1

Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuţi

Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuţi

Povestea captivantă a unui „cuplu” spiritual – Dostoievski şi Tolstoi –: doi titani care nu s-au cunoscut niciodată, dar şi-au citit operele, au făcut schimb de impresii prin intermediari, au susţinut (pururi de la distanţă, o distanţă incitantă şi de neînţeles, de vreme ce cei doi uriaşi se iubeau!) un dialog viu, înscris cu litere de aur în istoria literaturilor lumii, printre marile enigme ale acesteia. În relația celor doi e ceva neclar de la începutul aproximărilor. Sigur că argumente, suspect de firești, la îndemâna tuturor, se pot și se vor putea găsi pentru fiecare neîmplinire a dorinței urmărite, chipurile, de amândoi. Dostoievski era petersburghez pursânge, iar lui Tolstoi nu-i plăcea capitala nordică a imperiului, ordinea ei prea dezordonată, hieratică și fantastică; o vizita de aceea cât mai rar cu putință. Pendulările lui legau în principal conacul de la Iasnaia Poliana, unde își petrecea primăvara și vara, de casa moscovită, unde se retrăgea în lunile aspre de iarnă. Și lui Dostoievski îi plăcea să se refugieze la Staraia Russa, prilej de a mai trece prin Moscova. Dar ca un făcut, aceste itinerarii s-au rânduit în așa fel ca ele să nu se intersecteze. Sau ca intersectarea de moment să nu se afle de către cei doi decât post factum. (…) Două linii de viață s-au încrucișat pentru o unică oră într-un punct simbolic. Răgaz al unor drumuri geografico-spirituale, de care nici unul nu a luat cunoștință. Sau nu a dorit să ia cunoștință. Ion Ianoș

RON 36.90
1

Noua psihologie a banilor

Noua psihologie a banilor

Noua Psihologie a Banilor este o analiză accesibilă și cuprinzătoare a relației noastre psihologice cu banii sub toate formele ei. Comprehensiv și profund, Adrian Furnham explorează rolul pe care îl joacă banii într-o serie de contexte, de la familie la stradă, și se întreabă dacă relația este întotdeauna una sănătoasă. Discutând despre modul în care banii influențează ceea ce gândim, ceea ce spunem și modul în care ne comportăm într-o serie de situații, cartea pune dinamica culturii financiare și a cardurilor de credit în contextul atitudinilor tradiționale față de bogăție într-o gamă largă de culturi, analizând și modul în care conceptul de bani s-a dezvoltat pe de-a lungul istoriei. Cartea are teme diverse: Înțelegerea banilor: Care sunt atitudinile noastre față de bani și cum mediază naționalitatea, istoria și religia acele atitudini? Banii acasă: Cum creștem cu bani și ce rol joacă aceștia în cadrul familiei? Ce rol joacă genul și cum e posibil să pierdem controlul în ceea ce privește banii? Banii la locul de muncă: suntem cu adevărat motivați de bani la locul de muncă? Și ce metode folosesc comercianții pentru a ne convinge să renunțăm la banii noștri? Banii în viața de zi cu zi: Cum putem echilibra nevoia de a crea mai mulți bani pentru noi prin investiții cu dorința de a face donații caritabile sau de a da bani prietenilor și familiei? Cum a schimbat e-revoluția relația noastră cu banii

RON 75.60
1

Povești și povestiri de Ion Creanga

Povești și povestiri de Ion Creanga

A fost odată ca niciodată, pe vremea când internetul nu se inventase și telefoanele mobile și tabletele nu existau nici măcar în vise, o copilărie plină de ghidușii, hohote de râs și multe povești. Desprinse din tărâmul imaginației și nostalgiei acelor vremuri, Cinci pâini, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Fata babei și fata moșneagului și Punguța cu doi bani reprezintă unele dintre cele mai frumoase opere ale copilăriei. O carte foarte amuzantă, o potrivire ingenioasă de ilustrații vesele, aventuri, rezultate neașteptate și mult râs, Povești și Povestiri va bucura deopotrivă cititorii mici și mari și va crea un efect de apropiere magică între copil și părinte. Ion Creangă a fost ales post-mortem membru al Academiei Române și a fost onorat prin acordarea numelui său mai multor instituții de învățământ (Colegiul Național Ion Creangă din București, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, etc.), unor premii și concursuri literare naționale, dar și mai multor comune, sate, cartiere și străzi din România. În plus, Bojdeuca lui Creangă din Iași a fost primul muzeu memorial literar din România, fiind totodată și unul dintre cele mai vizitate din țară. Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului și reprezintă partea cea mai personală a operei sale, fiind considerată de critici drept capodopera lui Creangă. Carte a copilăriei evocate din perspectiva duios-nostalgică a maturității, Amintirile lui Creangă reprezintă o operă unică în literatura română, prin puterea cu care a reușit să redea magia vârstei inocente, prin măiestria neegalată a limbajului, prin sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil și prin umor. “Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ― Ion Creangă, Amintiri din copilări

RON 64.30
1

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Într-o lume invadată de spirit pragmatic, în care totul se măsoară în funcție de utilitatea sa, iar utilitatea devine valoarea în sine, oarecum absolută, se poate întâmpla să apară o carte în același timp și utilă și valoroasă. Este cazul cărții lui Mirel Taloș, „Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică”. Utilitatea, desigur în plan cultural, a cărții stă în faptul că tipul de cercetare care stă la baza sa poate constitui un fragment din ceea ce putem numi cunoaștere de sine a spiritului românesc, mijlocit de întâlnirea lui cu un fenomen filosofic de semnificație universală. Mai mult decât un simplu raport, o dare de seamă asupra ecourilor provocate de opera lui Heidegger în cercurile culturale de limbă românească, cartea lui Mirel Taloș constituie un necesar act introspectiv prin care dobândim o cunoaștere aprofundată despre noi înșine ca cultură. / Vasile Muscă Importanța filosofiei heideggeriene constă în faptul că scoate în evidență caracterul generos al existenței, tendința de a se umili printr’o continuă împrăștiere și dispersiune, tendința grație căreia este posibilă obiectivitatea lumii și inter-relația fenomenelor din cuprinsul ei; că refuză a acorda lumii externe falsa autonomie materială față de conștiința și falsa diferență substanțială față de ea; că recunoaște caracterul finalist al existenței, căutând sensul ei într-un efort de autenticitate, de regăsire de sine într’o ascensiune progresivă spre personalitate, prin îndepărtarea cauzelor care ne tulbură gândirea, care ne împiedică să devenim conștienți de noi înșine și să fim cu adevărat noi înșine. / Constantin Micu, Către o nouă filosofie a naturii, 1943 Noi nu facem altceva decât să săltăm mereu existența noastră de fiecare clipă, într-o nouă experiență, într-o nouă anticipare de sine. Trăim realitatea prezentului ca o posibilitate, în care ne lansăm cu încredere. Această încredere formează și modul prin care aderăm la viață. Nu pulverizează aceste momente viața noastră fără a-i da putința de a se constitui ca totalitate, în fiecare clipă? Nu! Tocmai aceste momente ne dau posibilitatea să ne simțim coextensivi în timp, între naștere și moarte. Iar noi aderăm la viață în fiecare moment, printr-o decizie a noastră, printr-o liberă opțiune. Această opțiune vrea să devanseze existența noastră. Astfel, în această concepție despre timp, noi nu depindem de el, ci participăm la esența lui, căci suntem esențialmente: ființe în timp. / Octavian Vuia, Filosofia de toate zilele, 194

RON 34.00
1

Evanghelia necunoscută

Evanghelia necunoscută

O carte șocantă despre viața lui Iisus Hristos și minunile făcute de Fiul Domnului. O carte despre incompatibilitatea lumii așa cum este ea cu învățăturile Fiului Domnului. „Lumea, aşa cum este ea, şi această Carte nu pot fi împreună. Sau lumea, sau Cartea: sau lumea ar trebui să nu mai fie ceea ce este, sau această Carte trebuie să dispară din lume. Lumea a înghiţit o aşa cum omul sănătos înghi¬te otrava sau cum bolnavul înghite medicamentul; a înghiţit o ca s o absoarbă în sine sau s o elimine pentru totdeauna. Luptă de douăzeci de veacuri, iar în ultimele trei secole lupta este de aşa natură, încât şi un orb ar vedea: nu pot fi împreună; sau acestei cărţi sau acestei lumi îi vine sfârşitul.” „A existat Iisus?” La această întrebare va pu¬tea răspunde nu cel pentru care El doar a existat, ci acela pentru care El a existat, există şi va exista. Că a existat ştiu şi copiii, însă înţelepţii nu ştiu. „Cine eşti Tu?”; „Până când o să ne scoţi sufle¬tul?” (Ioan, 8.25, 10.24). Ce este El – mit sau istorie, umbră sau trup? Trebuie să fii orb ca să confunzi trupul cu umbra; dar şi orbul, de îndată ce întinde mâna şi pipăie, îşi dă seama ce e trup şi ce e umbră. Nimănui nu i ar fi trecut prin cap să se întrebe dacă a existat Hristos, dacă, înaintea acestei întrebări, raţiunea nu i ar fi fost întunecată de dorinţa ca Hristos să nu fi existat. În anul 1932, El e la fel de Necunoscut, e o enig¬mă, e „semnul care va stârni împotriviri” (Luca, 2.35), ca şi în anul 32. Minunea apariţiei sale în is¬toria universală este pentru oameni o veşnică al¬beaţă pe ochi: sunt gata mai curând să nege istoria decât s o accepte împreună cu această minune. „O, minune a minunilor, uimire nesfârşită! Nu se poate spune, nu se poate gândi ceva care să de¬păşească Evanghelia; pe lume nu există nimic cu care am putea s o comparăm”. Aceste cuvinte le spune marele gnostic din secolul al II lea, Marcion; şi iată ce spune un simplu catolic iezuit din vea¬cul al XX lea: „Evanghelia nu stă alături, nici chiar mai presus de toate cărţile omeneşti, ci în afara lor; ea are cu totul altă natură”. Da, altă natură: această carte se deosebeşte de toate celelalte cărţi mai mult decât se deosebeşte radiumul de celelalte metale sau fulgerul de toate celelalte focuri; chiar parcă nu ar fi câtuşi de puţin „carte”, ci ceva pentru care nu avem nume. Dmitri Merejkovski Semnul divinităţii lui Iisus este deja fap¬tul că într un timp atât de scurt – un an şi câteva luni – toată lumea s a umplut de învăţătura Lui şi de credinţa în El. Origene „A existat Hristos?”, l a întrebat Napoleon pe Wieland la un bal dat la curtea din Weimar, în timpul congresului de la Erfurt din anul 1808. „E la fel de absurd ca şi cum aţi întreba dacă au existat Iulius Cezar sau Excelenţa Voastră”, i a răspuns Wieland. „Bine spus”, a răspuns Napoleon şi s a îndepărtat, zâmbind. totdeauna. Luptă de douăzeci de veacuri, iar în ultimele trei secole lupta este de aşa natură, încât şi un orb ar vedea: nu pot fi împreună; sau acestei cărţi sau acestei lumi îi vine sfârşitul.

RON 25.50
1

Bătrânii. Domeniul Stanislas

Bătrânii. Domeniul Stanislas

Cartea este despre niște bătrâni; despre evoluția și zbaterile lor, de a depăși obstacolele și greutățile din societate, și nu numai atât, dar de a le trece cu oarecare nonșalanță, căutând să se comporte la fel ca niște oameni în forță, mascând realitatea. Pe parcursul narațiunii, vârstnicii se arată ipocriți, josnici, subiectivi și nedrepți, dar și curajoși uneori, aruncându-și în luptă toate forțele reușind să se manifeste ca niște oameni tineri, în ciuda părului alb și a ridurilor de pe obraji. Au bravat în fața unor femei tinere, reușind uneori să păcălească soarta. Au participat la concurența din societate pentru a atinge diferite performanțe. Chiar pe la începutul romanului, are loc o scenă dintr-un local, unde niște bătrâni îmbrăcați elegant, se apucă să danseze kazacioc, pentru a împresiona niște femei. Aspectul figurilor lor îmbătrânite a contrastat cu mișcările rapide și energice. Personajul principal nu este un bătrân, dar are prieteni numai niște vârstnici mult mai în etate; Stanislas – 68 de ani, Herman – 69 de ani și alții. Ei intră în conflict cu primarul Zelinski, un individ egoist și incorect, corupt și lipsit de empatie, preocupat mereu de aranjamente și afaceri dubioase. Stanislas era proprietarul unor clădiri și a unui teren dintr-o zonă mărginașă a capitalei, și adunase acolo o mulțime de oameni cam de condiție proastă, pentru a le da de lucru și a urmări ca ei s-o ia pe căi mai bune. (Domeniul Stanislas). La un moment dat, niște motocicliști iau în derâdere un bătrân om fără căpătâi, Chiril. „Deodată o piatră m-a lovit în umăr; concomitent, o altă piatră i-a atins lui Chiril vârful capului. A urmat o ploaie de pietre, care din fericire nu ne-au mai atins. Dintr-un tufiș au ieșit trei tineri cu aspect de motocicliști, care râdeau de se prăpădeau. Făceau haz de Chiril, îl arătau cu mâna și izbucneau în hohote. Băieții aveau tatuaje pe brațele goale și erau rași în cap, având câte o meșă de păr ca la samurai. Am sărit de pe bancă părăsindu-l pe vagabond și îndepărtându-mă puțin. Derbedeii nu mi-au băgat în seamă mișcarea, continuând să se concentreze asupra lui Chiril. În mâinile lor apărură niște cravașe cu care l-au lovit pe omul străzii. Pe obrazul sărmanului apăru o crăpătură sângerândă, ca o tăietură de brici. Chiril se ridică în picioare și strigă cu o voce puternică și puțin cântată, cum folosesc preoții în biserici: – Opriți-văăăăă! Nelegiuiții nu s-au oprit. L-au lovit cu și mai mare furie, provocându-i răni usturătoare. În timp ce-l maltratau, huliganii râdeau de li se vedeau dinții albi, de carnasieri. L-am văzut pe Stanislas apropiindu-se în fugă, pe alee. Chiril se ridică în aer, ca un actor propulsat în sus de pe o rampă de filmare. Numai că el nu avea nicio platformă dedesubt, plutea pur și simplu. Se ridică vreo trei metri, atât cât nu mai putea fi ajuns nici cu mâinile întinse. Agresorii rămaseră cu gesturile neterminate, privind cu gurile căscate, în sus. Apoi, se dădură cu spatele, ca și cum un vânt puternic s-ar fi iscat contra lor. O luară la fugă.” Emoțiile personajelor sunt intense și la baza lor stau drame existențiale, puterile, în care raționamentul este un element necunoscut și instinctele primare au întâietate. Perspectiva ideologică propusă de autor se bazează pe un strat generos de ironie și sarcasm care condimentează ambivalența personajelor și care trage un semnal de alarmă privind probleme și subiecte delicate: corupția, cenzura, nepotismul. / Angela Șerban Romanul poate fi interpretat sub forma unei alegorii a declinului valorilor tradiționale într-un univers al globalizării și digitalizării fulminante, a disoluției naturaleții și inversării polilor autorității, cum se întâmplă, de pildă, în imaginarul din romanele lui Witold Gombrowicz. /Sânziana Maria Stoi

RON 39.70
1