17 rezultate (0,15222 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Arta de a darui timp

Florența. Istorie și strălucire

Arta de a darui liniste

Adevarul despre minciuna

Creierul idiot Ed. 2

La timp

La timp

Viata secreta a timpului intr-o lume plina de viteza Catherine Blyth, jurnalista si colaboratoare a unor publicatii de renume ca The Times, Daily Telegraph, Elle sau Glamour si a unor emisiuni de radio si de televiziune. A facut pasul spre editare de carte pentru a ajunge apoi ea insasi autoare. Retrasa din tumultul vietii de birou in gradina casei sale din Londra, de unde scrie in tihna, cu umor si inteligenta, despre arta conversatiei, a mariajului sau batalia omului cu timpul, Catherine Blyth declara ca una dintre pasiunile ei - pe langa cartile bune si mancarea de calitate - este sa analizeze lumea cu toate ciudateniile, vanitatile si absurditatile ei. In graba sau pe indelete, ramane de descoperit... DE CE NE INCETINESTE LUMEA RAPIDA IN CARE TRAIM SI CUM SA PUNEM TIMPUL IN SLUJBA NOASTRA Sclavii vitezei si campionii amanarii Incearca sa iti faci timp sa citesti despre timp! O carte despre timp, ce vine exact la timp! De ce se grabeste timpul? De ce nu e niciodata suficient? Si cum poate fi adus inapoi? Avem mai mult timp ca niciodata, dar traim intr-o lume dependenta de viteza, prizonieri intr-o cursa nebuna contra cronometru. Ne dam in vant sa fim ocupati si vesnic in intarziere in goana noastra nebuna dupa cai verzi pe pereti. De la Leonardo da Vinci la Ana Wintour, de la Kant la Kith Richards, adevaruri eterne despre cea mai rafinata inventie a umanitatii care da forma vietii: timpul. Un manual de navigare printr-o lume pe fast-forward, care pune acele simple si pretioase intrebari total ignorate de manualele de eficienta: De ce zboara timpul atunci cand ne dorim sa stea in loc? Care sunt cele mai bune ore si pentru ce anume? Ce trebuie sa faci pentru ca timpul sa redevina supusul tau servitor? Mai ai nevoie de Apple Watch? O lectura de cateva ore care adauga ani buni la viata

RON 46.40
1

Creierul mic despre creierul mare

Arta de a trai fara stiri

Creierul fericit

Colectionarul de sunete

Marele secret

Marele secret

Rebecka, Maggan și Susanne ne poartă într-un ritm amețitor prin Mallorca, Londra și Paris, unde dragostea ar putea înflori dacă nu i-ar sta în cale atâtea mistere. Fotografii vechi, cu Sonja și președintele Franței. Da, Sonja, cea mai bună prietenă a lor, pe care au reușit să o cunoască atât de puțin, și marele ei secret, într-o comedie romantică plină de căldură și generozitate. „ MARELE SECRET “ ESTE CONTINUAREA ROMANULUI DE SUCCES „ PROMISIUNE DE LUX “. Kicki înțelegea. Ce dramă! Chiar dacă n-ar fi plecat din Franța, probabil că Edith ar fi suferit mult din cauza acelei sarcini neașteptate. „Eu știu ce-a simțit, pentru că am trecut prin ceva asemănător“, se gândi jurnalista și îl privi cu tristețe pe Fredrik. Spre deosebire de Frank, Fredrik nu-i fusese alături când ea avusese nevoie de el. Julie se simțea neputincioasă. Nu era pregătită să dea ochii cu el atunci, seara. Abia a doua zi ar fi putut să rostească toate acele cuvinte pe care le repetase în minte de sute de ori. Întoarse capul în direcția opusă, căutând o cale de scăpare, dar, cu coada ochiului, îl văzu pe bărbat ridicându-se de la bar și îndreptându-se către masa ei. Oricât de mult ar fi vrut, nu mai avea timp să fugă. Până aici erau de acord. Amintirea Sonjei rămânea steaua lor călăuzitoare. Bunul mers al afacerilor reprezenta primul pas. Care avea să fie al doilea nu știau. Sperau că misiunea încredințată lui Kicki și lui Fredrik avea să le ofere răspunsul la întrebarea asta

RON 37.11
1

Regi, razboaie si cocote

Regi, razboaie si cocote

Fapte si date, date si fapte, inteligent si adorabil ambalate. Atentionare: consumul de umor nu dauneaza istoriei! Abila pana la magnific si comica pana la sublim, istoria lumii in 44 de capitole, scurte si nonconformiste: de la cruciade la criza financiara, de la Leonardo da Vinci si Machiavelli la Marco Polo si Wagner, Gutenberg si Shakespeare. Indiferent daca e vorba de Carol cel Mare, de Carol Quintul sau de Carol Gandacul, cartea explica intr-un registru transant, dar universal valabil, de ce omenirea arata asa cum o cunoastem noi astazi: altfel, ce-ar mai fi fost Hollywoodul fara Troia, fara Roma antica si fara Robin Hood?! Henric al VIII-lea. Exact - cel cu sase sotii, din care a decapitat doar doua. Seria femeilor lui Henric se poate memora foarte usor: divorced, beheaded, died, divorced, beheaded, survived („divortata, decapitata, decedata, divortata, decapitata, supravietuitoare“). Dar sa ne intoarcem la Carol. ... Apoi s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample: Ioana cea Nebuna si Filip cel Frumos s-au casatorit si au avut sase copii, printre care un fiu, Carol, nascut la 24 februarie 1500. Dupa aceea, evenimentele s-au precipitat: Filip a murit, Isabela a murit, Ferdinand a murit, al doilea fiu al lui Ferdinand a murit, Maximilian a murit, Maria murise ceva mai inainte, Ioana a innebunit - si, pe neasteptate, pana sa apuce sa-si dea seama ce i se intampla, micutul Carol s-a transformat in: Carol al V-lea, din mila domnului imparat roman ales, Semper Augustus, in Germania, Spania, ambele Sicilii, Ierusalim, Ungaria, Dalmatia, Croatia, Baleare, Insulele Canare si indiene precum si al pamanturilor de peste ocean rege, arhiduce al Austriei, duce de Burgundia, Brabant, Stiria, Carintia, Craina, Luxemburg, Limburg, Atena si Patras, duce de Habsburg, Flandra, Tirol, conte Palatin de Burgundia, Hennegau, Pfirt, Rousillion, Landgraf in Alsacia, principe in Suabia, stapanitor in Asia si in Africa

RON 41.76
1

Arta lingusirii

Arta lingusirii

Să îi lingușești pe oameni când nu sunt de față. Jones propunea o metodă destul de întortocheată de a asigura credibilitatea: complimentele prin terți. Adică, lingușește o persoană prin interpus, iar când lauda va ajunge la țintă, nimeni nu se va îndoi de autenticitatea ei. Lordul Chesterfield își sfătuia fiul să procedeze așa, afirmând, pe bună dreptate, că, „dintre toate lingușirile, aceasta se dovedește cea mai plăcută și, drept urmare, cea mai eficientă“. Este crima perfectă, deoarece nu lasă nicio urmă. Societățile care îmbrățișează egalitatea, susținea Tocqueville, devin societăți ale invidiei universale. Într-o aristocrație există mai puțină invidie, chiar în condițiile unei inegalități mai mari, deoarece inegalitatea pare arbitrară și involuntară. Nu ai ce-i face, nici dacă te-ai născut duce, nici dacă te-ai născut cameristă. „Orice cetățean dintr-o societate aristocratică“, scria Tocqueville, „ocupă o poziție fixă într-o ierarhie, prin urmare există întotdeauna cineva deasupra, de a cărui protecție are nevoie, și cineva mai jos, de al cărui ajutor s-ar putea să aibă nevoie.“ Într-o democrație, con­tinua el, „îndatoririle fiecăruia față de toți ceilalți sunt mult mai limpezi“, dar rămâne singurul fapt mai limpede. „Aristocrația îi conectează pe toți, de la țăran până la rege, într-un unic și lung lanț. Democrația rupe acest lanț și eliberează verigile.“ Consecința acestui lanț rupt, spunea el, este invidia. Când oamenii dintr-o democrație constată că vecinii lor, care nu par mai înțelepți, mai isteți sau mai puternici, le-o iau înainte, se simt deranjați. „Și se întreabă cum se face că egalul lor de ieri și-a dobândit astăzi dreptul de a le da ordine.“ Nu încercați să schimbați oamenii. Mai bine speculați-le slăbiciunile, ca să îi puteți stăpâni. „Capacitatea de a avea de-a face cu oamenii este un produs care poate fi achiziționat, la fel ca zahărul ori cafeaua. Iar eu sunt dispus să plătesc pentru această capacitate mai mult decât pentru orice altceva sub soare.“ JOHN D. ROCKEFELLE

RON 46.37
1

Ce am facut

Ce am facut

„Așadar, ce-am făcut? Am iubit apa, lumina, soarele, diminețile de vară, porturile, blândețea înserărilor pe coline și o mulțime de alte mărunțișuri fără însemnătate, cum e acel măslin rotat din golful Fethiye, pe care încă mi-l amintesc, sau scara în albastru și alb, flancată de două fântâni, din satul nu mai știu cum din Puglia. Nu-mi pare rău că am venit pe lume, nici că va trebui să plec înapoi spre ceva cu totul necunoscut, despre care, slavă Domnului, nimeni n-a putut afla o iotă. Viața mi s-a părut minunată și convenabil de lungă. Am avut noroc. Mulțumesc. Am făcut greșeli și nefăcute. Iertare. Să vă gândiți la mine din când în când. Iar când n-o să mai fiu pe aici, să salutați lumea în locul meu, fiindcă e cea mai grozavă mașină de vărsat lacrimi de sânge și de atins fericirea nebună. […] Singurul lucru clar, în toată povestea asta, este că firul roșu al numelui D’Ormesson se pierde iute într-un păienjeniș de fire de toate culorile, într-o pădure îngrozitor de deasă de filiații și de înrudiri, într-un labirint de ascendențe și de descendențe, printre care se aștern și se întretaie nenumărate bulevarde luminate orbitor, străduțe întunecoase, cărări pierdute, drumuri care converg, se despart și, uneori, merg paralel, pasaje, intersecții, bretele ocolitoare și subterane. Acești D’Ormessoni, al căror nume mă laud că-l port, sunt doar o picătură de apă în oceanul trecutului meu, un pumn de nisip pe o imensă plajă, multă vreme pustie, apoi supraaglomerată, încărcată cu personaje legendare, cu vilegiaturiști anonimi, cu turiști grăbiți și cu plimbăreți năuci. […] Frontierele se dezintegrează. Sexele nu mai sunt distincte. Rasele se amestecă până la a se confunda. Ce spuneați? A, da: dispar valorile, ne-am pierdut reperele. Și nu mai există anotimpuri. Sunt în declin: națiunea; autoritatea; tradiția; cunoașterea împărtășită; regulile imuabile; bunul simț, devenit, prin forța ascunsă a lucrurilor, fiindcă Pământul nu e plat, fiindcă spațiul e curb, sinonim cu stupiditatea; trecutul; ereditatea; căsătoria; ritualurile; ortografia; gramatica; latina și greaca; literatura franceză; semnul punct și virgulă; iarna; poate și blondele

RON 37.11
1

Amor fara miza

Amor fara miza

Cand indiferenta pregateste admirabil pasiunea si sperantele derizorii se dizolva in iubirea pentru ce ai pierdut: Béatrice si Philippe in mainile marelui d’O, un roman fluid, nobil si agreabil. Nu foloseste la nimic sa-ti afli dinainte viitorul, pentru ca dintr-odata el devine prezent si isi pierde culorile si conturul pe care i le dau asteptarea, teama, speranta si timpul trecut. Si-apoi, chiar dac-am sti ce-o sa fie, tot vom continua sa ne miram, ba poate chiar mai mult. Puterea inimii, a timpului care trece si a intalnirii, e infinita. In dragoste, sa actionezi inseamna sa vorbesti. De asta nu ma indoiesc. Cred ca Giraudoux a zis ca un mut n-ar avea cum sa cucereasca o femeie. Ce complicat si fascinant drum au de strabatut prin limbaj fiintele care se cauta in iubire. Pura e doar pornirea care impinge trupurile unul spre altul, le mana vertiginos din vreun colt de oras sau de lume, facand sa dispara glumele, asteptarile, prudentele, toata dialectica asta secunda a cererii si a ofertei, pana ce nu mai ramane nimic intre cele doua chipuri, intre bratele intinse, intre epiderme, nimic mai mult decat dorinta. Zidul se prabuseste. O s-o imbratisez chiar acum. Ce puternic te simti cand esti tu insuti! Si cat de slab, indata ce vrei sa pari ceea ce nu esti! Spuneam fleacuri, orice-mi trecea prin minte si, cu fiecare vorba, mai avansam un pic in inima lui Béatrice. De regula, un indragostit se lupta sa-si cucereasca perechea. Ori face pe indiferentul si virtuosul, ori, dimpotriva, se da mare golan. Mai devreme sau mai tarziu, de sub orice masca tasneste insa dispe­rarea bietului june sentimental. Serile, bantuiam prin oras. Eram inca foarte tineri. Iar eu, de felul meu, ma straduiam sa-mi risipesc viata. Rataceam din bar in bar, ne cheltuiam banii la jocuri mecanice si stateam cu orele nemiscati sa ascultam Les Amants d’un jour sau Envoie la musique. Erau ca niste semne secrete de recunoastere, derizorii si tocite, pe care simteam nevoia sa ni le trimitem unii altora in virtutea unei delicioase si echivoce complicitati

RON 32.46
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

CUM SA-I USUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LOR Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?" Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele. Si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. Si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prog­noze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. DE CE SUNT LENESE ECHIPELE In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. Stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 51.06
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

Creierul uman este optimizat pentru o viata de vanator-culegator. Astazi traim insa intr-o lume radical diferita. Prin urmare, comitem sistematic greseli de gandire cu efecte catastrofale. Un studiu atent facut asupra capcanelor gandirii si cateva raspunsuri la marile intrebari moderne. • De ce preferam sa avem o harta, chiar si gresita • De ce esti fie solutia, fie problema • Ai grija ce-ti doresti • Felicitari, ai castigat la ruleta ruseasca • Mai putin inseamna mai mult • Nu accepta bauturi oferite gratis • Dulci minciuni inofensive • Asasineaza-ti favoritii • Controlezi mult mai putin decat iti inchipui • Sa nu-ti platesti niciodata avocatul cu ora • Nu te agata de lucruri • Calamitatea conformismului • Daca auzi in spate ropot de copite, nu te astepta sa apara o zebra • Nu conteaza ce spui, ci cum spui • Mitul mintilor care gandesc la fel • Deseneaza tu tinta in jurul sagetii • Cum sa profiti de neverosimil • Deosebirea dintre risc si incertitudine • La vanatoare de tapi ispasitori Cum sa-I usurezi pe oameni de milioanele lor. Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?“ Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. De ce sunt lenese echipele. In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 52.15
1