5 rezultate (0,14011 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50
1

Filosofia prezentului

Filosofia prezentului

Proiect editorial apărut sub egida Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, pentru Festivalul Internațional „Lucian Blaga” Sebeș – Lancrăm, Ediția a XLV-a, 23–25 mai 2025Studiile lui Andrei Marga marchează o schimbare în filosofia română. După ce această filosofie a fost parte a lumii mai ales platoniciene, hegeliene sau existențialiste și era sesizabil suspicioasă față de orientări tehnologice și raționaliste, Andrei Marga intră într-o geografie a abordărilor mult mai diversificată. El își asumă un contact larg cu pragmatismul lui Peirce, dar și cu filosofiile noi de pe Vechiul Continent și din America. (Virgil Nemoianu) Sunt încântat să văd cum tradițiile pragmatismului și filosofia americană sunt valorificate cultivat și profund de Andrei Marga. (Richard Rorty) Andrei Marga atestă o cultură filosofică dincolo de marginile curentelor, capacitate analitică și, totodată, pasiunea și talentul propriei construcții conceptuale. (Manfred Riedel) Andrei Marga scrie filosofie, dar privește cu atenție și cunoștințe largi mersul istoriei. El a mărit mult interesul filosofiei din țara sa pentru latura practic-politică a filosofiei. Sinteza sa a filosofiei contemporane este rară și impresionantă. (Manfred Frank) O atât de extinsă și cuprinzătoare etalare a scrierilor și a concepției mele, precum cea din cartea lui Andrei Marga, am cunoscut rar – pentru aceasta sunt extraordinar de recunoscător. Este pentru mine o mare satisfacție să fiu acum prezent, în acest fel competent, cu scrierile mele, în sfera publică academică a României. (Jürgen Habermas) Filosofia prezentului leagă trei conotații. Este vorba de filosofia care, după o lungă istorie, a luat forme în zilele noastre, de filosofia care surprinde în temele, conceptele și construcțiile ei experiențele lumii de astăzi și de filosofia pe care cel care reflectează o poate lua ca punct de plecare pentru a explora ceea ce se trăiește. Titlul semnalează din capul locului că, printre filosofiile socotite contemporane, sunt unele mai prezente în evenimentele, în desfășurările de activități și în frământările oamenilor de azi. Ele sunt repere ale cunoașterii, evaluării și acțiunilor, dacă nu cumva au ajuns să influențeze și să orienteze evoluția umanității. Cartea de față oferă tabloul acestor filosofii ale prezentului.În sprijinul filosofiei vin mereu învăţături preţioase ale istoriei. Unde nu e filosofare, este fragmentare şi delăsare. Unde nu e filosofie, se trăiesc evenimente, dar ele nu se pot evalua durabil. Unde lipseşte filosofia, se ajunge, eventual, la cunoaştere, dar nu şi la înţelegere. Unde nu e filosofie, se trăieşte prezentul, dar nu se pot arunca sonde în viitor. Unde nu este filosofie cultivată, acţiunea se stinge. Filosofarea are meritul de a întreţine întrebări și de a da răspunsuri inspirate de întregul vieţii noastre, al societăţii, al istoriei. Filosofia este antidotul cultural cel mai profund la conformism şi stagnare. Aceasta pentru că este reflexivitate raţională, iar unde e raţiune, este şi voinţă de raţiune. (Andrei Marga

RON 126.00
1

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Contextul in care se desfasoara tranzitia spre un alt tip de societate reclama atentie in raport cu orice element de natura a-i scurta durata si a-i diminua convulsiile. Apelul la istorie, ca si pe timpul lui Kogalniceanu, devine mai mult decat legitim. Daca am facut, aici, un mic excurs in trecut este fiindca de la un istoric se asteapta de obicei o perspectiva diacronica, dar si tinand seama de faptul ca problemele noastre de azi nu sunt tocmai straine de cele cu care s-au confruntat generatiile ce au construit Romania moderna. Din secolul al XIX-lea ne vin indemnuri la solidaritate nationala, ca si exemple de propensiune democratica ce comporta un interes indiscutabil pentru actualitate. In acelasi timp, datele evocate mai sus atesta nevoia stringenta de a reface corpurile profesionale, ca sursa de modele formative si echilibru social. Mai e nevoie inca de acelasi entuziasm ce i-a facut altadata pe cei mai buni sa-si sacrifice interesele de moment in favoarea unora mai inalte, care privesc natiunea intreaga. Vechea disputa dintre individualismul cultivat de miscarea liberala si colectivismul acaparant din secolul XX s-ar putea solutiona, cred, in sensul preconizat inca de la Parvan: "culturalizarea maselor si socializarea personalitatilor". Proces anevoios, paradoxal, "utopic", insa indispensabil in epoca noastra, careia trebuie sa-i dorim o propensiune mai vie spre societatea deschisa. Daca e adevarat ca istoria poate fi citita inainte si inapoi (A.N. Whitehead), ne putem intreba cum sa abordam mai cu folos propria noastra istorie. Desigur, retrospectiv, cu intentia de a recupera cat mai deplin valorile tezaurizate in timp, dar si prospectiv, pentru a ramane cat mai aproape de nazuintele oamenilor. Durata intreaga se cuvine pusa in valoare, pe cat posibil, ceea ce inseamna ca am putea integra astfel mai bine experientele pe care le-am parcurs. Numai in aceasta perspectiva, sugerata odinioara si de Iorga, istoria capata sens, coerenta, finalitate. Mai poate deveni ea o sursa de entuziasm, asa cum propunea Goethe? Istoria ar trebui, in tot cazul, sa ne ajute la reinnoirea sperantelor. Si n-o poate face decat punandu-ne in situatia de a regandi si asuma critic trecutul. Caci impacarea cu lumea presupune mai intai impacarea cu noi insine, prin intelegere si compasiune. "Poti oare iubi pe cineva, cand te urasti pe tine insuti? Poti oare trai in buna intelegere cu altii, cand nu esti de acord cu inima ta? Poti fi placut in societate, cand esti plictisit de propria ta existenta?". Indoielile lui Erasmus ne vin, stimulatoare, din alt secol, ca un indemn la cura te ipsum, asa cum stiau deja sa se poarte inteleptii din vechime. Putina mila de sine ("la charite bien ordonnee ...") nu strica, atunci cand e bine cumpanita de exercitiul autocritic, dupa cum nici o mai larga comprehensiune fata de alteritate. Intre a socoti ca istoria poate da raspunsuri la orice intrebare si a-i nega orice functie practica exista o cale mediana, la care s-ar cuveni sa reflectam cu toata seriozitatea, dat fiind ca integrarea la care aspiram nu e doar o integrare in spatiu, ci si una in timp. - Alexandru Zu

RON 194.00
1

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Bibliografia de fata vine ca o continuare si dezvoltare a Bibliografiei istorice romano-italiene, publicata in 1997 de Veronica Turcus, un succes tacut pentru acel moment al relatiilor bilaterale in dinamica cultural-stiintifica. De atunci insa, dupa doua decenii, am sesizat nevoia acuta a unui ghidaj bibliografic in noianul de aparitii editoriale care au explodat, mai cu seama de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Bibliografiile tematice, in cazul acesta una prevalent istorica, sunt o evidenta a bibliologiei din epoca tarziu moderna, dar nu si-au pierdut din utilitatea educativ-culturala nici astazi. Interconectarea si globalizarea, inerente revolutiei telematice din ultimele decenii, solicita o cantitate tot mai mare de informatii, dar de multe ori de nisa, dincolo de generalitatea placida tipica informatiilor prezente in cartile, interfetele sau site-urile cu fizionomie enciclopedica. Cercetatorul ambitios si curios are nevoie de o profunzime informativa pe care numai un aparat bibliografic profesionist poate sa i-o ofere. Din aceasta evidenta a plecat si intentia noastra de a relua la alta scara, dupa doua decenii, un demers bibliografic care s-a dovedit a fi valid si durabil. [...] In interiorul acestui concentrat bibliografic, dupa lungi dezbateri in duet determinate de dorinta de a da o forma cat mai cuprinzatoare, dar care sa mentina caracterul de bibliografie istorica in sens larg, am decis sa inseram urmatoarele categorii de realizari livresti cu destinatie publica si vestimentatie editoriala finita: 1. lucrari ale autorilor italieni privind Romania si romanii publicate in limbile italiana si romana; 2. lucrari ale autorilor romani privind Italia si italienii publicate in limbile romana si italiana; 3. lucrari ale unor autori straini privind Romania si romanii publicate in limba italiana; 4. lucrari ale unor autori straini privind Italia si italienii publicate in limba romana; 5. lucrari ale unor autori italieni privind Romania si romanii aparute in limbi straine; 6. lucrari ale unor autori romani privind Italia si italienii aparute in limbi straine; 7. lucrari ale unor autori italieni, straini si romani traduse si/sau scrise in limba romana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Italia; 8. lucrari ale unor autori romani, italieni si straini traduse si/sau scrise in limba italiana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Romania; 9. lucrari ale unor autori straini privind relatiile romano-italiene, argumente italo-romane sau personalitati din ambele tari publicate in alte limbi decat romana si italiana; 10. lucrari coordonate/editate de specialisti romani si italieni in alte tari decat Romania sau Italia cu continut referitor la argumente romano-italiene; 11. lucrari in limbile romana, italiana sau limbi straine care sunt conexate cu conceptul de Roma antica, Sfantul Scaun/succesorii lui Petru si Citta del Vaticano. Din motive pendinte de bogatia materialului bibliografic recenzat, dar si a varietatii sale extraordinare am decis sa segmentam bibliografia in calupuri mari, pe teme cu caracter clasic, opinand ca o transarea minutioasa a vocilor stranse in acest volum ar fi creat dezechilibre si ar fi pus in evidenta discrepantele existente de partea romana sau italiana pe anumite teme si fronturi de cercetare. - Autori

RON 97.00
1

Spiritul locului. tinutul Bistrita Nasaud prin ochii scriitorilor

Spiritul locului. tinutul Bistrita Nasaud prin ochii scriitorilor

Proiect editorial realizat sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud Volum editat de Societatea Scriitorilor din Bistrița‑Năsăud în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj și periodicul Răsunetul cultural Coordonator proiect: Gabriela Ciornei Spiritul românesc e unic și cuprinde deopotrivă ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s‑ar numi particularismele din care se alcătuiește fizionomia sufletească a neamului nostru, cea mai unitară poate în toată lumea. Spiritul ardelean constituie numai o componentă a marelui duh românesc, dar cea mai prețioasă și mai caracteristică. Nu spun aceasta dintr‑o ieftină vanitate de ardelean. E aproape un loc comun constatarea că ardelenii au o concepție despre viață mai aspră, mai adâncă, mai etică. De aceea scriitorii ardeleni apar mai preocupați de anumite probleme ale vieții decât de străluciri formale. Literatura lor e totdeauna o manifestare de etnicism în primul rând, bucurie și mândria de‑a fi român și de‑a‑și dovedi românismul, o emulație cu ceilalți de alte neamuri de pe același pământ și din afară. Acestea nu împiedică pe cei talentați să realizeze opere trainice, fundamentale pentru toată literatura noastră. Etnicismul nu e povară în opera de artă, ci un spor de originalitate. Îmi place să cred că ardelenismul meu n‑a fost un obstacol pentru împlinirea operei mele și pătrunderea ei în largi straturi românești. Poate chiar dimpotrivă. (LIVIU REBREANU) Regiunea grănicerească, stimulată mai mult decât altele de reformele împăraţilor de la Viena, Maria Terezia și Iosif al II-lea, dintre anii 1740 și 1790, s-a ridicat înspre o anumită prosperitate, benefică deopotrivă pentru creșterea nivelului de civilizaţie și pentru coagularea ideilor de egalitate și libertate naţională ale românilor. Firește, au fost și drame sau chiar tragedii, precum revolta condusă de Tănase Todoran (1763), dar viaţa și-a urmat cursul, odată cu accentuarea mișcării pentru impunerea egalităţii românilor și confesiunilor lor cu celelalte naţiuni și confesiuni din Transilvania și pentru emanciparea de sub stăpânirea străină. Marile lecţii de istorie au fost trasate la 1848-1849 – când românii, inclusiv cei bistriţeni și năsăudeni, au elaborat programul de modernizare a spaţiului românesc pentru câteva decenii bune –, la înfiinţarea ASTREI din 1861 (cu despărţămintele sale), la fondarea Partidului Naţional Român (1869), la independenţa de stat absolută a României (1877), la proclamarea Regatului României (1881), la Memorandum (1892-1894) etc. O adevărată școală de cultură și de eliberare naţională a fost liceul (azi Colegiul Naţional) din Năsăud, cu a lui societate culturală a elevilor, intitulată „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului românesc, în frunte cu George Coșbuc, Iacob Mureșianu și Liviu Rebreanu. După 1918, orașul Bistriţa s-a ridicat mult ca centru românesc. Urmașii marilor bărbaţi care au făcut România Întregită fac azi biblioteci, centre culturale, reviste, între care și Răsunetul cultural. Ei, scriitorii, prin antologia Spiritul locului, gândită de Menuţ Maximinian, sfinţesc locul cu verbul lor și ne conving mereu că „la început a fost Cuvântul”. (IOAN-AUREL POP) Marile figuri literare – Rebreanu, Coșbuc, Blaga –, dar și toată Istoria mare și puzderia de istorii mărunte și deloc neînsemnate sunt aduse împreună în carte pentru a da consistență unei biografii comunitare. Vocile antologiei nu lasă în umbră nici un detaliu. Istorie, relief, literatură, obiceiuri, oameni de vază, istorisiri sentimental-nostalgice valorează spiritul locului, adăugându-i tușe și contururi inconfundabile. Spuneam altădată că locul și locuirea, atât de importante pentru cei ne-eliberați afectiv de „mitologia locului și a obârșiilor”, pot fi descrise, azi, abuziv, și ca handicapuri. Doar cei eliberați de ele ar fi echipați pentru întâlnirea cu altă lume. Nu e de trecut cu vederea faptul că globalizarea duce nu doar la miniaturizarea omului contemporan, ci și la ubicuizarea lui; inșii viitorului vor fi perfect interșanjabili, vor putea fi mutați în orice loc/casă, în orice limbă, căci apartenența, se zice, va fi facultativă și fără valoare. Însă, cel puțin deocamdată, Europa este alăturare și întrepătrundere de culturi naționale. Să negi acest lucru prea devreme înseamnă să anulezi esența însăși a Europei. Economicul nu are memorie și deci nu poate fi. Cultura, în schimb, este. Ea crește dimpreună cu un loc, o limbă, o istorie. Nu e întâmplătoare înmulțirea probelor de revenire, de întoarcere la reperele de obârșie pentru a nu rătăci primejdios drumul. Niciodată nu au apărut atât de multe, de ambițioase lucrări monografice despre o comunitate sau alta care se descriu prin apartenența la un loc anume. Spiritul locului e o secvență din harta identitară românească fără de care alcătuirea de Ținuturi și Țări românești și-ar pierde din greutate și sens. Probă și multele răspunsuri care au venit în întâmpinarea generoasei idei lansate de Menuț Maxi

RON 97.00
1