De ce se bat pisicile?
Povestile pentru copii cuceresc sufletele la orice varsta, fapt pentru care cred cu tarie ca sunt scrise pentru puii de om, dar au o dulceata aparte la varsta adulta. Si, sa fim seriosi, cu totii avem nevoie de un pic de inocenta, candoare si bucuria aceea pura, nedisimulata in vietile noastre. Iar Irene Postolache ne ofera toate aceste lucruri din plin, construind cu pana maiastra un univers pe cat de magic, pe atat de incarcat de emotii fel de fel. Scrisa intr-un ritm alert, care te cucereste inca de la primele pagini, De ce se bat pisicile? este genul acela de carte pe care o transformi rapid intr-un bun prieten, mai ales daca ai varsta Anabellei, in jur de zece, unsprezece ani. Urmandu-i pasii, ajungi sa nu te mai simti chiar atat de singur si primesti forta necesara pentru a invata lectiile pe care viata ti le ofera, chiar copil fiind, si de a merge mai departe cu intelepciune si, de ce nu, putin sarcasm. Si niscaiva sotii, care li se iarta copiilor, mai ales atunci cand faptele sunt facute cu intentii bune. Si nici macar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Trebuie doar sa va avantati pe urmele fetitei care sta cu ochii pe fratele ei vitreg, Robert, si pe mama cea noua mai ceva decat un pirat pe harta comorilor ascunse. De ce se bat pisicile? este un roman care aduce aminte de zilele de scoala, ba chiar si de cele in care mergeam in tabara, copii fiind. Cei mici o vor adora pe Anabella, in care se vor regasi, iar cei mari vor invata sa fie mai atenti la nevoile piticilor din viata lor. Este o poveste incarcata de emotia aceea in stare pura, plina de intelesuri, care ti se cuibareste direct in suflet. E o carte calda, dureroasa, care ne invata extrem de multe lectii. O carte pentru copii, mai plina de sensuri pentru oamenii mari. - Oana-Alexandra Nica, Blogger la Crampeie de sufle
