11 rezultate (0,14175 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Nella trafitta delle antinomie. in strapungerea antinomiilor

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Cartea insomniilor

La umbra de stele (sau jurnal pisicesc)

Domniile lor catre mine

Domniile lor catre mine

Internetul dă un bobârnac letal acestui mod tradițional de a comunica. Numai că urmașii noștri nu vor cunoaște farmecul literei scrise; uniformitatea literei electronice anulează ceea ce caligrafia poate „trăda”: starea de spirit a expeditorului, febrilitatea, incoerența, silueta literei și imaginea plastică a rândurilor; dispare… picătura de cerneală căzută neatent pe hârtie, culoarea însăși a hârtiei nu mai poate da sugestie asupra sentimentului celui care e aplecat emoționat asupra colii. (Cornel Cotuțiu) Cornel Cotuțiu: Născut în Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, la 15 februarie 1945. Licenţiat în filologie (Cluj, 1971). Profesor de limba şi literatura română. Din 1975 până în 2008: profesor la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Beclean; între 1985 și 1989: inspector şcolar. În perioada 1997-1998: consilier teritorial şef al Inspectoratului pentru Cultură Bistriţa-Năsăud. Debut revuistic: în Tribuna (1964). Redactor, apoi redactor-şef al revistei de literatură, artă şi cultură MINERVA (1990-1999); redactor al publicaţiei Floare de colţ (Beclean, 1990-1992). Debut editorial cu volumul de nuvele În căutarea altui final. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Tg. Mureş, 1995, pentru publicistică; Marele premiu la Concursul Naţional de proză şi critică „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2002; Premiul „Pavel Dan” pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2016; Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler”, din partea Președintelui României, Bucureşti, 2004

RON 33.95
1

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania – starea noastra de veghe este o excelenta carte de vizita. Il gasim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul, cel pentru care trecutul nu e simpla litera moarta sau inventar de cronologii seci si controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor si coordonator de impresionante spectacole ale radacinilor noastre – intrepatrunse cu ale altor neamuri, dar pastrandu-si autonomia si specificitatea. Il descoperim pe cititorul si degustatorul de literatura buna, pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact si nepartinitor in incheierile sale, ci si rostit memorabil, in cuvinte potrivite care sa probeze caratele limbii romane. Il intalnim in fiecare pagina pe Ioan-Aurel Pop omul cetatii, prezent in miezul lucrurilor si gata sa puna umarul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai marunte ale vremii, intervine prompt si expresiv de cate ori simte ca punctul pe i a fost ratacit in polemici goale. Il gasim pe Profesorul indragostit de Universitate si de rosturile acesteia in lumea contemporana, cel care stie, pe urmele lui Vasile Parvan, care este „datoria vietii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpanite la marile figuri ale culturii nationale si argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului national. E prezent pretutindeni, in fiecare litera, ardeleanul, de veghe la statura „invatatei Transilvanii”, lucrand la durarea ei fiindca ii stie durerea. Da, e o carte de vizita. Pentru autor, dar si pentru Transilvania. Pentru noi. (Irina Petras)

RON 41.40
1

Poveste despre prietenie

Poveste despre prietenie

Iată, prin urmare, o poveste despre două prietenii. De fapt, despre trei prietenii, dacă e să facem numărătoarea corect. Sanda (Săndel) și Simona (Sim) fac parte și dintr-o carte viitoare a mea, de poezie, pe tema postumanului. Adică sunt, vor fi inclusiv personaje ficționalizate. Aici, ele sunt, însă, mai ales prietenele mele în carne și oase. (Ruxandra Cesereanu) N‑aș vrea să se înțeleagă că prieteniile noastre sunt doar literare. Sigur, în miezul apropierilor noastre se află literatura, dar este și interesul (grija nu este exclusă) pentru viețile celorlalte. Între noi sunt multe cuvinte, dar și câteva, esențiale, straturi și ochiuri de viață. Există, clar, o complicitate ce vine din tinerețea noastră; e de ajuns să le văd sau să mă gândesc la ele pentru ca toată viața străbătută (și) împreună să se lumineze, ca și cum aș pune reflectorul pe o scenă întunecată. (Sanda Cordoș) Sanda și Ruxandra îmi sunt ca niște prietene surori (surori adevărate n-am avut!). Îmi sunt dragi, îmi pasă de ele, vreau să le fie bine! Îmi pare rău că nu stăm în același bloc, pe aceeași stradă, în același cartier sau măcar în același oraș. Aș putea da câte o fugă la una dintre ele, ne-am putea întâlni toate trei la mine sau la ele. Câte nu am avea să ne spunem! Sigur, grație tehnologiei, ne putem bate la ușă (la poarta e-mail-ului!) oricând, cu câte un cadou în brațe: un mesaj, o fotografie, un link care dă spre nu știu ce muzică, spre nu știu ce text, spre nu știu ce segment al lumii noastre comune – pentru că, altfel, fiecare o are pe a sa. (Simona Popescu

RON 29.10
1

Istorie si literatura

Istorie si literatura

Un eveniment al lagărului de la Oranki, menţionat în toate mărturisirile, a fost „vizita de lucru” a Anei Pauker, cu scopul de a recruta voluntari pentru Divizia „Tudor Vladimirescu”. Se ştie că unitatea respectivă a fost înfiinţată înainte ca armata română să întoarcă armele împotriva nemţilor (23 august 1944) şi să devină aliata ruşilor. Aşadar, voluntarii se angajau să lupte împotriva propriului popor. Niciun ofiţer român nu a acceptat să se înscrie! Este o expresie de nobleţe şi de demnitate umană a corpului nostru ofiţeresc de carieră, care, în ciuda tuturor promisiunilor ce le‑au fost avansate, nu au acceptat să trădeze, cu riscul propriei vieţi. Am o vagă senzaţie că, din motive care îmi sunt doar bănuite, nu îi cinstim cum s‑ar cuveni. Apoi, mi‑a atras atenţia preocuparea pentru scris a unor prizonieri, în condiţiile de la Oranki: „La început se scria pe foi de mesteacăn. În apropiere erau pădurile nesfârșite de mesteceni, de unde se făceau transporturi în lagăr”. Aflasem şi eu, din alte mărturisiri anterioare, că literatura îi preocupa pe mulţi dintre ofiţerii români prizonieri de război la Oranki. Scrisul pe coajă de mesteacăn! Pe de o parte, aşa cum mi s‑a spus, erau creaţii personale, poezii, mai cu seamă, ale câtorva ofiţeri. Cei mai mulţi, însă, rememorau pagini întregi de literatură şi le notau. Se editau în lagăr, pe coajă de mesteacăn, frânturi din operele scriitorilor îndrăgiţi. Mai mult, unul dintre prizonieri – ar merita să îi cunoaștem numele, dar el a rătăcit în uitare – a refăcut pe coajă de mesteacăn întreaga istorie a literaturii române. Aşa cum a putut el. Indiferent de conţinutul acelei lucrări spulberate precum frunzele palide ale mestecenilor, cred că întâmplarea aceea este cel mai înălţător omagiu adus literaturii române şi literaturii în general. Ea dovedeşte forţa artei cuvântului, capacitatea ei de a ridica fiinţa umană deasupra suferinţei şi de a‑i da putere să reziste. (Andrei Moldovan

RON 29.10
1

Vin ramele (nuvele)

Vin ramele (nuvele)

Ca de actuala, e actuala rau, desi actiunea se petrece intre 1945 si 1965, pe vremea comunismului sovietic si rudimentar. Se pare ca ramele vin la noi ori de cate ori ceva merge prost. (MIHAI TATULICI) Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fi ne si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-l obliga pe omul comun la intrarea in randuri. (MAGDALENA POPESCU BEDROSIAN) Virusul prozei s-a aratat mai tare decat… Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati” oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fi e ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fi e adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peiorativ in asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. ?i poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. (LAUREN?IU ULICI) * * * Dupa 40 de ani Am scris aceste nuvele in zece ani, intre 1971 si 1981. Vreo patru ani au stat la Editura Cartea Romaneasca, dar nu s-au putut publica. In 1993 mi le-a tiparit Max Banus, in 100.000 de exemplare. S-au vandut toate pentru ca eram autorul emisiunii Veniti cu noi pe programul doi. Nuvelele recompun copilaria mea in Bucovina, primii ani ca ziarist de presa scrisa si apoi ca realizator de emisiuni la televiziune. Eram tanar si credeam ca lumea e a mea. Intre timp, lumea mea e la apus, si o alta se naste. Locul imaginarii si al fanteziei a fost luat de tehnologie, oamenii citesc tot mai putin pentru ca alte indeletniciri le ocupa mai tot timpul. Recitind ce am scris de la 30 la 40 de ani, am senzatia ca lumea mea de atunci e mult mai frumoasa. Cu siguranta, ma insel. Dar va propun, prin aceasta reeditare, sa incercati si voi. Nu de alta, dar nu exista viitor care sa nu fie influentat de trecut. MIHAI TATULICI 3 iulie 2021, la 73 de an

RON 38.80
1

Nedumeririle bunului-simt

Nedumeririle bunului-simt

Dupa succesul de care s-a bucurat volumul de reflectii asupra omului si a vietuirii Mantaua lui Hipocrate (Editura Eikon, doua editii succesive in 2012 si 2014), profesorul Teofil Lung revine pe taramul eseisticii. Noua carte pe care ne-o propune reputatul chirurg oncolog se inscrie in linia aceluiasi umanism militant, a aceluiasi moralism activ, care dinamiteaza atitudini, prejudecati si inertii pernicioase pentru natura umana si face apel la ceea ce autorul considera a fi valorile cheie ale unei deveniri moderne, „cele mai importante lucruri din viata omului”: mintea, imaginatia si libertatea. - Horia Badescu Cartea lui Teofil Lung este un apel la trezirea din anestezia morala a lumii in care traim, la trezirea din somnul nefericit al ratiunii, la schimbarea fiecaruia dintre noi – ca unica sansa de a evita riscul autodistrugerii. - Dumitru Constantin-Dulcan Fragment: "Tocmai aici sufera democratia noastra originala de dupa '89. Ne minunam de modul de selectie al „elitelor" de la toate palierele puterii, pana la scoli, spitale sau universitati. Este un triumf al mediocritatii impotriva profesionistilor, care sunt total neglijati. De aceea apar tot felul de decizii hazlii, care se vede cu ochiul liber ca nu sunt luate de oameni cunoscatori in domeniu. Sa luam un exemplu pe care-l stie toata lumea: gripa aviara, care a facut sa dispara, prin deciziile neprofesioniste luate, cateva ferme avicole si rasele autohtone adaptate la zona geografica din sud-estul Romaniei. Nu s-a cerut parerea niciunui virusolog de profesie, care ar fi putut da explicatiile necesare asupra imunizarii in sistem si a altor probleme specifice. Exemplele sunt la tot pasul: vaccinarea fetitelor la 9 ani, refixarea pragului de varsta la 14 ani, pentru preventia cancerului uterin. Ar insemna ca s-a descoperit cauza cancerului uterin si noi inca nu stim! Ca sa „fii eligibil" in aceasta cloaca, trebuie neaparat sa fii obedient, sa executi fara sa pui intrebari, sa nu fii prea destept, sa nu sesizezi toate manevrele, sa vorbesti mult si mincinos si sa aduni bani pentru gasca, intr-un cuvant sa pdti fi corupt cat mai usor. De fapt, cei care au schimbat sistemul au nevoie de astfel de oameni ca sa-si poata expune programele. De aceea toate partidele care au venit 1a guvernare au acelasi discurs, acelasi program, nu conteaza doctrinele de stanga sau de dreapta, pentru ca interesul demosului nu se afla pe agenda lor de lucru. Toate guvernele de dupa '89 au cerut aprobare de la F.M.I., Banca Mondiala, Consiliul Europei etc. pentru toate „reforme". Programele de guvernare sunt facute de aceste organisme internationale, de aceea nu au nimic de-a face cu programele electorale ale partidelor. Totul se bazeaza pe consum din imprumut. Nu trebuie sa ai doctoratul in economie, o stie si un analfabet, pentru a intelege ca o familie care se imprumuta pentru a-si cumpara hrana si haine este falimentara, cu sorti de izbanda extrem de mici. Asta este Romania la aceasta ora, o tara bogata pentru altii si saraca pentru noi cei care ne incapatanam sa mai rezistam acasa. tara aceasta bogata si frumoasa, daruita de Dumnezeu, a atras de milenii tot felul de pistolari pusi pe jaf si cotropire. De unde se vede si ca bogatia poate deveni paguboasa; pe saraci nu-i cauta nimeni in traista. Programul asasinilor economici, descris din interior de John Perkins, este in plina desfasurare, fiindca au mai ramas cateva bogatii care trebuie sa intre in mainile marilor corporatii — aurul din Apuseni, minele de sare, padurile, restul de teren arabil, gazele de sist, posta, caile de transporturi si cate or mai fi.

RON 29.10
1