168 rezultate (0,17877 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Arta de a alege, a organiza si a goli geanta

Arta de a alege, a organiza si a goli geanta

„Secretul fericirii e să iubești, să prețuiești și să apreciezi ceea ce ai, să nu te compari niciodată cu alții și, în fiecare zi, să te porți cât poți tu de bine. Nu geanta e aceea care ne face fericite, ci dragostea pe care i-o purtăm. Geanta lui Miyako e simplă și sobră, dar i se potrivește perfect. Simți că e o geantă iubită. Iar asta o face frumoasă. Dar să nu uitați niciodată ceea ce spunea Henry Ford: cele mai frumoase lucruri din lume sunt acelea a căror greutate în exces a fost eliminată.“ Dominique Loreau„Surplusul de zorzoane trădează lucrul ieftin, în vreme ce obiectul de lux e impecabil, simplu și curat, pur și sănătos, iar nuditatea lui îi relevă calitatea ireproșabilă. Acest aflux de falsă bogăție e imoral și, mai presus de orice, ten­dința de a ornamenta excesiv e o nevoie la fel de falsă, o abominabilă mică perversitate.“ LE CORBUSIER Anatole France spunea că o persoană care nu are niciun secret e lipsită de șarm. Geanta e grădina noastră secretă, unicul nostru spațiu adevărat de intimitate. Ea ne păzește conturile bancare, scrisorile răvășite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carnețelul de adrese… E singurul spațiu în care ne putem ascunde apetitul gurmand și dezordinea sau ordinea maniacală, la adăpost de orice indiscreție. „Vreau o singură geantă cu care să merg la concert, să mă întâlnesc cu prietenele și să ies în oraș; mă gândesc mereu la ce ar însemna pentru mine geanta ideală și mi-ar plăcea să termin cu gândurile astea, mi-ar plăcea să găsesc o geantă din piele îngrijit realizată, care să-mi servească tot timpul și peste tot, care să aibă vreme să se patineze.“ CHANTALSuntem cu totul sufocați de piața de consum în masă. Și îi disprețuim prea mult pe consumatori: numeroase genți sunt scumpe, deși sunt fabricate în China, din materiale de proastă calitate. Ceea ce le face să coste atât de mult e doar marketingul; însă calitatea și savoir-faire-ul lipsesc. Gențile acestea nu mai sunt făcute să dureze, ci sunt făcute să fie „consumate“ și înlocuite rapid. În unele firme de lux, cultura frumosului nu mai există. Pentru omul de afaceri „normal“, primul criteriu de care trebuie să se țină seama în privința vânzării unui produs este prețul. Însă pentru mărcile cu tradiție, prețul vine abia pe locul al doilea. Principala lor preocupare nu e aceea de a obține profit, ci aceea de a deveni numărul unu în lumea modei. Atunci vor putea să vândă orice vor dori, la prețuri complet nebunești. Atunci nu vor mai vinde o geantă, ci vor vinde un vis, o marcă, un logo

RON 42.50
1

Istoria juridica a vitei-de-vie si a vinului

Curioasa lume a vinului

Curioasa lume a vinului

Istoria pierduta a crestinismului

Istoria pierduta a crestinismului

C R E S T I N I S M U L  S I  P O V E S T E A  L U I  P I E R D U T A :C R E D I N T A ,  P R O F U N Z I M E ,  E L E G A N T A  S I  E R U D I T I E Istoria pierduta a crestinismului de Philip Jenkins ofera o perspectiva revolutionara asupra istoriei Bisericii crestine. „Mileniul de Aur al Bisericii din Orien­tul Mijlociu, Africa si Asia“ explo­reaza formarea si disparitia celor mai influente Biserici crestine timpurii din China, India si din Orientul Mijlociu, care au avut cele mai apropiate legaturi istorice cu Iisus Hristos si au reprezentat expresia dominanta a crestinismului de-a lungul intregului prim mileniu. Remarcabila poveste autentica a sfarsitului acelor institutii care au dat forma atat Asiei, cat si crestinismului asa cum il cunoastem noi astazi, Istoria pierduta este o opera importanta si capabila sa starneasca multe polemici de stiinta a religiei si ar fi foarte bine ca avertismentul pe care il lanseaza sa fie ascultat. O opera de restaurare stiintifica, o explorare extrem de accesibila si de relevanta in universul crestinismului, acolo unde religiile cresc, uneori se clatina si alteori dispar.Scrierile de istorie bisericeasca au faima ca ar fi partinice, influentate (inevitabil?) de confesiunea si, eventual, de obliga­tiile contractuale ale autorului. Daca este sau nu asa, nimeni nu o poate spune cu mana pe inima. Cartea lui Philip Jenkins ofera insa o istorie a crestinismului narata de pe pozitia uimirii istoricului care, dupa ce i-a frecventat pe clasicii istoriei Bisericii, descopera acum, prin mijlocirea documentelor, zone intinse ale vechii crestinatati, mai ales siriaca, despre care pana acum ori nu s-a spus nimic, ori tot ceea ce s-a spus este deformat. Tocmai acest deficit de optica si informatie isi propune Jenkins sa-l corecteze in captivanta sa Istorie pierduta – dar, iata, regasita – a crestinismului. - Ierom. AGAPIE CORBU Cartea lui Philip Jenkins este un tur de forta de recuperare si reconstructie istorica, o opera de restaurare stiintifica care stabileste un echilibru de mult necesar in istoria crestinismului.O poveste relatata in stil alert si lucid. - LAMIN SANNEH, profesor la Yale UniversityPhilip Jenkins este profesor de istorie la Baylor University din Statele Unite si codirector al progra­mului de studii istorice ale religiei din cadrul Institutului de studii ale religiei al aceleiasi universitati. In acelasi timp, este si Edwin Erle Sparks Professor of Humanities Emeritus la Pennsylvania State University.In trecut a predat drept penal la Pennsylvania State University. Este autor al unui impresionant numar de volume care abordeaza o varietate de subiecte in domeniul istoriei, dreptului si religiei si desfasoara o intensa activitate publicistica

RON 54.90
1

Morala secreta a economistului

Istoria juridica a vitei-de-vie si a vinului la romani

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

CUM SA-I USUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LOR Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?" Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele. Si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. Si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prog­noze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. DE CE SUNT LENESE ECHIPELE In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. Stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 51.06
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

Creierul uman este optimizat pentru o viata de vanator-culegator. Astazi traim insa intr-o lume radical diferita. Prin urmare, comitem sistematic greseli de gandire cu efecte catastrofale. Un studiu atent facut asupra capcanelor gandirii si cateva raspunsuri la marile intrebari moderne. • De ce preferam sa avem o harta, chiar si gresita • De ce esti fie solutia, fie problema • Ai grija ce-ti doresti • Felicitari, ai castigat la ruleta ruseasca • Mai putin inseamna mai mult • Nu accepta bauturi oferite gratis • Dulci minciuni inofensive • Asasineaza-ti favoritii • Controlezi mult mai putin decat iti inchipui • Sa nu-ti platesti niciodata avocatul cu ora • Nu te agata de lucruri • Calamitatea conformismului • Daca auzi in spate ropot de copite, nu te astepta sa apara o zebra • Nu conteaza ce spui, ci cum spui • Mitul mintilor care gandesc la fel • Deseneaza tu tinta in jurul sagetii • Cum sa profiti de neverosimil • Deosebirea dintre risc si incertitudine • La vanatoare de tapi ispasitori Cum sa-I usurezi pe oameni de milioanele lor. Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?“ Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. De ce sunt lenese echipele. In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 52.15
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

Creierul uman este optimizat pentru o viață de vânător-culegător. Astăzi trăim însă într-o lume radical diferită. Prin urmare, comitem sistematic greșeli de gândire cu efecte catastrofale. Un studiu atent făcut asupra capcanelor gândirii și câteva răspunsuri la marile întrebări moderne.De ce preferăm să avem o hartă, chiar și greșită • De ce ești fie soluția, fie problema • Ai grijă ce-ți dorești • Felicitări, ai câștigat la ruleta rusească • Mai puțin înseamnă mai mult • Nu accepta băuturi oferite gratis • Dulci minciuni inofensive • Asasinează-ți favoriții • Controlezi mult mai puțin decât îți închipui • Să nu-ți plătești niciodată avocatul cu ora • Nu te agăța de lucruri • Calamitatea conformismului • Dacă auzi în spate ropot de copite, nu te aștepta să apară o zebră • Nu contează ce spui, ci cum spui • Mitul minților care gândesc la fel • Desenează tu ținta în jurul săgeții • Cum să profiți de neverosimil • Deosebirea dintre risc și incertitudine • La vânătoare de țapi ispășitoriCUM SĂ-I UȘUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LORUn fermier îndopa o gâscă. La început, pasărea era suspicioasă, întrebându-se „Ce se petrece aici? De ce-mi dă să mănânc atât?“ Timp de câteva săptămâni, omul a continuat să o hrănească în același ritm, până când, într-un târziu, gâsca a început să prindă încredere. După două, trei luni, orătania era sigură că fermierul nu-i vrea decât binele. și fiecare zi în care primea mâncare din belșug îi confirma părerea. Pe deplin convinsă de generozitatea omului, păsării nu i-a venit să creadă când, înainte de Crăciun, fermierul a scos-o în ogradă și a tăiat-o. Gâsca a căzut victimă raționamentului inductiv – tendința de a trage concluzii generale pornind de la observații particulare. Filozoful David Hume a folosit această alegorie în secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atenția asupra riscurilor gândirii de tip inductiv. Dar nu numai gâștele riscă să-i cadă pradă.Gândirea inductivă nu este totuși poarta către ruină; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind câteva e-mailuri. Iată cum: redactați două previziuni referitoare la piața bursieră – una în care prognozați că prețurile vor crește în luna care urmează și cealaltă în care prevedeți o scădere în aceeași perioadă. Trimiteți-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane și pe cea de-a doua la alte 50 000. Să presupunem că după o lună indicii bursieri au scăzut. Acum puteți trimite două noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predicția inițială corectă și pe care îi împărțiți în două grupuri: celor din primul grup le spuneți că prețurile vor scădea luna următoare, iar celor din grupul al doilea, că vor crește. și continuați în mod similar. După zece luni vă vor mai rămâne aproximativ o sută de persoane, cărora le-ați trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteți un geniu. Ați dovedit că aveți cu adevărat capacități premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse să vă încredințeze banii lor. Luați-i și plecați să începeți o viață nouă în Brazilia.Rolf Dobelli s-a născut în 1966, la Lucerna, Elveția. Este scriitor, romancier și om de afaceri. A obținut un MBA și un doctorat în filozofia economiei la Universitatea St Gallen. Este cofondator al getAbstract, cel mai mare furnizor de rezumate de carte din lume

RON 56.90
1

Arta de a darui libertate

Arta de a darui liniste

Arta de a darui fericire

Cartea virtutilor (editia a doua)

Cartea virtutilor (editia a doua)

Aristocrația nu are nimic de-a face cu originea, în schimb depinde în mare măsură de cultură, pe care o poți dobândi. Sau nu.Într-o epocă de egoism, arbitrar și grosolănie, me first a devenit o nouă formă de viață, puternică, neobosită și încrezătoare în sine, plină de cutezanță și lipsită de dubii.Între anything goes și cavalerism sau între hedonism şi noblețe ce aţi alege? Cumva, virtutea? Pe care?Înțelepciune • Umor • Deschidere spre lume • Modestie • Curtoazie • Umilință • Fidelitate • Castitate • Compasiune • Răbdare • Echitate • Sportivitate • Supunere • Decență • Amiciție • Îngăduință • Sinceritate • Mărinimie • Măsură • Discreție • Coolness • Hărnicie • Bună-creștere • Curaj • Toleranță • Încredere în sine • Gratitudine„Librăriile gem de cărți despre cum să îți perfecționezi comportamentul narcisist-egocentric, ascultă-te pe tine, îngrijește-te de tine, cum poți să îți faci un bine! Nimic nu pare mai important decât să îți mângâi egoul și nimic nu este mai înșelător: cauți idealul de comoditate și dai peste vidul existențial. […]Vestea bună: înțelepciunea nu are nimic de-a face cu inteligența.Évariste Galois, spre exemplu, era un matematician parizian important din secolul al XIX-lea. Din cauza unei femei, fiica unui medic, a fost de acord să se dueleze. Noaptea dinaintea duelului, apăsat de bănuiala că nu avea să supraviețuiască, și-a petrecut-o scriind în grabă mai mult de șaizeci de pagini de comentarii asupra unor teorii matematice. În dimineața zilei de 30 mai 1832 a fost găsit de un țăran într-un șanț, cu stomacul străpuns de un glonț, iar o zi mai târziu a murit. În însemnările sale însăilate pe fugă s-au descoperit bazele pentru demonstrarea că două dintre problemele clasice ale matematicii sunt nerezolvabile – și anume trisecțiunea unghiului și dublarea cubului. [...]Calitatea este cel mai mare dușman al oricărui gen de masificare. Din punct de vedere social, asta înseamnă renunțarea la vânătoarea de posturi, părăsirea oricărui cult al vedetelor, perspectiva liberă în sus și în jos, mai ales în ce privește alegerea cercului de prieteni apropiați, bucuria unei vieți discrete precum și curajul unei vieți publice. Din punct de vedere cultural, trăirea de calitate înseamnă întoarcerea de la ziar și de la radio la carte, de la grabă la tihnă și liniște, de la împrăștiere la ordine, de la senzație la reflecție, de la idealul virtuozității la artă, de la snobism la modestie, de la lăcomie la măsură. [...]Și eu mă las prins în plasa consumului exagerat. De aceea am și renunțat la Instagram. Am ajuns să ne consumăm până și trăirile, în loc să ne bucurăm de ele. Și umplem Instagramul cu momente pe care nici nu le-am parcurs și nici nu le-am trăit cum se cuvine, am amânat frumusețea clipei ca să postăm.

RON 51.05
1

Viata secreta a sotilor

Arta de a trai fara stiri

Arta de a consuma inteligent

Arta de a consuma inteligent

Consumerism și cumpătare, răsfăț și abținere, trup și spirit, plăcere și abandon, abundență și grație și rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine și fericire.„Când depășim măsura, cea mai mare plăcere devine cea mai mare neplăcere!“ Seneca„O grădină mică și câteva smochine, puțină brânză și, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulența lui Epicur.“ Nietzsche, Călătorul„Rețeta pentru o viață fericită? Băi calde, coniac vechi, șampanie rece și mazăre proaspătă. “ Winston Churchill„– Cum faceți să rămâneți așa slab? Ce regim țineți?– Niciunul. Mă mulțumesc să mănânc atunci când mi-e foame și să mă opresc atunci când nu-mi mai este.“REGIMUL DE AURAcasăNu mâncați și nu beți în timp ce gătiți.Nu mâncați direct din frigider sau din cămară: întotdeauna puneți mân­carea pe o farfurie sau într-un bol…Chiar dacă nu e vorba decât de o gustare, nu mâncați în picioare, ci așezați-vă, pentru a vă bucura cât mai mult.Începeți totdeauna mesele cu o supă sau cu o salată.La sfârșitul mesei, înainte de a strânge, ambalați imediat ce rămâne pentru a nu fi tentați să mai mâncați.Totdeauna să aveți o rezervă strategică în geantă – fructe uscate sau un baton de proteine ca să nu cedați tentațiilor de pe stradă.La restaurantComandați sosurile separat.Cereți să vi se pună la pachet dacă v-ați săturat.Nu mâncați pâine.Împărțiți aperitivul, împărțiți desertul.ÎN FIECARE ZI A VIEȚII TALE:un pahar de apă la trezire și unul la culcare;trei mese ușoare;cu excepția legumelor, niciodată încă o porție;un singur pătrățel de ciocolată (de cea mai bună calitate);la două zile de derapaj, două de recuperare;să mănânci cu prietenii din plăcere și singur, pentru sănătate;supe iarna, salate de crudități vara;nu mai mult de cinci mese la restaurant pe săptămână;numai în restaurante de calitate sau te mulțumești cu sandvișurile de acasă;produse de calitate „bio“ (asta ar trebui să fie de la sine înțeles);puțin zahăr sau deloc;două sau trei linguri de ulei de cea mai bună calitate (de măsline, de nuci, de sâmburi de struguri…);legume și fructe;pește, ouă sau carne slabă de două sau trei ori pe săptămână;interdicțiile sunt interzise – corpul tiranizat se răzbună;râzi, râzi cât mai mult

RON 42.65
1

Arta frugalitatii si a voluptatii

Arta frugalitatii si a voluptatii

Consumerism și cumpătare, răsfăț și abținere, trup și spirit, plăcere și abandon, abundență și grație și rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine și fericire. „Când depășim măsura, cea mai mare plăcere devine cea mai mare neplăcere!“ Seneca „O grădină mică și câteva smochine, puțină brânză și, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulența lui Epicur.“ Nietzsche, Călătorul „Rețeta pentru o viață fericită? Băi calde, coniac vechi, șampanie rece și mazăre proaspătă. “ Winston Churchill „– Cum faceți să rămâneți așa slab? Ce regim țineți? – Niciunul. Mă mulțumesc să mănânc atunci când mi-e foame și să mă opresc atunci când nu-mi mai este.“ REGIMUL DE AUR Acasă Nu mâncați și nu beți în timp ce gătiți. Nu mâncați direct din frigider sau din cămară: întotdeauna puneți mân­carea pe o farfurie sau într-un bol… Chiar dacă nu e vorba decât de o gustare, nu mâncați în picioare, ci așezați-vă, pentru a vă bucura cât mai mult. Începeți totdeauna mesele cu o supă sau cu o salată. La sfârșitul mesei, înainte de a strânge, ambalați imediat ce rămâne pentru a nu fi tentați să mai mâncați. Totdeauna să aveți o rezervă strategică în geantă – fructe uscate sau un baton de proteine ca să nu cedați tentațiilor de pe stradă. La restaurant Comandați sosurile separat. Cereți să vi se pună la pachet dacă v-ați săturat. Nu mâncați pâine. Împărțiți aperitivul, împărțiți desertul. ÎN FIECARE ZI A VIEȚII TALE: un pahar de apă la trezire și unul la culcare; trei mese ușoare; cu excepția legumelor, niciodată încă o porție; un singur pătrățel de ciocolată (de cea mai bună calitate); la două zile de derapaj, două de recuperare; să mănânci cu prietenii din plăcere și singur, pentru sănătate; supe iarna, salate de crudități vara; nu mai mult de cinci mese la restaurant pe săptămână; numai în restaurante de calitate sau te mulțumești cu sandvișurile de acasă; produse de calitate „bio“ (asta ar trebui să fie de la sine înțeles); puțin zahăr sau deloc; două sau trei linguri de ulei de cea mai bună calitate (de măsline, de nuci, de sâmburi de struguri…); legume și fructe; pește, ouă sau carne slabă de două sau trei ori pe săptămână; interdicțiile sunt interzise – corpul tiranizat se răzbună; râzi, râzi cât mai mult

RON 37.11
1

Frumoasa a fost aceasta viata. Totusi

Frumoasa a fost aceasta viata. Totusi

S U N T E U . P L A C E R I , M U N C A , A M B I T I I S I M U L T E N I M I C U R I . Un bon vivant care si-a trait viata deasupra dramelor cotidiene si un veritabil roman autobiografic, sub titlul unui faimos vers de Aragon: Frumoasa a fost aceasta viata. Totusi. Castelan pe linie ereditara, dintr-o veche familie „de roba“, d’Ormesson este si castelanul Literelor franceze: radacinile culturii si entuziasmului, ale onoarei si poftei de viata fiind adanc amprentate in Istoria Frantei si a lumii largi. Timpul, de multe ori, are rabdare si face dreptate: d’Ormesson scrie onest si pasionat despre lungul sau periplu printr-o viata onesta si pasionata dusa in exemplaritate, cu sute de anecdote din universul ascuns al scriitorilor, al politicienilor si al iubirilor interzise. Si despre intalnirea lui cu frumoasa lume romaneasca a anilor treizeci: Brancusi, Cioran, Eliade, Anna de Noailles, Martha Bibescu – pe scurt, o Romanie cu o imagine justa. Un deliciu! Parintii mei primeau multi invitati. Printre siluetele familiare erau, mai ales, doua femei exceptionale, celebre in vremea lor, mult uitate in zilele noastre, si cu care tata se imprietenise: Martha Bibescu si Elena Vacarescu. Ambele il cultivau asiduu pe tatal meu, care le aprecia si le iubea mult, si pe una, si pe cealalta. Iar ele se detestau cu o frumoasa inflacarare. Aceste doua eminente doamne nu erau singurii cetateni romani care au reprezentat limba si cultura franceze. Tzara, fondatorul grupului Dada la Zurich in timpul Primului Razboi Mondial, era de origine romana. Sculptorul Brancusi sau istoricul Mircea Eliade, autor al Mitului eternei reintoarceri si al Tehnicilor arhaice ale extazului, erau si ei si romani, si francezi. Iar mai tarziu aveam sa-i iubesc si sa-i admir mult pe Emil Cioran, moralistul disperat si vesel, autor al Tratatului de descompunere, al Silogismelor amaraciunii, al Caderii in timp, si pe Eugen Ionescu, ale carui piese Cantareata cheala, Scaunele, Regele moare au fost adevarate triumfuri.

RON 46.40
1

Arta de a trai bine

Arta de a trai bine

Managementul așteptării • Pantofii celorlalți • Cercul demnității • Antiproductivitatea • Iluzia autocercetării • Capcana autenticității • Un „nu“ de doar cinci secunde • Cercul competenței • Secretul stabilității • Tirania chemării • Temnița bunului renume • Gândirea Black-Box • Iluzia „sfârșitului poveștii“ • Micul sens al vieții • Cele două euri • De preferat o viață bună unei morți frumoase • Vâltoarea autocompătimirii • Hedonism și eudemonism • Cartea grijilor • Citadela mentală • Invidia • Prevenția • Capcana atenției • Capcana dogmei • Ciudățenia, prietena omului • Problema secretarelor • Laudă modestiei Vă aflați într-un avion care zboară de la Frankfurt la New York. Cât de des credeți că aparatul este pe culoarul său? 90% din timp? 80% din timp? 70% din timp? Răspunsul corect este: niciodată. Dacă stați la fereastră și lăsați privirea să alunece peste marginea aripii, puteți observa agitația flapsurilor – rolul lor este să corecteze permanent direcția de zbor. Pilotul automat calculează de o mie de ori pe secundă devierea de la starea reală la cea proiectată și trimite ordinele de corectare la ampenaj... Așa cum funcționează un avion sau un automobil, tot astfel se întâmplă și cu viața, care este supusă unor permanente turbulențe, ne luptăm cu toți curenții laterali și cu toate capriciile neprevăzute ale vremii. Dar suntem programați să acționăm doar ca niște naivi piloți de vreme bună: supraapreciem rolul setup-ului și subapreciem sistematic rolul corectării. Cunoaște-ți limitele competenței și oprește-te să te apuci de ceva nou, din plictiseală! Care e rolul destinului? Care e rolul banilor? Fiecare generație își pune aceste întrebări, dar răspunsurile rămân o dezamăgire. De ce? Pentru că întotdeauna căutăm un principiu unic, o doctrină unică, o singură regulă. Însă acest gral al căii unice și simple nu există. În ultima vreme s-a petrecut o revoluție mută în domeniile gândirii. În știință, politică, filozofie, medicină, artă și psihologie, gânditorii au ajuns să priceapă că lumea este mult prea complicată pentru a o rezuma într-o idee mare sau într-un mănunchi de principii. Avem nevoie de o trusă de modele mintale pentru a înțelege ce se întâmplă și... voilá! 52 de instrumente intelectuale pentru o viață mai bună

RON 46.37
1

Arta de a renunta cu stil

Arta de a renunta cu stil

„În viață este preferabil să te obișnuiești să pierzi. Ca să te scutești de multă tristețe. “ Helmut Berger A fi înseamnă mai mult decât a avea. Iar a avea stil înseamnă totul. Le style c’est l’homme!Putem chiar să facem un pas și mai departe și, oricât de paradoxal ar părea, să considerăm eșecul un secret al succesului. Dacă Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns în exil, scăpătat, ar fi murit ca mărunt poet și mare colecționar de fluturi. Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil și spre norocul său, a avut șansa să piardă totul. Nu numai că triumfurile mărețe și eșecurile răsunătoare merg umăr la umăr, ci uneori paguba și nereușita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.„Când hoinăresc pe străzi, prin piețe și de-a lungul canalului“, scria Nabokov, „simt difuz buza umezelii prin tălpile găurite – și îmi port cu mândrie norocul inexplicabil.“ „Prho­prhietatea, drhagul meu, prho-prhie-ta-tea este o întâmplarhe. Am pierhdut totul, în schimb ne-am rhăspândit în lumea larhgă. Parhis, Madrhid, Amerhica de Sud. Să rhămâi merheu în prhovincie, la noi în Estonia, ce plictiseală de moarhte!“ Un bătrân conte din țările baltice Cel mai sărman copil pe care l-am întâlnit vreodată a fost Ali Kashoggi, fiul cel mic al multimilionarului Adnan Kashoggi. Camera sa din palatul lui Kashoggi, construit în munții care domină Marbella, avea dimensiunile unei hale de sport. Toate jucăriile erau model XXL: ursuleți gigantici, mașinuțe gigantice, printre care replici miniatu­rale de Ferrari și Rolls-Royce. Iar în mijlocul tumultului de sunete și lumini stridente trona Ali, un spirit agasant, insuportabil, care-și tortura nenumăratele surori, nesuportând să rămână singur nici măcar o clipă, trecând permanent de la plictiseală la agitație. Ca să fie distrat, i se aduceau clovni în fiecare după-amiază, dar nu l-am văzut niciodată zâmbind. Mai târziu, am aflat că ar fi fost trimis să urmeze școala la New York. Probabil la una din acele rich kids schools, ca Dwight, Spence ori St Ann’s. Spence se distinge grație elevelor de unsprezece ani deja echipate cu genți Prada, iar Dwight și St Ann’s prin consumul de alcool și de droguri din rândul elevilor. Ce i-ar mai putea bucura pe acești copii? Spre a-și compensa abundența din copilărie, nu le-ar mai rămâne decât să se facă hippies, în Goa, sau tramps dependenți de heroină, în Alger. Stră-străbunicul meu, contele Stephan Széchenyi, practica altruismul vecin cu nebunia, crezând cu tărie că ar fi preferabil să renunți la lucruri înainte de a-ți fi luate.Cum un valet de calitate prezintă particularitatea de a-și domina stăpânii, este un lux să nu ai un valet. Ultimul Duce de Marl­borough depindea în asemenea hal de valetul său, încât odată, când călătorea singur, s-a mirat de ce periuța de dinți nu face spumă de la sine. Cea mai bună soluție este să poți deveni propriul tău valet. Să îți aduci singur mâncarea la pat, să te trimiți singur la cumpărături. Economisind astfel și bani, și nervi

RON 42.65
1

Arta de a renunta cu stil

Odorama. Istoria culturala a mirosului

Odorama. Istoria culturala a mirosului

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumata. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecesti • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pamant asa si in cer. Mirosul ingerilor • Prima retea sociala. Drumurile tamaii, piperului si matasii • Mastile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Razboi impotriva mirosului. Avansul igienist si dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rusinii. Cele o mie si unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vanatorul ocult. Marketing olfactive Cu fiecare respiratie, ne confirmam locul in imensa retea de viata care depaseste cu mult putinele zile ale existentei noastre. Ne conectam, cum spunea Sagan, cu "toti de care am auzit vreodata, cu toti oamenii care au existat, cu fiecare vanator si culegator, cu fiecare erou si fiecare las, cu fiecare creator si fiecare distrugator de civilizatii, cu fiecare rege si fiecare servitor, cu fiecare pereche de indragostiti, cu fiecare copil plin de sperante si fiecare inventator si explorator, cu fiecare mentor moral si cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedeta» si fiecare 'lider suprem' si fiecare sfant si fiecare pacatos din istoria speciei noastre care a trait aici: intr-un graunte de praf aninat de o raza de soare." Respiram atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart si Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor dupa care se innebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri si cele care au impulsionat gandirea si ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizantului stralucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale "Libertadorului" Jose Francisco de San Martin. Dar si pe cele care l-au tinut in viata pe Hitler. Aceasta carte a fost imaginata, discutata, gandita, scrisa si mirosita in Harvard Library Widener; in biroul programului Knight Science Journalism si pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al raului Charles din Boston si al Nevei din Sankt Petersburg; intr-o statie imputita de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena si a templului Kukulkan din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean si Colectia de Papirusuri din Berlin si ale androizilor de pe insula artificiala Odaiba din Tokyo; in gradinile de la Versailles; in fostul lagar de la Sachsenhausen; in biblioteca publica din Stockholm, in parcul Vigeland din Oslo si in fortareata Suomenlinna din Helsinki; in zeci de laboratoare si aeroporturi inodore si in sali de fitness scaldate in sudoare; in intinsele deserturi Atacama din nordul Statului Chile si din Patagonia, din sudul Argentinei.

RON 65.01
1

Arta de a darui timp

Istoria culturala a lumii povestita de culori