25 rezultate (0,20186 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50
1

Lucia Stanescu. Viziune. Talent. Inspiratie. Un vis a fost.... Visione. Talento. Inspirazione. Un sogno è stato...

Lucia Stanescu. Viziune. Talent. Inspiratie. Un vis a fost.... Visione. Talento. Inspirazione. Un sogno è stato...

Visati, visati, visati! Acesta este indemnul cu care doamna Lucia Stanescu si-a incheiat discursul pe scena Operei din Cluj cu ocazia aniversarii Domniei Sale in cadrul spectacolului omagial Aida de Giuseppe Verdi. Vom urma indemnul sau si il vom transmite mai departe tuturor celor care iubesc si sustin artele. Sognate, sognate, sognate! Questa e l'esortazione con cui la signora Lucia Stanescu ha concluso il suo intervento sul palco dell'Opera di Cluj in occasione dell'anniversario di Sua Maesta nello spettacolo-omaggio Aida di Giuseppe Verdi. Seguiremo la sua esortazione e la trasmetteremo a tutti coloro che amano e sostengono le arti

RON 106.70
1

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania – starea noastra de veghe este o excelenta carte de vizita. Il gasim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul, cel pentru care trecutul nu e simpla litera moarta sau inventar de cronologii seci si controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor si coordonator de impresionante spectacole ale radacinilor noastre – intrepatrunse cu ale altor neamuri, dar pastrandu-si autonomia si specificitatea. Il descoperim pe cititorul si degustatorul de literatura buna, pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact si nepartinitor in incheierile sale, ci si rostit memorabil, in cuvinte potrivite care sa probeze caratele limbii romane. Il intalnim in fiecare pagina pe Ioan-Aurel Pop omul cetatii, prezent in miezul lucrurilor si gata sa puna umarul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai marunte ale vremii, intervine prompt si expresiv de cate ori simte ca punctul pe i a fost ratacit in polemici goale. Il gasim pe Profesorul indragostit de Universitate si de rosturile acesteia in lumea contemporana, cel care stie, pe urmele lui Vasile Parvan, care este „datoria vietii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpanite la marile figuri ale culturii nationale si argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului national. E prezent pretutindeni, in fiecare litera, ardeleanul, de veghe la statura „invatatei Transilvanii”, lucrand la durarea ei fiindca ii stie durerea. Da, e o carte de vizita. Pentru autor, dar si pentru Transilvania. Pentru noi. (Irina Petras)

RON 41.40
1

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

La dreapta, aproape de intrare, in bibliotecadin Beirut l-am ingropat pe Lisias, gramaticianul.Locul i se potriveste perfect. E asezat alaturi de lucrurile salecare, poate, ii ajuta tinerea de minte chiar si acolo -comentarii, texte, note tehnice, variante,multe carti cu studii grecesti.Si asa, intrand in biblioteca, vom vedeamormantul sau si il vom omagiacand vom incepe sa invatam din carti. - Mormantul lui Lisias, gramaticianul&nbsp

RON 116.40
1

Magia restaurararii. Judetul Satu Mare

Magia restaurararii. Judetul Satu Mare

Editie ilustrata, in limbile: • romana • maghiara • germana • engleza Intinzandu-se pe cele doua maluri ale Somesului, care il traverseaza de la un capat la altul, [...] cu campii in partile joase, cu dealuri acoperite de paduri sau livezi inspre partile Salajului si la granita cu Maramuresul Istoric, locuit de o populatie amestecata, maghiari, romani, svabi, ucrainieni, in diferite proportii, judetul Satu Mare de azi [...] are un trecut fascinant prin datele sale istorice, si nu inceteaza sa isi caute originile, sa descifreze tainele unei lumi demult apuse [...]

RON 194.00
1

Swing la Berlin

Swing la Berlin

Berlin, 1942. Razboiul se impotmoleste si germanii incep sa simta ca sortii le vor fi potrivnici. Joseph Goebbels, ministru al Propagandei, cauta o modalitate de a ridica moralul populatiei. Si ce ar putea fi mai vesel decat jazzul? Dar, considerat drept „muzica degenerata” sau „muzica a negrilor”, el este interzis de catre regim. Prin urmare, ministrul ordona sa fie creat un grup de „muzica de dans accentuata ritmic”, un jazz care sa puna in valoare tezele ariene. Batranul pianist Wilhelm Dussander traia retras de cand membrii evrei ai grupului sau de jazz au fost arestati. Desi credea ca politica nu este treaba muzicienilor, nu i-au placut niciodata nazistii. Totusi, cand Goebbels il solicita sa formeze un grup dupa exigentele sale, nu are de ales decat sa accepte... Roland Szekel

RON 33.95
1

Politically incorrect. Scenarii pentru o Romanie posibila

Politically incorrect. Scenarii pentru o Romanie posibila

Romania invizibila pentru straini sau cea care este patria noastra invizibila, de care ne este uneori rusine, poate iesi la suprafata intr-o societate posibila, din cioburile unui vis pe care il purtam cu totii in suflet, dincolo de nivelul de cultura, de bogatie sau pasiuni politice. Trebuie doar un strop de solidaritate, un pic de curaj si o minima incredere in forta noastra colectiva. Daca nu vom reusi asta, vom vedea ca inca 100 de ani, dincolo si dincoace de Colectiv, inainte si dupa Revolutia din 1989, peste Romania se va intinde aceeasi mare neputinta, ticalosie si mizerie umana. Societatea noastra pare a avea acest tip de impersonalitate, o instrainare de ea insasi, o neparticipare la propriul destin. Avem un potential pe care nu-l actualizam, nu-l scoatem la suprafata. Totul este posibil, se poate intampla, poate fi gandit, dar societatea nu se mobilizeaza pentru ca aceasta virtualitate sa devina fapt. Astfel ca putem vorbi despre o Romanie absenta, o Romanie probabila. - Vasile Sebastian Danc

RON 33.95
1

Scurt indrumar de scenaristica si doua exemple

Scurt indrumar de scenaristica si doua exemple

Ceea ce ar trebui urmarit in film este adevarul - evident, intr-un anumit tip de film, cel de autor. Din pacate, de multe ori, oamenii ajung sa vorbeasca despre ei insisi (ca regizori, scenaristi sau actori), lasand la o parte smerenia. Primeaza retorica sau teza, predica sau lupa orientata spre sine, confundandu-se perspectiva personala cu trasul de maneca, estetica cu demonstratia, stilistica cu maiestria. Punctul de plecare in aceasta excursie spre adevar este scenariul. Daca scenariul este tratat cu onestitate, daca povestea este spusa fara dorinta de a demonstra, de a amuza cu orice pret sau de a stoarce lacrimi, fara nevoia de a te pune pe tine ca autor in prim-plan, atunci macar punctul de plecare este unul potrivit. - Emanuel Parvu Imi asum riscul pariului ca anii urmatori sau ceva mai indepartati il vor consacra pe Emanuel Parvu drept un proeminent challenger, in plutonul celor ce vor prelua stafeta de la protagonistii anilor 2001-2015. - Valerian Sav

RON 38.80
1

L’Intelligence de la Matière

L’Intelligence de la Matière

Edition du 40e anniversaire - Avec un texte d'accompagnement par Neale Donald Walsch Il contient des Opinions sur L'Intelligence de la Matiere. Cette traduction a ete realisee a partir de la IVe edition, revue et augmentee, de l'ouvrage L'Intelligence de la Matiere (2021). Traduit du roumain par Roxana Sicoe-Tirea Postface de Mircea Barbuceanu Dr Dumitru Constantin Dulcan, professeur des universites, a attire l'attention du grand public notamment apres la publication de la premiere edition de l'ouvrage L'Intelligence de la Matiere, en 1981, devenu immediatement un bestseller. En 1992, ce livre a recu le Prix de philosophie "Vasile Conta" de l'Academie roumaine. Un volume impressionnant d'informations, issu des principaux domaines de la connaissance, est admirablement synthetise en une oeuvre unitaire, facile d'acces, redigee dans un style limpide et attrayant. Le chemin de la matiere, du premier rayon de lumiere jusqu'au moment ou, par le biais du cerveau humain, on peut prendre conscience de soi-meme - voici le contenu de L'Intelligence de la Matiere.

RON 97.00
1

Povesti despre Cluj Vol. 4

Povesti despre Cluj Vol. 4

Asociatia „Vechiul Cluj” se afla in fata unui nou demers dus la bun sfarsit, un nou volum dedicat Clujului, orasul pe care il iubim cu totii atat de mult. Astfel, ne bucuram ca am reusit sa scoatem inca un volum, al patrulea, din seria noastra, „Povesti despre Cluj”, si in acest an, al Centenarului Marii Uniri. Desi am dorit initial sa fie un volum dedicat doar Centenarului si evenimentelor acelei perioade istorice, am reusit sa includem si texte care trateaza alte epoci istorice, astfel incat informatia din carte sa fie cat mai diversa, sa acopere cat mai multe teme, fara sa plictiseasca, si sa nu fie repetitiva. Credem ca am reusit in demersul nostru. - Sebastian-Iacob Moga Istoricul Dan Falcan il descrie pe Iuliu Maniu intr-un interviu acordat site-ului adevarul.ro ca fiind „un politician total atipic pentru romani, fiindca era un tip foarte moral”. El „nu fura”. Istoricul isi aminteste ca in anii '60, copil fiind, ajungea cu bunicii in unele sate din jurul Aradului, unde prin casele oamenilor descoperea cate o fotografie ingalbenita cu Iuliu Maniu. „Eu eram mic, intrebam cine e. Si mi se spunea cu mult respect: E domnul president, e domnul Maniu. Oamenii pastrau inca amintirea lui. In Ardeal, daca taranii erau intrebati ce politica fac, acestia raspundeau ca ei nu fac politica si ca ei voteaza cu Maniu. Pentru ei Maniu era principalul realizator al unirii Transilvaniei cu Romania”, spune istoricul Dan Falcan. - Tia Sirca Orasul european, ca exceptie de la o lume feudala tot mai inchistata in cutume si norme juridice de multe ori preferentiale, respira libertate, zamislind si raspandind pe continent germenii modernismului. Ca expresie a prosperitatii economice, generate de un comert infloritor, dinamizata de o paleta larga de mestesuguri si impulsionata de o cultura inspirata mereu din modelele civilizatiei antice, comunitatile urbane se dezvolta cantitativ si calitativ, desigur, in lipsa unor factori perturbatori precum razboaie, foamete, cutremure, inundatii, incendii, dar mai ales epidemii. Documentele medievale, relatarile cronicarilor sau alte tipuri de izvoare contureaza ideea ca si Clujul se incadra, in linii mari, in asemenea paradigme. Spre sfarsitul secolului al XVI-lea populatia orasului, considerat Cheia intregii Transilvanii, era destul de numeroasa, astfel incat vechile ziduri de incinta devin practic neincapatoare. - Gabriel-Virgil Rus

RON 29.10
1

Das tautologische Denken im Lehrgedicht des Parmenides

Das tautologische Denken im Lehrgedicht des Parmenides

Nach längeren Auseinandersetzungen mit dem Gedicht des Parmenides schien eine von mir anfänglich vernachlässigte und jedoch stets befremdende Frage meine Arbeit unablässig zu verfolgen. Nicht allein als gerechtfertigte Fragestellung der reichen Tradition der Parmenidesinterpretationen, sondern auf einer persönlichen Ebene keimte der Wunsch, die Frage nach dem Sinn der Tautologie wieder aufzunehmen. Warum Tautologie, diese offensichtlich wenig sagende Formulierung? Entweder als unnötige Wiederholung betrachtet oder als gemeinsame Charakteristik wahrer Sätze, sollte die Tautologie nicht nur als erledigtes Problem erscheinen, sondern auch aller Reizbarkeit entleert sein. Eine erste Rechtfertigung dieser Beschäftigung kam zu mir aus einer oberflächlichen Analyse der Sprache: Die Kraft der Tautologie besteht in der latenten Fähigkeit, das gewöhnliche Sprechen zu durchbrechen. Ist es nicht befremdend, das Eine in einem Satz zweimal auszusagen? Wie sind wir dieser Eigentümlichkeit taub geworden? Betrachten Sie zum Beispiel wie manchmal Sportler, welche eine Bewegung falsch machen, diese Fehlbewegung unmittelbar danach bewusst oder unbewusst wiederholen. Die gelungene Bewegung oder das gelungene Wort benötigte keine Wiederholung, sondern würde das Ziel unmittelbar treffen. Was ist unterschiedlich in der Verdoppelung einer Tautologie? Das Eine wird benannt. Durch das Wort und im Wort kommt das Eine zu sich selbst und wird zugleich offenbart. Somit müsste im Idealfall das hinweisende Sprechen, welches Seiendes als es selbst offenbart, mit einem Wort zum Ende kommen, und im Klingen des Wortes das Seiende selbst sein lassen. Alles gewöhnliche Sprechen erfolgt jedoch in Sätzen, in denen das Subjekt des Sprechens, oder das Gemeinte, notwendigerweise durch Prädikate oder Attribute erläutert wird. Das in den Sätzen Ausgesprochene, oder das Subjekt, bleibt jedoch meist im Sprechen verborgen. Diese traditionsreiche Einsicht und zugleich Kritik der Sprache möchte ich hier nicht weiter erläutern, ich werde darauf ganz am Ende meiner Untersuchung nochmals Bezug nehmen. Ich möchte aber mittels dieser Idee schon das Sonderbare der Tautologie erklären. Ist die Tautologie nicht wegen ihrer Verdopplung der einfachste Hinweis auf ein ›ursprünglicheres‹ Sprechen und auf das offenbarende Wort? Das Ausgesagte wird nicht bloß ausgesagt, sondern kommt wieder auf, an der Stelle wo es ergänzt oder erklärt werden soll. Dies erfolgt in der Tautologie aus einem doppelten Grund. Einerseits wird dadurch auf die Wahrheit des Gesagten hingedeutet, Wahrheit welche per definitionem keine Ergänzung benötigte, andererseits aber wird dadurch das gewöhnliche Sprechen, hinsichtlich seiner Kapazität Wahres auszusagen, in Frage gestellt und zur Kritik geöffnet. Die Tautologie ist deswegen, ähnlich der Dichtung, Ort des Durchbruches aus der Gewöhnlichkeit des Sagens. Die Tautologie bestätigt die Kraft und die Wahrheit des Sagens und kritisiert zugleich die Schwäche und Unwahrheit desselben: Identität und Wiederholung. (Marcel Hosu

RON 29.10
1

Secundele melcului. Antologie lirica 1972-2020

Secundele melcului. Antologie lirica 1972-2020

Edict De azi inainte Orice pagina goala Va iesi din depozite Numai ca sa panseze O rana mortala Se va socoti rana Orice loc atins de buze sau pleoape Si peste care noaptea a trecut Un susur de vant Sau de ape Biologic, ar apartine „generatiei ’80”, dar il diferentiaza fata de confratii din tara lipsa de apetenta militanta, comuna, insa, cu a altor camarazi de la „Echinox”, si adeziunea la o modernitate lirica acceptata si asimilata firesc si echilibrat. Ca e constient de faptul ca lucreaza cu conventii ale scrisului, pe care le evidentiaza cu o anume detasare a omului care-si cunoaste uneltele, ca i-a citit si pe altii, se vede in numeroase poeme inca de la debut. […] Poetul se raporteaza mereu foarte liber la reperele culturale, livresti, uzand de ele cu precadere in interes... ironic, atras uneori de jocul verbal, dar viziunea lui are un caracter ludic mai general, in masura in care viata ii apare, mai direct sau mai indirect, ca un spectacol privit de la o distanta intrebatoare, cu necesarul simt al umorului, ca de taran sugubat care a vazut multe la viata lui, insa trecut si prin scolile cele mari, adaugand acestor daruri native cenzura, cand mai taioasa, cand mai laxa, a constiintei cultivate, refuzand mereu sa se lase prins in capcanele intinse, sub varii forme, de lumea din jur. Dar, din cand in cand, si cu o incredere intr-un „nerostit cuvant” consolator. […

RON 29.10
1

Un parinte fondator al Romaniei Mari: Alexandru Vaida Voevod

Un parinte fondator al Romaniei Mari: Alexandru Vaida Voevod

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Fundatiei Transilvania Leaders Natiunea romana care traieste in monarhia austro-ungara asteapta si cere – dupa multe suferinte de veacuri – afirmarea si valorizarea drepturilor ei, nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala. - Alexandru Vaida Voeovd Alexandru Vaida Voevod s‑a dedicat mai bine de o jumatate de secol natiunii sale. Momentul de varf al carierei lui, dupa cum singur o marturisea, au fost anii 1918‑1921, care il plaseaza printre fauritorii Romaniei Mari. Ceea ce s‑a petrecut inainte sau dupa aceasta perioada a fost politica si speranta, curaj si dedicatie pentru natiune. Optiunile sale, unele discutabile, sunt puse in umbra de realizarea, la 1 Decembrie 1918, a unitatii politice romanesti. Marea tranzitie, avand ca punct de plecare Romania Mare, s‑a conturat, din pacate, mai mult in sfera politicului. In acelasi timp, este adevarat, a fost scurta, putin peste doua decenii. Tara noastra pierde in 1940, rand pe rand, o parte din teritoriile recunoscute de Conferinta de Pace de la Paris, iar cel de‑al Doilea Razboi Mondial, cu urmarile sale, pune capat procesului tranzitional democratic. Vaida a fost martorul trecerii romanilor de la euforie la dezamagirea de dupa 1945. Personalitatea lui Vaida Voevod, comparabila cu oricare dintre contemporanii sai cehi, slovaci, sarbi, polonezi etc., se inscrie intr‑o galerie a figurilor de factura istorico‑politica generata de complicatele probleme ale Europei Central‑Estice. Ambianta inceputului de secol XX a format un gen aparte de oameni politici, specifici asa‑numitei Europe de Mijloc. - Liviu Maior

RON 43.65
1

Vedenia

Vedenia

Cateva momente mai tarziu, auzi dangatul clopotului din turla bisericii, isi facu cruce si, fara sa vrea, isi aduse aminte de Porunci, dintre care una incepu sa‑i bantuie sufletul: „Sa nu ravnesti la casa aproapelui tau, sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau, nici la ogorul lui, nici la slujnica lui, nici la boul sau”. Zambi cu amaraciune si‑si zise: „Dar ce bou si ce slujnica are Rusalin, ce casa, decat o cocioaba, iar eu am un conac, are doua capre pe care le duce la pascut de ata sa nu dea iama in ierburile oamenilor… Apoi, Rusalina…?! De ce sa fie ea femeia unui calic, a unui netrebnic?! Si, daca e sa judeci cu adevar, Rusalina nici nu e pe de‑a‑ntregul femeie, ci e un fel de aratare care mi‑a iesit intamplator in cale. Si‑atunci, intamplarea sa fie vinovata pentru tot ce va fi de acum inainte, doar ea, intamplarea”. (Cornel Nistea) CORNEL NISTEA s-a nascut la 6 august 1939 in satul Valea Larga, comuna Salciua/Alba, intr-o familie de tarani mijlocasi cu sase copii. Emotional, copilaria ii va fi puternic marcata mai intai de drama ultimilor ani de razboi, de agresivitatea cu care s-a instaurat dictatura comunista, impunerea cotelor, seceta din anii 1946/47 si esecul scolar din clasa intai din cauza relelor tratamente ale invatatorului. Adolescentul rebel va esua repetat la liceul din Baia de Aries, dupa care urmeaza o scoala silvica in Campeni, la absolvirea careia este repartizat sa munceasca la Ocolul Silvic din Aiud, unde va urma cursurile liceului seral. Cum locuieste intre gara si puscarie, este impresionat de convoaiele de detinuti politici dusi cu lanturi la maini si la picioare spre celebra inchisoare de aici, dar si de zgomotul carutelor ce duc noaptea detinutii decedati sau ucisi in cimitirul fara cruci. In anul 1960, participa la un concurs national de literatura la care ia locul doi pe tara, moment care il face sa se decida sa urmeze Filologia. Astfel, intre anii 1962 si 1967 frecventeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Dupa stagiul militar va fi patru ani inspector la Comitetul de Cultura si Arta al judetului Alba. Eliminat din sistem, reintra in invatamant, face o naveta grea, dar citeste mult, scrie literatura si incepe sa publice in revistele literare. Locuieste la Alba Iulia. Debuteaza tarziu, in 1979, simultan, in revistele Vatra si Luceafarul, ca in anul 1984 sa-i apara la Editura Cartea Romaneasca primul volum de proza scurta, Focuri in septembrie, drastic subtiat de cenzura comunista pe motiv ca ar scrie o „literatura dusmanoasa”. Cum i se atrage atentia sa aiba grija ce scrie, traieste cu teama ca este urmarit de Securitate, ceea ce il inhiba si timp de cativa ani nu va mai scrie si publica nimic. Dupa decembrie 1989, odata cu aparitia revistei Discobolul, la care este redactor, se resusciteaza, scrie peste 300 de articole de presa si retipareste volumul de debut cu prozele eliminate de cenzura sub titlul Papagalii mei adorati. In anii urmatori publica romanele Inocenta sarpelui (2000), Ritualul bestiei (2008) si Intalnirile mele cu Orlando (2012). Tipareste mai multe volume de proza scurta intre care: Ultimul in eden (2014), Vanzatorul de apa colorata (2015), Ieri a fost duminica (2016), Iar nimic in cutia postala. Schite, nuvele, povestiri (2019) – volum premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Mai semneaza un volum de publicistica literara, Caseta cu paradoxuri (2010), iar in anul 2013 tipareste 450 de pagini de Jurnal. 1977-1984

RON 19.40
1

Sambata alba

Sambata alba

Trebuie sa spun din capul locului ca romanul Sambata alba al lui Florea Lucaci e, cel putin pentru mine, care-l cunosc pe autor inca de la inceputul sau eseistic, filosofic, de doua ori o imensa surpriza. Intai, prin reputatie si cariera universitara, Florea Lucaci parea confiscat, fara rest, de gandirea speculativa, inecat in bibliografie vasta si erudita. In schimb, autorul Sambetei albe e cu totul altul, un narator nativ, cu suflu epic antrenat, si inca prin diferite registre, asa cum o cere evolutia fictionala (fictionala si nu prea, se vede usor asta la lectura romanului). In al doilea rand: substanta epica si formula stilistica alese m-au uimit. Romanul incepe, neasteptat, ca un bocet la moartea tatalui (se intelege, cel al autorului insusi), apoi continua cu efortul fiului de resuscitare a vietii acestuia, pas cu pas, prin cuvinte, prin intamplari dramatice (cele mai consistente sunt cele din lagarele de munca, ca prizonier de razboi, la rusi). Avem aici un adevarat substitut de liturghie, de prohod, dupa toate regulile canonice. Cartea valorifica bogata cunoastere a autorului in materie patristica, filosofica in general. Surprind paginile, similiscolastice, imbracate simplu prozastic, amintindu-mi – respectand, fireste, proportiile – de cele din Il nome della rosa a lui Umberto Eco. Romanul lui Florea Lucaci mi se pare un dar al anului editorial 2018. - Vasile Dan Dupa incheierea lecturii acestui roman, i-am scris autorului lapidar, asa cum se obisnuieste in corespondenta electronica: „INCANTATOR, orice alt cuvant ar fi de prisos”. Oameni buni, deconectati-va televizorul, tableta, computerul & smartphone-ul, cititi aceasta carte, savurati-i in liniste paginile si veti redescoperi voluptatea lecturilor de odinioara. - I. Funeriu

RON 29.10
1

Si s-a dansat lambada

Si s-a dansat lambada

Ma intorc peste gardut, sunt in dreptul intrarii in biserica. Oamenii au inaintat, soldatii s-au retras vreo 20 de metri. Tin armele in sus. Sunt langa ei. O fata – studenta? – il imbratiseaza pe un ofiter, plangand. Ce e asta? O fi fiica-sa? Ii este frica? ... Nu e fiica-sa. Vrea probabil sa-l convinga sa nu traga... Soldatii sunt toti tineri, sunt in termen, cu uniforme kaki. Ofiterul e capitan de la trupele de interventie... Plange. Ofiterul plange. Ma uit la soldatul care e mai aproape de mine, din capatul sirului. Pare ca mesteca ceva si bolboroseste: plecati, mai... plecati... E singurul – sa zicem – mai agresiv. Numai verbal. Ceilalti soldati nu scot o vorba. Par beti, poate drogati, speriati. Ma pomenesc cu ceva in gat, care sta acolo si vrea sa iasa, si vorbesc: „Domnule capitan... (si ma opresc o clipa, ce sa-i spun mai departe?)... nu e bine ce faceti...”. Tipul se uita la mine si plange, zicandu-mi „Plecati de aici, va rog, plecati...”. ... Nu-mi amintesc sa fi auzit ordinul, eram la un metru de soldati, cu fata la ei, ma uitam cum trag in aer. Trag, trag si nu mai contenesc, oare isi golesc incarcatoarele? E un zgomot asurzitor. Nu mi-e frica fiindca sunt langa ei si vad ca tin armele in sus, trag peste mine, nu ma pot atinge. Au terminat de tras si dupa clipa de liniste care s-a facut aud urletele multimii. Ma intorc. Au fugit toti in spate, spre strada 30 Decembrie (azi Memorandumului). Dar s-a tras numai in aer. Nu e nici un mort. Pe trotuar se pare ca e un ranit, probabil un glonte a ricosat din zid. - Mihai Barbulesc

RON 29.10
1

Petre Abrudan – Colonia pictorilor Baia Mare 2019

Petre Abrudan – Colonia pictorilor Baia Mare 2019

Istoria artei romanesti, cunoscuta si prezentata (in canonul istoriografic si iconografic deschis de George Oprescu), retine numele lui Petre Abrudan (1907-1979) ca fiind legat de activitatea artistica din orasele Baia Mare, Oradea, Cluj, desigur cu ecouri si reprezentare nationala si in Bucuresti. Arta lui Petre Abrudan a fost observata, apreciata si recenzata de nume importante ale criticii si istoriei artei din Romania, incepand cu mentionatul George Oprescu (care il remarca pe artist inca din 1939), apoi de Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Vasile Florea, Horia Horsia, Marin Mihalache, Mircea Toca, Mircea Deac, Constantin Prut, Negoita Laptoiu, Daniel Popescu, Ruxandra (Nadejde) Garofeanu, Virgil Mocanu, Dan Grigorescu, Viorica Guy Marica, Cornel Radu Constantinescu, Valentin Ciuca, Vasile Radu, Mihai Musca, Livia Dragoi, Tiberiu Alexa si altii. Putem sa ne intrebam ce au apreciat aproape in unanimitate toti acesti specialisti in privinta creatiei lui Abrudan? Raspunsul multiplu, exprimat concis, ar consta pe de-o parte in aspectele implicarii lui Abrudan atat in organizarea vietii artistice din Transilvania de Nord si a invatamantului de specialitate, cat si in coagularea unei forme stilistice de modernism autohton, dar si preocuparile pentru teme sociale sau inspirate din folclor sau viata satului. Pornind de la aceste premise putem incerca sa extindem evaluarea importantei si statutul operei lui Abrudan astazi, la peste 40 de ani de la trecerea lui in eternitate, cu prilejul expozitiei retrospective, acompaniata de acest volum, consacrate artistului de catre Colonia Pictorilor din Baia Mare. Acest studiu monografic isi propune reconstituirea in detaliu a activitatii expozitionale a artistului, facuta atat pe baza arhivei personale a lui Abrudan (cu fise de creatie, de activitati si caiete de notite), cat si utilizand arhivele publicatiilor periodice care au consemnat-o, coroborate cu studiile si cataloagele publicate, dedicate artistului. Cu riscul poate uneori de a obosi cititorul cu acest demers, consideram ca acesta este necesar pentru o mai buna cunoastere si restituire sintetica a operei lui Abrudan, in vederea unor mai consistente cercetari si interpretari viitoare. De mentionat ca pana la data acestui studiu monografic, nu a fost publicat un repertoriu expozitional exhaustiv al operei lui Abrudan si in intampinarea acestei nevoi a fost realizata aceasta cercetare. Incercarea monografica retrospectiva prezenta tine cont de importanta ansamblului operei lui Petre Abrudan, realizata atat in perioada ei timpurie, interbelica, cat si in aceea de maturitate, din timpul regimurilor totalitare comuniste romanesti, fara a realiza operatii de "whitewashing" in prezentarea datelor, informatiilor sau lucrarilor care au facut cariera in epoca (lucrari pentru care azi este adesea utilizata titulatura de "arta oficiala"). - Cosmin Nasui Considerat drept unul din cei mai importanti pictori ardeleni ai secolului XX, Petre Abrudan s-a nascut in anul 1907 in localitatea Sutoru (judetul Salaj). S-a format profesional la Scoala de Arte Frumoase din Cluj. [...] I-a avut ca profesori, printre altii, pe Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Anastase Demian si Eugen Pascu - ultimii doi, reputati creatori strans legati de mediul cultural interbelic din "Centrul Artistic Baia Mare". In perioada studiilor clujene ia contact pentru prima data cu Baia Mare si cu miscarea artistica de aici, ca bursier al Ministerului Cultelor si Artelor din Bucuresti, in cadrul coloniei studentesti de vara organizata in 1927 pentru studentii din institutiile academice romanesti de arta. Dupa absolvire se stabileste la Baia Mare pentru o perioada mai indelungata (1932-1948), timp in care desfasoara o prodigioasa activitate artistica. [...] In 1939 a fost prezent cu lucrari la expozitia deschisa la Bucuresti de membrii coloniei artistice baimarene, creatia lui fiind apreciata elogios de George Oprescu. In 1942 si 1943 participa la Expozitiile Pictorilor Romani din Transilvania de Nord. Ca urmare a importantei pozitii pe care o dobandeste in cadrul coloniei artistilor baimareni, in 1937 este ales secretar al nou infiintatei Societati a Artistilor Plastici din Baia Mare. In perioada ocupatiei maghiare de dupa Diktatul vienez din 1940 continua sa locuiasca si sa activeze la Baia Mare (septembrie 1940 - octombrie 1944), iar imediat dupa eliberare devine lider al gruparii artistice baimarene, fiind ales in 1945 presedinte al filialei locale a Sindicatului de artisti, scriitori si ziaristi. Toate acestea il consacra pe Petre Abrudan drept una dintre personalitatile marcante ale perioadei interbelice a istoriei "Centrului Artistic Baia Mare". - Ioan Angel Negrea

RON 97.00
1

Povesti despre Cluj Vol. 3

Povesti despre Cluj Vol. 3

Dupa ce esuase in incercarea de-a cuceri Sibiul, unde se intarise pretendentul sustinut de turci, Acatiu Barcsai, Gheorghe Rakoczi al II-lea se retrage spre Campia Transilvaniei, fiind ingrijorat de noua invazie. Dupa un scurt popas pe terenul de mustra de la Someseni, principele a intrat in Cluj si a poruncit de indata ca portile sa fie pazite de trabantii sai, [...] pricinuind orasului mari silnicii si neajunsuri, asa cum scrie cronicarul Georg Kraus. Apoi, cu gandul la o confruntare decisiva cu dusmanii, isi concentreaza fortele pe ratul dintre localitatile Gilau si Floresti, pe malul drept al Somesului Mic, pe un ses frumos, spre pieirea lui, dar spre marele folos si noroc al dusmanului. - Gabriel-Virgil Rusu Am mers inainte sprijiniti de voi, cei care iubiti Clujul, si iata ca Povestile despre Cluj au ajuns in anul 2017, la a patra editie si la al treilea volum. Rolul povestilor nu este acela de a ne ajuta sa traim intr-un trecut idealizat, ci de a ne ajuta sa intelegem prezentul. Si abia atunci cand intelegem, putem spune ca iubim Clujul. Aceasta nu este o carte istorica in purul sau sens, iar noi, membrii Asociatiei „Vechiul Cluj”, nu suntem istorici. Pentru noi, istoria nu inseamna numai schimbari politice, teritoriale si lupte. Inseamna si descoperiri tehnice, arhitecti si cladirile lor, ce au mancat oamenii, ce viata culturala au avut, ce evenimente deosebite au avut loc in oras, de la epidemii la vizite imperiale. Fiti pregatiti, asadar, sa faceti cunostinta cu Clujul! - Victor-Eugen Salca Nicolae Iorga, remarcabil cunoscator al epocii lui Mihai Viteazul si al izvoarelor referitoare la aceasta, il caracterizeaza pe Basta ca fiind un „om rau, dar bun general”. Opinie evident partinitoare, care nu a afectat insa judecata acestuia asupra valorii operei sale militare. Semnificative in acest sens sunt lectiile tinute de Iorga la Scoala de Razboi, in anul 1937, publicate in 1943 sub titlul Oameni reprezentativi in purtarea razboaielor, in care lui Basta ii este dedicata o prelegere speciala, alaturi de alti opt mari comandanti militari ai tuturor timpurilor: Alexandru cel Mare, Hannibal, Marius, Agricola, Carol cel Mare, Ludovic al IX-lea, Bertrand du Guesclin si Gustav Adolf. - Tudor Salagea

RON 29.10
1

Pescuirea minunată

Pescuirea minunată

Ediție bilingvă română-franceză / Édition bilingue roumain-françaisTraducere din limba română de / Traduit du roumain par Vasile Trif et Jean PoncetIlustrații de / Illustrations de Vasile TrifCu un text însoțitor despre arta ilustratorului de / Avec un texte d’accompagnement sur l’art de l’illustrateur par André SeleanuPescuirea transcendențeiO poezie a interferenței firești, dintre sacru și profan, ne oferă părintele Vasile Trif în acest nou volum, Pescuirea minunată. Un titlu sugestiv pentru ceea ce autorul își propune în lucrarea sa poetică. Căci dacă, odinioară, apostolul Petru își asumase condiția de „pescar de oameni”, Vasile Trif se arată aici pescar al transcendenței pe care o restituie viețuirii umane. Pescuire a minunii care ține în firea ei existența. Totul construit în jurul trinității: lumină, iubire, cuvânt. Unde rolul primordial îl are cuvântul, cel ce poartă în sine virtuțile logosului. „Țes lumea aceasta în cuvinte puține”, zice poetul. Fiindcă nu e nevoie de prea multe în „închipuirea” lumii, atunci când acestea își asociază tăcerea roditoare și vorbitoare, din care însuși cuvântul purcede: „Cuvintele tresaltă-n pielea întinsă-a tăcerii”. Poate că tocmai de aceea poemele sale concise sunt cele care afirmă deplin virtuțile metaforei. Iar în această pescuire a sacrului, părintele Vasile Trif aduce cu sine, în îndepărtata Canada, întruchiparea etnică a acestuia, nostalgia copilăriei consumate în spațiul identitar al satului românesc, ale cărui însemne și simboluri se regăsesc în poemele sale: „se-ntoarce pământul în mine/ precum o brazdă tăiată adânc”! Mărturisiri și orizonturi poetice în care lectorul se poate regăsi oriunde va fi fiind el. (Horia Bădescu) La pêche à la transcendanceUne poésie de l’interférence naturelle, entre le sacré et le profane, nous est offerte par le père Vasile Trif dans ce nouveau volume intitulé La Pêche miraculeuse. Un titre qui est suggestif de ce que l’auteur se propose dans l’œuvre poétique. Car si, par le passé, l’apôtre Pierre avait assumé la condition de « pêcheur d’hommes », Vasile Trif se montre ici pêcheur de transcendance, dont il fait don à la vie humaine. Pêche du miracle qui dans son âme tient l'existence. Tout est construit autour de la trinité : lumière, amour, parole. C’est la parole qui occupe le rôle primordial. La parole qui porte en elle les vertus du logos. « Je tisse ce monde avec des mots comptés », dit le poète, car ça ne prend pas trop de mots pour « imaginer poétiquement le monde », lorsque ceux-ci s’associent dans le silence fructueux et éloquent, d’où la parole elle-même surgit : « les mots tressaillent sur la peau tendue du silence ». C’est peut-être pourquoi ses poèmes concis sont ceux-mêmes qui affirment pleinement les vertus de la métaphore. Et dans cette pêche du sacré le père Vasile Trif apporte avec lui, au Canada lointain, l’essence ethnique, la nostalgie d’une enfance vécue dans l’espace identitaire du village roumain, dont les signes et les symboles sont présents dans ses poèmes : « La terre entre en moi/ comme un sillon tracé profond » ! Confessions et horizons poétiques dans lesquels le lecteur peut se retrouver où qu'il puisse être. (Horia Bădescu) Spațiul și culorile saleArta lui Vasile Trif este de o diversitate internă uluitoare, aș spune de o complexitate neobișnuită. Zonele de umbră care vin în întâmpinarea obscurității purtătoare de pericole se deschid spre lumină. Culorile intense, roșul cărămiziu, albastrul ultramarin, galbenul puternic, sunt echilibrate de spații albe neașteptat de articulate. Există în această operă un palim- psest al imaginii înscrise în imagine.Interferențe: titlurile unor lucrări conotează deja un domeniu abstract. Dar remarcăm forme de păsări și fragmente de scene figurative: așteptările noastre sunt oarecum dejucate parcurgând desfășurarea operei. Caligrafia și motivele de- corative abundă. Surpriză: există o senzualitate a culorii și o diversitate de surse de inspirație, și în special icoana pe sticlă cu atmosfera ei specifică, pe care Trif o stăpânește. Observ, de asemenea, jocul articulațiilor și al limitelor între spațiul deschis și cel închis. Pe scurt, o operă abstractă care adeseori surprinde gestual exterioritatea zâmbitoare a figurativului. (André Seleanu) L’espace et ses couleursL’art de Vasile Trif est d’une étonnante diversité interne, je dirais d’une complexité inusitée. Les zones d’ombre qui rejoignent l’obscurité de tous les dangers s’ouvrent sur la lumière. Des couleurs intenses, rouge brique, bleu outremer, jaune accro- cheur, sont équilibrées par des espaces blancs articulés de manière inattendue. Il y a du palimpseste dans ce travail de l’image inscrite dans l’image.Interférences : les titres de quelques œuvres connotent déjà un domaine abstrait. Mais on note des formes d’oiseaux et des fragment

RON 69.50
1

Scrierea cerului

Scrierea cerului

Scrierea cerului este, in calendarul poetului, cartea care marcheaza peste cinci decenii de cand i s-a ridicat ceata de pe ochi, de pe suflet, de pe minte, de cand a inceput sa vada lumea prin lentila poemului. De cand Gheorghe Parja a vazut Poezia. Si a fost vazut de Poezie. La prima lectura, recunosc, eu insumi am mers binisor pe langa carte. Asta pentru ca nu am citit bine titlul. Prin Scrierea cerului am inteles Descrierea cerului, adica un desen, fie el si metaforic, dupa bolta cereasca. Nu-i de mirare ca nimic nu potrivea cu nimic. Abia la a doua lectura mi-am dat seama ca aici nu avem de-a face cu Scrierea ca un act secund, cu trecerea in cuvant a unei imagini date. Caci, pentru Gheorghe Parja, Scrierea e un act intemeietor, un act de geneza. „Deschide usa sa se faca cer”, scrie poetul. Nu deschide usa sa se vada cerul. Scrierea cerului nu descrie, ci traseaza conturul unui univers interior, al unei tari subiective. Lumea pe care Gheorghe Parja o desemneaza – ca sa folosesc un cuvant drag lui Mihai Olos – e una halucinanta, o lume aflata la marginea somnului si a uitarii, o tara „ca un paradis atipit”. In tinutul poeziei lui Gheorghe Parja nu exista frica, nu exista spaima neagra, caci totul e negru. „Provincia-i trecuta de tarziu”, cum scria poetul intr-o poezie din tinerete. Asa si noua provincie, cea de acum, e dincolo de frica. Tara pe care o intemeiaza poetul aici e una doar „induiosata de spaima”. Taramul de aici si cel de dincolo sunt amestecate, trecerile dintr-unul in altul se fac cu larghete si firesc. Peste tot bantuie ingeri negri, ingeri incovoiati, ingeri care „privesc la microscop”. Raiul si iadul par a fi un singur tinut, negru si inghetat. Parintii insisi sunt „pasari de frig”, Raiul e „negru si racoros” si doar mana calda a mamei il incalzeste. Chiar si lumina e neagra si rece: „E frig si in lumina acum”, scrie poetul. Cutremurator este poemul in care mama se intoarce si-si gaseste casa pustie si inchisa. Lumea vizibila e strabatuta de „nori de fluturi”, iar pe sub geamuri trec „pesti uriasi ”, „barbati cu dealuri in palme”, „voci fara trup”, trenuri ca niste „laboratoare de himere”, iar „soarele e mic ca un scancet de copil”.

RON 19.40
1

Pe malurile raului Uitarii. Poezii

Pe malurile raului Uitarii. Poezii

Un scepticism structural il opreste pe Itzhaki sa se abandoneze in gratia lumii, iar cenzura operata de acesta va intensifica mereu conditia nostalgica. Temele nostalgiei se acumuleaza treptat tocmai pe fondul unei devotiuni compasionale, al unei relatii afective cu lumea, mereu contrariata, dar acut sentimentala. Lirismul familial, vraja persuasiva a originilor, vibratia mitica a peisajelor, toate vor fi prilejuri de efuziune sentimentala fara sentimentalism. - Al. Cistelecan Moshe B. Itzhaki este artistul a carui curiozitate nu oboseste niciodata, o pastreaza vie, iscoditoare, tanara, plina de energie. De aceea, poezia lui este de o prospetime constanta, capabila sa ofere cititorilor mereu noi surprize, noi satisfactii. Zeul inspiratiei sale are, cu siguranta, cap de soim. - Radu Tuculescu Eu nu stiu cum sa definesc cu precizie poezia, stiu doar ca ea contine infinite mistere, iar daca reuseste sa emotioneze, sa influenteze, sa mangaie, sa consoleze sufletul cuiva sau sa dea glas si altora pe lumea aceasta, poezia si omul vor avea speranta supravietuirii. - Moshe B. Itzhaki Profesor universitar, poet, traducator, editor, curator, actor de teatru si ornitolog, Moshe B. Itzhaki (1951, Israel) a fost decan al Facultatii de Studii Continue, la Colegiul Academic al Stiintelor Educatiei Oranim. Traieste la Ahuzzat Barak, langa Muntele Tabor. A publicat volumele de poezie: Intoarcerea in neant (1993); Cand portile se-nchid (1999); Cicluri neintrerupte (2004); Raurile isi inalta vocile (2009); Vremea nebuniei - Duet cu un pictor (2010); Purtat de vant (2011); Corpul e un ecuator (2014); Pasarea din urma (traducere din ebraica in romana de Paul Farkas, 2015); Pasarea-ndoielii (2018); Si vine ploaia (traducere din ebraica in romana de Paul Farkas, 2018); Dar eu am privit in urma (2021). A tradus in ebraica: Ana Blandiana, Refluxul sensurilor (2014), Speranta sub un soare gri (2017) si Cand moartea se aprinde in frunze (2021); Apa stransa-n causul palmei (2018), o antologie care cuprinde 11 poeti ai Cenaclului Echinox (in colaborare cu Paul Farkas); Dinu Flamand, Umbre si faleze (in colaborare cu Paul Farkas); Marta Petreu, Singuratatea e o tara unu pe doi (in colaborare cu Paul Farkas, in curs de aparitie). In septembrie 2017, in cadrul Festivalului International de Poezie de la Sighetu Marmatiei, a fost distins, la Desesti, cu Premiul "Nichita Stanescu" pentru poeziile sale (traduse in limba romana de Paul Farkas). In octombrie 2018, in cadrul Festivalului International de Carte Transilvania din Cluj-Napoca, a primit premiul "Proba limbii romane" pentru traducerea in ebraica a antologiei Apa stransa-n causul palmei.

RON 29.10
1

Scriitorul si Lumea

Scriitorul si Lumea

Cuprins: • Irina Petras, Lumea fara cap, Scriitorul fara lume; Re-locuirea culturala a Cetatii • Adrian Alui Gheorghe, Ingroparea cartii sau Scriitorul fara lume • Simona Antonescu, Scriitorul si Lumea. Nevoia de poveste • Sanda Berce, Scriitorul este (si) Lumea • Ana Blandiana, Punctul de sprijin • Oana Boc, Reintemeierea lumii in mister • Iulian Boldea, Lumea scriitorului, scriitura ca lume • Stefan Bolea, Intalnirea • Stefan Borbely, Rechizite • Corin Braga, Jurnal de vise II (1998-2007) • Florica Bud, Scriitura - iubire scrasninda • Constantina Raveca Buleu, Istoriile minore sau galceava unui scriitor cu sine insusi • Leo Butnaru, Lumea fara cap. Scriitorul fara lume? • Ion Buzasi, Scriitorul si lumea. Rostul literaturii • Dumitru Cerna, Scriitorul si lumea sau despre dainuire • Ruxandra Cesereanu, Ceasornicaria • Gabriel Chifu, Centralitatea pierduta a literaturii • Aura Christi, Lauda turnului de fildes • Gabriel Cosoveanu, Scriitorul - un rol sau un statut? • Cornel Cotutiu, Scriitorul si lumea. Pe scurt • Vasile Sebastian Dancu, Poezia - Cenusareasa lumii sociale? • Gellu Dorian, Scriitorul si lumea. Nuantari identitare • Ioana Dragan, Lume, lume, sora lume! • Vasile V. Filip, Scriitorul si lumea sau "vina de a iubi literatura" • Dinu Flamand, Fiii malului • Gabriela Gheorghisor, Literatura si digitalul • Mihaela Gligor, Lumea e facuta din povesti • Gheorghe Glodeanu, Scriitorul si Lumea sau despre permanenta cartii • Nicolae Goja, Saminta virusilor sugubeti • Mariana Gorczyca, Scriitorul si lumea foarte foarte contemporana • Vasile Igna, Si asa mai departe • Emanuela Ilie, Despre trezirea (brutala, dar necesara a) fiintei-care-se-scrie • Florina Ilis, Scriitorul si lumea care se schimba • Nicolae Iuga, Revolutia culturala social-media si declinul literaturii • Marius Jucan, Conversand cu un necunoscut despre literatura si viata • Stefan Jurca, Scriitorul si Lumea. Despre metamorfozele cartii • Ioan Lascu, Caderea din literatura • Adrian Lesenciuc, Veacul de singuratate al scriitorului • Rodica Marian, Statutul scriitorului in cetate • Valentin Marica, Scriitorul si Lumea. Confesiuni • Menut Maximinian, Elitele si izgonirea din Piata Cetatii • Alice Valeria Micu, O rezervatie pentru cei frumosi • Ion Muresan, Pre-literatura si pre-scriitorul • Vianu Muresan, Zarva satului a fost prima mea limba • Cornel Nistea, Realul, inca de cand ne nastem • Eugeniu Nistor, Lumea, literatura si pandemiile • Olimpiu Nusfelean, Ce e dispretul unor ignoranti in fata oceanului literar? • Dora Pavel, Pe Kafka numai Kafka il poate citi • Ovidiu Pecican, Scriitorul: perspectiva istorica • Laura Poanta, Lumea fara carti • Horea Poenar, Viitorul (nu) este anulat sau Despre literatura in vremea holerei • Ioan-Aurel Pop, Scriitorul si lumea (mea) • Ion Pop, Scriitorul si Lumea sau despre necesara selectie a valorilor autentice • Adrian Popescu, Radacini si frunze • Horea Porumb, Pandemie cu si fara intrebari • Ilie Rad, Scriitorul si Lumea sau despre scrisul ca salvare de la uitare • Dani Rockhoff, Scriitorul pentru lume si nu in afara ei • Gheorghe Sasarman, O lume intrata in zodia transformarilor radicale • Monica Savulescu Voudouri, Scriitorul si lumea sau "din iubire de oameni" • Alexandru Sfarlea, Lumea fara cap, scriitorul in lume • Roxana Sicoe-Tirea, Textul: o proiectie transdisciplinara • Liviu Ioan Stoiciu, N-am avut niciodata parte de vreo "popularitate", sa-mi fac azi iluzii • Ion Talos, Din preistoria unei lucrari literare: Imparatul Traian si constiinta romanitatii romanilor • Adriana Teodorescu, Scriitorul si Lumea sau despre importanta literaturii • Livia Titieni, Quand lire, c’est faire. Cand a citi inseamna a face • Gabor Tompa, Repetitie generala • Adrian Tion, Nebunia artei • Radu Tuculescu, Eu sint eu si imprejurarile mele • Cornel Ungureanu, Mesaj eliptic • Doina Uricariu, Scriitorul si Lumea • Lucian Vasiliu, Lapidara confesiune Scriptoriana • Razvan Voncu, Scriitorul: o oglinda tot mai mica, la marginea unei lumi tot mai mari • George Vulturescu, Scriitorul si Lumea sau "ultimii visatori ai planetei" • Magda Wachter, Scrisul, "ordinea" si "dezordinea

RON 58.20
1

Urma altoiului

Urma altoiului

Pe copertă: Inima de piatră de la Mănăstirea Hodoș-BodrogAvertismentParte dintre faptele narate în paginile care urmează se regăsesc în jurnalul inedit al unui personaj care a existat cu adevărat, jurnal care mi-a fost pus la dispoziție de una dintre nepoatele acestuia, doamna Corina G., căreia îi mulțumesc încă o dată. Despre acest jurnal am scris în reviste de specialitate. Cele mai multe pagini ale romanului sunt însă pură invenție. Ele se doresc să ilustreze o epocă agitată din istoria acestor pământuri. (Autorul)Un bildungsroman, o carte a formării și a cunoașterii de sine, dar și un roman-document al unei epoci zbuciumate din istoria Transilvaniei, acțiunea petrecându-se înainte și după cele două războaie mondiale, când Banatul multietnic, cândva provincie a Imperiului Austro-Ungar, în urma tratatelor semnate, a fost împărțit între cele trei state naționale, Iugoslavia, România și Ungaria. Pe fundalul tulburărilor interne, se schimbă și destinul notarului român Titus, persecutat pe nedrept pentru că a susținut alegerea unui primar de aceeași etnie cu el, în niște vremuri în care cei de la putere uitaseră valorile liberale proclamate de împărat. Așa după cum pomii pot fi îmbunătățiți printr-un altoi de calitate, și oamenii pot, cu ajutorul dat la vremea potrivită. Altoiul, dragii mei, este o tăietură dureroasă, planta suferă ca și noi, dar își va arăta roadele peste ani! Iar un altoi de calitate nu se poate face, țineți bine minte, copiii mei, decât cu multă dăruire și cu răbdare, în așa fel încât, după ce altoiul reușește, să nu se vadă pe plantă locul în care a fost făcut! Băgați de seamă, între oameni și plante este o mare asemănare! (ȘTEFAN DAMIAN) În ciuda unui mediu politic ostil și a unei istorii mari potrivnice, notarul Titus își construiește propria istorie mică de învingător și reușește să înfrângă ceea ce pare a fi blestemul destinului său: neputința de a prinde nicăieri rădăcini. Nevoit să renunțe de mai multe ori la tot și să pornească de la zero într-un alt loc al lumii, Titus reușește totuși, de fiecare dată, să se impună în societate, demonstrând forța pe care o are altoiul de calitate pe un portaltoi îndărătnic și că, deși „nu sîntu vremile supt cîrma omului, ci bietul om supt vremi”, tăria de caracter, munca, perseverența și demnitatea sunt cei mai solizi stâlpi pe care omul se poate susține pentru a rămâne mereu în picioare, fără să riște degringolada socio-familială ori chiar descompunerea morală.Urma altoiului probează astfel complexitatea forței de analiză psi­hologică și filosofică a autorului care antrenează cititorul pe calea introspecției, dar și a extrospecției, prefirându-i conștient și dozat, printre feliile de viață prezentate, informații sociale, istorice, etnografice și culturale esențiale pentru (re)cunoașterea unei epoci. (ALINA HUCAI) Ștefan Damian, profesor universitar, editor, traducător, eseist, romancier și poet, s-a născut în 1949, la Hodoș-Bodrog (Pecica, Arad). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1972). Doctoratul în italiană, la Universitatea din București, cu o teză despre Federigo Tozzi, autor pe care, de altfel, l-a și tradus în românește. Redactor al revistei de cultură Echinox. A lucrat în diferite institute de cultură și a fost redactor de literatură la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1993, a predat italiana la Universitățile din Alba Iulia și Cluj-Napoca. A tradus peste 50 de volume de proză, poezie, eseistică, istorie, din italiană în română și 20 din română în italiană. A obținut diferite recunoașteri literare în România (Premiul UTC, 1981, pentru romanul Nunta și de două ori Premiul Filialei Cluj pentru traduceri) și în Italia („Il cavaliere di Capestrano”, 2005, ex aequo, Premio Internazionale di Letteratura del „Spoleto Art Festival”, 2014). Este cavaler al Republicii Italiene pentru merite culturale

RON 63.00
1

Re-descoperim Clujul Vol. 2. Re-discovering Cluj Vol. 2

Re-descoperim Clujul Vol. 2. Re-discovering Cluj Vol. 2

Re-descoperim Clujul II. Istorie, istorii, istorisiri un ghid de Vladimir-Alexandru Bogosavlievici / Re-discovering Cluj II. History, past events, stories a guide by Vladimir-Alexandru Bogosavlievici Editie bilingva romana-engleza. Asociatia "Vechiul Cluj" s-a constituit in vara anului 2013, cu scopul redescoperirii Clujului si a multiculturalitatii acestuia, printr-o incursiune in istoria municipiului si a judetului. Ceea ce a dus la infatisarea Clujului de azi este prea putin cunoscut de catre publicul larg, situatie care se poate schimba prin mediatizarea istoriei marcante a acestui oras. Incepand cu anul 2016, Asociatia a implementat proiectul „Re-descoperim Clujul”, in ale carui doua editii de pana acum s-au materializat cele doua ghiduri turistice ale colectiei. Incepand din anul 2014, Asociatia a mai desfasurat si proiectul „Povesti despre Cluj”, ajuns in prezent la a IV-a editie. - Sebastian-Iacob Moga "Vechiul Cluj" Association was founded in the summer of 2013, aiming at rediscovering Cluj and its multicultural character, by dwelving into the history of both city and county. What contributed to everything that represents Cluj of today is only partly known by the local public. The association wishes to change this fact, by diseminating elements of the remarkable history of the city. Beginning with 2016, the Association implemented the project “Re-discovering Cluj”, resulting in the first two published touristic guides of the series. Since 2014, the Association also became involved in organizing the “Stories of Cluj” project, which currently at its fourth edition. - Sebastian-Iacob Moga "Re-descoperim Clujul" a fost, in ordine cronologica, cel de al doilea proiect de anvergura al Asociatiei „Vechiul Cluj”. Asa cum sugereaza si titlul, publicul tinta al acestui proiect il constituie atat cei pentru care Clujul se lasa descoperit pentru prima data, cat si cei care i-au uitat comorile. Informatia despre diverse locuri, cladiri si personalitati ale Clujului se poate pierde datorita cresterii populatiei orasului prin imigratie, inceputa in timpul expansiunii industriale din perioada dictaturii comuniste si continuata in prezent. Ne-ar placea sa stim ca tururile ghidate si cele doua ghiduri publicate isi vor fi atins scopul, iar traditia istorica a Clujului va fi transmisa mai departe. - Victor Salca In chronological order, "Re-discovering Cluj” was the second large-scale project developed by "Vechiul Cluj" Association. As its title suggests, the targeted public of this project includes people that discover Cluj for the first time, as well as people that have forgotten its treasures. The information about various places, buildings, and personalities of Cluj might be forgotten due to the high growth rate of the city population, which began during its politically driven industrial development in the times of the communist dictatorship, and continues today. Nevertheless, we would be extremely pleased to know that the guided tours and the two printed guide books have achieved their goal, and that the historical tradition of Cluj will be known and further carried on. - Victor Salca In cel de al doilea ghid din seria dedicata redescoperirii Clujului, profesorul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici ne indeamna pasii catre zone ale orasului care, in Evul Mediu, erau situate in afara burgului medieval. Nu sunt trecute cu vederea nici alte obiective mai apropiate sau mai indepartate de zidurile orasului de altadata, cum ar fi Piata Lucian Blaga, Gradina Botanica, Cetatuia cu fortificatia austriaca sau Parcul Etnografic creat de marele etnograf Romulus Vuia. Autorul ne conduce intr-o calatorie in care marile epoci ale trecutului se imbina adesea cu prezentul, sub bagheta sa, aproape magica, de posesor al unui neegalat tezaur de cunostinte. - Tudor Salagean In this second guide of the series dedicated to the rediscovery of Cluj, professor Vladimir-Alexandru Bogosavlievici directs our steps towards city neighbourhoods that, during Middle Ages, were outside of the medieval burg. The tours also included other objectives that are closer to or more distant from the old city walls, such as: Lucian Blaga Square, the Botanical Garden, the Citadel with the Austrian fortress, or the Ethnographical Park, founded by the great ethnographer Romulus Vuia. The author takes us on a journey in which, great periods of the past often merge with the present, as if under the magic wand of a master with an unmatched treasure of knowledge. - Tudor Salagea

RON 29.10
1

Soarele din oglindă. Antologie de autor (1998-2023)

Soarele din oglindă. Antologie de autor (1998-2023)

Ilustrații: Dragoș PătrașcuNota autoruluiSelecţia poemelor și prozopoemelor din această antologie a fost făcută de către autor din următoarele volume: Istorii pe care n-am să le scriu (Allfa, București, 1998), Scene intime. Scene de masă (Idea, Cluj, 2001), Il rauco suon (Casa Cărţii de Știinţă, Cluj, 2006), În Balkanya, eu și ceilalţi demoni (bybliotek, Cluj, 2011), Până una-alta (bybliotek, Cluj, 2012), Vertij (Charmides, Bistriţa, 2014), TU (Tracus Arte, București, 2016), Avionul fantomă (Tracus Arte, București, 2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (Tracus Arte, București, 2018), și încă ceva (Tracus Arte, București, 2019), Bufonerii și litanii (Tracus Arte, București, 2020), celelalte lucruri inutile (Tracus Arte, București, 2022). Nota editoruluiIlustraţiile care însoțesc această antologie de poeme reprezintă, în sine, și ele „o antologie” artistică, fiind realizate de Dragoș Pătrașcu între anii 1995 și 2021, cu alte cuvinte, aproape în aceeași perioadă în care au fost scrise și aceste poeme. Soarele din oglindă e, uneori, la fel de orbitor ca soarele de pe cer. Nu însă la fel de neîndurător. Cu oglinda te poți juca, poți chiar să te ascunzi în spatele ei. Dacă alegi unghiul potrivit, ți se permite să jonglezi, fără temeri, cu ceea ce pare de neîndurat. Oglinda e, totodată, o deschidere și un văl. Revelând, temperează. Estompând, îndeamnă privirea să-și creeze propriile-i lumi. Și, mai ales, îngăduie ca soarele să palpite și în regim nocturn. Deoarece acolo, în noapte, ai șansa să te întâlnești cel mai des cu dublii și cu semenii tăi. Acolo, în noapte, se spun poveștile cu miez enigmatic și se aud litaniile care ne mângâie și ne rezidesc.Așadar, Soarele din oglindă. Sub acest titlu se înșiruie cei 25 de ani de poezie ai mei. Primesc această antologie, cu recunoștință, ca pe un magnific dar din partea Editurii Școala Ardeleană, cu speranța că se vor bucura și alții de el. (MIHAI MĂNIUȚIU) Capacitatea de a inventa și regiza situații – macabre, dramatice, funambulești, spiritualizate –, de a suprapune planului dilematic serii de constelații simbolice, în care mitul puterii divin-despotice, erosul energetic, singurătatea și jertfa Alesului generează situații-limită, alături de capacitatea de a transfera imaginarul în acțiune și ideile în viziuni de o covârșitoare plasticitate conferă teatrului și textelor lui Mihai Măniuțiu o adevărată forță de șoc. [...] Eu baroc, manierist, om de meraviglia și agudezza, Măniuțiu este un artist cu senzorium cultural și intelectualism palpitând de carnalitate. (DAN C. MIHĂILESCU) Pot repeta, pe scurt, ce spuneam altădată despre excelentul regizor, eseist, prozator, poet Mihai Măniuțiu: poemele lui coboară, cu fiecare plachetă, tot mai adânc și mai dez-vrăjit spre interioare vulnerate, proza exersează derâderi la lumea care (pe)trece, iar regia caută locul de mijloc, răscrucea în care înăuntrul și în afara s-ar putea reconcilia. [...] Cărțile sale, excelente, se succed una după alta fără a impune cu forța cuvenită acest scriitor de raftul întâi. [...] De citit Mihai Măniuțiu neapărat. (IRINA PETRAȘ) „Cerebralul” Măniuțiu se înfățișează în literatura sa ca un „vizionar” fără limite, artist al fanteziei și al „himerelor”... (ION BOGDAN LEFTER) Prestigiosul regizor de teatru Mihai Măniuțiu [...] s-a ilustrat la cote înalte și ca prozator și poet. În această a doua ipostază a manifestat o mobilitate a fanteziei și a formelor discursive remarcată în toate glosele critice care i s-au consacrat, cu accente pe o „artă a dedublării”, a jocului cu măștile și convențiile literare, în general, fapt deloc surprinzător la cineva care are evidenta vocație a înscenărilor de momente de viață și de destine în „marele teatru al lumii”. (ION POP) Vrăjire și dez-vrăjire a realității, cărțile lui Mihai Măniuțiu închipuie o rostire dedusă din straturile difuze ale cotidianului și din paradoxurile unei suprarealități exuberante și ludice, prin care este expusă linia de întâlnire dintre lumi, fisura inconsistentă din lucruri, dar și jocul inconstant dintre interioritate și exterioritate. (IULIAN BOLDEA) ars poetica sub cupola de aur și de safireîn ritmurile unei muzicicum nu mai auzisem până în acel momentprintre gratii de oțel care ne protejauam zărit-o pe lidia jigamarea dresoarevârându-și coama sălbatică blondăîn gura leilor ei ca niște mielușei(lei care au sfâșiat-o de vieîn arenănu mult timp după aceea) peste ani și ani m-am gândit și mi-am spuscă asta − cam asta înseamnă să scrii poeme:să-ți vâri capul în gura unor lei ca niște mielușeicare or să te sfâșie dacă (și când) o să li se pară lorcă așa le stă bine unor fiare regești Reperele biobliografice ale autoruluiMihai Măniuţiu

RON 135.00
1