3 rezultate (0,12809 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc. Studiu de literatura comparata

Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc. Studiu de literatura comparata

Istoricul literar Gavril Scridon se sprijină cu precădere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lasă loc întotdeauna detaliului colorat sentimental. De aici interesul său pentru marile figuri năsăudene, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, pe care îi asumă şi de pe poziţii subiective, de neam, de apartenenţă la un loc, la o familie. Atentă şi bine documentată, cartea de faţă îşi propunea, acum o jumătate de secol, să scoată în evidenţă vasta cultură a lui George Coşbuc, un intelectual de rasă conectat la marile valori universale. (Irina Petraş) Excelent cunoscător al celor mai reprezentative opere literare universale, de la vechea Indie până în epoca sa, stăpân pe limbile clasice, greacă şi latină, cunoscând foarte bine germana şi apoi italiana, poetul şi cărturarul Coşbuc nu putea rămâne în afara influenţelor; ispitele erau prea puternice şi prea numeroase pentru ca artistul să poată rezista. Şi e bine că nu a rezistat, pentru că opera lui a primit sugestii, motive, idei, atitudini, cu un cuvânt expe­rienţe care, alăturate celor naţionale, constituie însăşi caracteristica poeziei lui Coşbuc. Lecturile lui Coşbuc n‑au fost de suprafaţă; numeroasele adnotări pe marginea vo­lumelor din biblioteca sa personală mărturisesc partici­parea activă a lectorului, atitudinea sa exprimată la mo­dul cel mai sincer, mai direct, în acele momente de medi­taţie izvorând din contactul nemijlocit cu poeţii pe care‑i frecventa. Câmpul literar pe care trece Coşbuc este de‑a dreptul impresionant, ca spaţiu şi timp. Recolta culeasă este dintre cele mai bogate şi unice în istoria literelor româneşti. Niciunul dintre scriitorii noştri n‑a străbătut o arie atât de largă. (Gavril Scridon

RON 48.50
1

Dreapta si necrutatoarea magistratura a timpului. Scriitori, carti, confesiuni

Dreapta si necrutatoarea magistratura a timpului. Scriitori, carti, confesiuni

Studierea, până la nivelul capilarelor, a raporturilor dintre semn şi mesaj, precum şi descifrarea/explicarea funcţiei modelatoare a Operei din unghiul privilegiat al mentalităţii receptoare, la „muzeul imaginar” al literaturii universale, alcătuiesc, coroborate, vasele comunicante ce leagă o carte de alta într-un continuum al teoreticianului și criticului literar Ion Vlad. Aventura spiritului şi spectacolul intelectual, reflexul paideic şi plăcerea neistovită de a citi, dorinţa de ordonare sistemică în ţinută universitară şi evaziunea rebelă în amplificativul „furat” de respiraţia aproape epică a stilului, toate acestea particularizează o theoria în contextul contemporan al ştiinţei literare româneşti. (Mircea Muthu) Criticul și istoricul literar Ion Vlad s-a născut la 26 noiembrie 1929, la Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universităţii „Victor Babeş”. În 1971 primeşte titlul de Doctor în ştiinţe filologice cu lucrarea Povestirea. Destinul unei structuri epice, susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Filologie, iar din 1972 este profesor universitar. În 1976 devine Rector al Universităţii Babeş-Bolyai, funcţie în care va rămâne până în 1984. Între 1984 şi 1990 este Şef de catedră la Catedra de literatură română comparată şi teorie literară a Facultăţii de Filologie, iar între 1991 şi 1992, profesor asociat la Departamentul de Romanistică al Universităţii Jagellone (Cracovia, Polonia) la secţia română – limbi străine. Din 1997 va continua ca profesor dr. consultant la Catedra de literatură română, teoria literaturii şi etnologie. Prezent cu numeroase studii, eseuri și cronici literare în revistele din țară și din străinătate, Ion Vlad a publicat următoarele volume: Între analiză şi sinteză. Repere de metodologie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Descoperirea operei. Comentarii de teorie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Editura Minerva, 1972; Convergenţe. Concepte şi alternative ale lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1972; Romanul românesc contemporan. 1944-1974, Studiu introductiv (p. V-LXXIII), note, alegerea textelor de Ion Vlad; fişe bibliografice şi secvenţe pentru autoportrete de Cornel Robu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1974; Lecturi constructive, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975; Lectura – un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977; „Cărţile” lui Mihail Sadoveanu, Cluj, Editura Dacia, 1981; Lectura romanului, Cluj, Editura Dacia, 1983; Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj, Editura Dacia, 1986; Lectura prozei. Eseuri. Comentarii. Interpretări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1991; Aventura formelor. Geneza şi metamorfoza „genurilor”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, col. Akademos, 1996; În labirintul lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1999; Romanul universurilor crepusculare, Cluj, Editura Eikon, 2004; Orizonturile lecturii, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; The Novel of Crepuscular Universes. Essay. English translation by Delia Drăgulescu, Columbia University Press, New York, 2010

RON 29.10
1

Poeme. Antologie de autor 1981-2023

Poeme. Antologie de autor 1981-2023

Într-o societate bolnavă, poeții sunt anticorpii sociali care neutralizează răul. – Ion MureșanOmagiu editorial la aniversarea a 70 de ani ai Poetului Ion Mureșan (9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj)Cu un cuvânt despre poezie al autoruluiÎn loc de posfață: Irina Petraș, Ion Pop, Al. CistelecanAducem mulțumiri Domnului Gavril Țărmure (Manager Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” Bistrița) și Domnului Ioan Cristescu (Director General al Muzeului Național al Literaturii Române) pentru susținerea permanentă a Scriitorului Ion Mureșan și a operei sale.Proiect apărut sub egida Fundației Transilvania LeadersPartener: Radio România ClujIlustraţii de Alexandra MureșanFoto coperta: Cato Lein Poetul construieşte impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizează în pozitiv, le răsuceşte şi le dichiseşte pentru a putea fi transpuse în spectacole publice, larg acceptabile. Ion Mureşan scrie unul şi acelaşi poem al devorării atroce de către propriile performanțe – poemul omului dintre milenii. – Irina Petraș În ipostaza, dominantă aici, de „povestitor de vise”, își conduce micile narațiuni cu o dexteritate regizorală ce pune în valoare deopotrivă încrederea în capacitățile de „transfigurare”, pe portative diverse, a datelor venite dinspre realitatea imediată, cu necesara doză de relativizare firească la un poet care e, în egală măsură, un foarte original actor, regizor și „privitor ca la teatru” și care se joacă destins, dar și cu o gravitate discretă, cu convențiile limbajului și imaginarului liric. Este modul său, accentuat personal, de a-și introduce cititorii în universurile poeziei. – Ion Pop În locul comunicatelor programatice, el a preferat vechea metodă a „artelor poetice”, de care sînt pline toate volumele lui, toate suferind de o frenetică angoasă programatică și terorizate de obsesia de a identifica și descrie himera poeziei. Această combatanță implicită – care era și a celorlalți poeți echinoxiști din serie – a putut crea impresia că Mureșan are har, dar n-are program, are talent, dar n-are conștiință. (În fapt, Mureșan e unul dintre puținii poeți cu o poetică asumată radical și articulată coerent.) – Al. CistelecanDe fapt, puterea Poeziei de a pune în legătură realități îndepărtate face vizibile niște linii de forță care organizează chiar Universul. Eu îmi amintesc experiența de la ora de fizică din clasele mici, când pilitura de fier, presărată pe o foaie de hârtie sub care se punea un magnet, se așeza de-a lungul liniilor de forță ale magnetului, desenându-le, făcându-le vizibile. La fel și Poezia. Așternută pe o foaie de hârtie, ea face vizibile liniile ascunse ale structurii Logosului, liniile care structurează Spiritul, scheletul Universului. Antoine Becquerel scria pe la începutul veacului trecut că dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. A avut chimistul viziunea armoniei universale. Eu, ca poet, îndrăznesc să mai fac un pas și zic: dacă miști ceva în cuvântul Pământ, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Căci așa cum toate părțile universului sunt legate unele de altele, la fel toate cuvintele sunt legate unele de altele. Astfel de forțe nu le poate face vizibile decât Poezia. Poezia doar poate face vizibil invizibilul din Invizibil și invizibilul din vizibil. De aceea afirm aci o altă definiție a Poeziei: Poezia e dovada incontestabilă a existenței lui Dumnezeu. – Ion Mureșa

RON 89.90
1