Promydea.it | Web Agency Sicilia

Ion - Vol. 1 + 2 (editie anastasica in cutie de colectie)

Ediţie anastatică după prima ediție tipărită la București. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri.Acţiunea se petrece în satul Prislop, de lângă Năsăud; în roman, Pripas. Pentru a situa locurile, pornesc cu cititorul pe şoseaua naţională, mă abat, din sus de Armadia, pe o şosea laterală care trece Someşul; apoi, prin satul Jidoviţa, ajungem la Pripas. Armadia e numele găsit orăşelului Năsăud, precum şi Jidoviţa indică satul, ce se numea înainte Tradam, dintre Năsăud şi Prislop. [...] Descrierea drumului până la Pripas și chiar a satului şi a împrejurimilor corespunde în mare parte realităţii. De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, şi satul Prislop a dobândit o faimă, pe care n-a nădăjduit-o niciodată, călătorilor de marcă li se arată de şefii autorităţilor din Bistriţa sau din Năsăud casa în care ar fi stat învăţătorul Herdelea, crucea de la intrarea în sat, casa lui Ion Glanetaşu, cârciuma lui Avrum, pe care azi o ţine un nepot de-al lui, şi diverse alte lucruri din roman. Inutil să spun că elevii liceului din Năsăud se plimbă deseori până la Pripas, urmând paşii lui Titu Herdelea şi ai surorilor lui, căutând să fixeze cu precizie locul unde s-a întâlnit Titu cu d-ra Roza Lang şi altele, şi altele... Şi totuşi petrecerea de la horă, scandalul, cheful de la cârciumă, bătaia dintre flăcăi şi toate amănuntele celelalte, deşi plasate în Pripas, în sufletul meu trăiau ca întâmplate în alt sat, în satul primei mele copilării. (Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932) Romanul Ion mai are puțin până la centenar. Evenimentul este anticipat de Editura Școala Ardeleană printr‑o ediție anastatică a primei versiuni tipărite. Autorul a intervenit în edițiile următoare prin corecturi și îndreptări stilistice de detaliu, dar nu a operat tăieturi sau adaosuri, modificări de structură epică sau de viziune, așa încât ediția primă, din noiembrie 1920, rămâne un reper și exercită fascinația unei apariții miraculoase pentru evoluția literaturii noastre. Întreaga istorie a romanului, variantele din manuscris, intervențiile scriitorului în edițiile ulterioare (încă opt antume) sunt documentate minuțios și pot fi urmărite în ediția critică întocmită de Niculae Gheran, secondat de Valeria Dumitrescu, în volumul 4 de Opere Liviu Rebreanu, Editura Minerva, 1970. Autorul însuși a explicat pe îndelete geneza romanului, etapele redactării, legătura lui cu propria biografie, modul în care s‑a raportat la spațiul geografic năsăudean din care provine într-un text pe deplin lămuritor și edificator, o serie de Mărturisiri foarte interesante pentru cititorul care vrea să înțeleagă procesul creator și felul în care a luat naștere o lume imaginară dintr-o lume reală. (Ion Simuț

RON 130.00

1

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50

1

Jocul poeziei

Ediția de față, revăzută și adăugită, este a treia, după cele publicate la Editura Cartea Românească (București, 1985) și la Casa Cărții de Știință (Cluj-Napoca, 2007). Pe copertă: Pictură de Ștefan Pelmuș, din ciclul Roata vieții (2021) Colecția Echinox (Seria Critică literară) este îngrijită de Horia Bădescu, Ion Pop și Eugen Uricaru. Toate aceste experiențe lirice, despre care eseurile de față încearcă să dea seamă, angajează poezia românească în raporturi mai mult sau mai puțin strânse cu ludicul, ca atitudine fundamental umană. În contextul problemelor schițate până aici, se poate înțelege de ce descifrarea unor atari relații devine interesantă, și chiar pasionantă, pentru oricine urmărește dinamica liricii moderne. Căci, așa cum s-a văzut, însuși demersul de clarificare a specificului limbajului poeziei a angajat, și nu accidental, conceptul de j o c. Iar acesta primește o semnificație particulară ori de câte ori poezia se află în fața unei noi trepte istorice, a unei înnoiri a limbajului. Sub un astfel de unghi, „jocul poeziei” poate fi citit ca joc cu limbajele convenționalizate, într-o serie a atitudinilor de tip modernist-avangardist, deci într-o perspectivă așa-zicând evolutivă. El semnifică însă, într-un plan mai larg, și jocul textului, acea mai liberă sau mai reglată ars combinatoria care, la poeții moderni, marchează în cel mai înalt grad concentrarea atenției asupra mișcării semnificantului. Departe de a fi exhaustivă – nici ca suprafață a textelor abordate, nici ca acoperire tematică și a interpretării –, încercarea de față se vrea doar o incursiune într-un spațiu liric cu mult mai bogate valențe. Împotriva suspiciunii străvechi ce va fi planând, de la Platon până la Kant și la mai toți filosofii, asupra jocului, fie el și poetic, ni s-a părut, parcurgând un număr de opere, că putem descoperi (sau redescoperi) în multiplele lui înfățișări, chiar și sub aparența „gratuității”, câteva înțelesuri existențiale majore. În fața jocului lumii și a jocului în lume, jocul ca lume al poeziei e, de fapt, acel „real imaginar” care le cuprinde, sub semnul libertății neîngrădite a spiritului uman de a se cunoaște și recunoaște, de-a lungul istoriei, în roluri mereu schimbate, reluate mereu. (ION POP)

RON 108.00

1

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Bibliografia de fata vine ca o continuare si dezvoltare a Bibliografiei istorice romano-italiene, publicata in 1997 de Veronica Turcus, un succes tacut pentru acel moment al relatiilor bilaterale in dinamica cultural-stiintifica. De atunci insa, dupa doua decenii, am sesizat nevoia acuta a unui ghidaj bibliografic in noianul de aparitii editoriale care au explodat, mai cu seama de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Bibliografiile tematice, in cazul acesta una prevalent istorica, sunt o evidenta a bibliologiei din epoca tarziu moderna, dar nu si-au pierdut din utilitatea educativ-culturala nici astazi. Interconectarea si globalizarea, inerente revolutiei telematice din ultimele decenii, solicita o cantitate tot mai mare de informatii, dar de multe ori de nisa, dincolo de generalitatea placida tipica informatiilor prezente in cartile, interfetele sau site-urile cu fizionomie enciclopedica. Cercetatorul ambitios si curios are nevoie de o profunzime informativa pe care numai un aparat bibliografic profesionist poate sa i-o ofere. Din aceasta evidenta a plecat si intentia noastra de a relua la alta scara, dupa doua decenii, un demers bibliografic care s-a dovedit a fi valid si durabil. [...] In interiorul acestui concentrat bibliografic, dupa lungi dezbateri in duet determinate de dorinta de a da o forma cat mai cuprinzatoare, dar care sa mentina caracterul de bibliografie istorica in sens larg, am decis sa inseram urmatoarele categorii de realizari livresti cu destinatie publica si vestimentatie editoriala finita: 1. lucrari ale autorilor italieni privind Romania si romanii publicate in limbile italiana si romana; 2. lucrari ale autorilor romani privind Italia si italienii publicate in limbile romana si italiana; 3. lucrari ale unor autori straini privind Romania si romanii publicate in limba italiana; 4. lucrari ale unor autori straini privind Italia si italienii publicate in limba romana; 5. lucrari ale unor autori italieni privind Romania si romanii aparute in limbi straine; 6. lucrari ale unor autori romani privind Italia si italienii aparute in limbi straine; 7. lucrari ale unor autori italieni, straini si romani traduse si/sau scrise in limba romana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Italia; 8. lucrari ale unor autori romani, italieni si straini traduse si/sau scrise in limba italiana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Romania; 9. lucrari ale unor autori straini privind relatiile romano-italiene, argumente italo-romane sau personalitati din ambele tari publicate in alte limbi decat romana si italiana; 10. lucrari coordonate/editate de specialisti romani si italieni in alte tari decat Romania sau Italia cu continut referitor la argumente romano-italiene; 11. lucrari in limbile romana, italiana sau limbi straine care sunt conexate cu conceptul de Roma antica, Sfantul Scaun/succesorii lui Petru si Citta del Vaticano. Din motive pendinte de bogatia materialului bibliografic recenzat, dar si a varietatii sale extraordinare am decis sa segmentam bibliografia in calupuri mari, pe teme cu caracter clasic, opinand ca o transarea minutioasa a vocilor stranse in acest volum ar fi creat dezechilibre si ar fi pus in evidenta discrepantele existente de partea romana sau italiana pe anumite teme si fronturi de cercetare. - Autori

RON 97.00

1

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Contextul in care se desfasoara tranzitia spre un alt tip de societate reclama atentie in raport cu orice element de natura a-i scurta durata si a-i diminua convulsiile. Apelul la istorie, ca si pe timpul lui Kogalniceanu, devine mai mult decat legitim. Daca am facut, aici, un mic excurs in trecut este fiindca de la un istoric se asteapta de obicei o perspectiva diacronica, dar si tinand seama de faptul ca problemele noastre de azi nu sunt tocmai straine de cele cu care s-au confruntat generatiile ce au construit Romania moderna. Din secolul al XIX-lea ne vin indemnuri la solidaritate nationala, ca si exemple de propensiune democratica ce comporta un interes indiscutabil pentru actualitate. In acelasi timp, datele evocate mai sus atesta nevoia stringenta de a reface corpurile profesionale, ca sursa de modele formative si echilibru social. Mai e nevoie inca de acelasi entuziasm ce i-a facut altadata pe cei mai buni sa-si sacrifice interesele de moment in favoarea unora mai inalte, care privesc natiunea intreaga. Vechea disputa dintre individualismul cultivat de miscarea liberala si colectivismul acaparant din secolul XX s-ar putea solutiona, cred, in sensul preconizat inca de la Parvan: "culturalizarea maselor si socializarea personalitatilor". Proces anevoios, paradoxal, "utopic", insa indispensabil in epoca noastra, careia trebuie sa-i dorim o propensiune mai vie spre societatea deschisa. Daca e adevarat ca istoria poate fi citita inainte si inapoi (A.N. Whitehead), ne putem intreba cum sa abordam mai cu folos propria noastra istorie. Desigur, retrospectiv, cu intentia de a recupera cat mai deplin valorile tezaurizate in timp, dar si prospectiv, pentru a ramane cat mai aproape de nazuintele oamenilor. Durata intreaga se cuvine pusa in valoare, pe cat posibil, ceea ce inseamna ca am putea integra astfel mai bine experientele pe care le-am parcurs. Numai in aceasta perspectiva, sugerata odinioara si de Iorga, istoria capata sens, coerenta, finalitate. Mai poate deveni ea o sursa de entuziasm, asa cum propunea Goethe? Istoria ar trebui, in tot cazul, sa ne ajute la reinnoirea sperantelor. Si n-o poate face decat punandu-ne in situatia de a regandi si asuma critic trecutul. Caci impacarea cu lumea presupune mai intai impacarea cu noi insine, prin intelegere si compasiune. "Poti oare iubi pe cineva, cand te urasti pe tine insuti? Poti oare trai in buna intelegere cu altii, cand nu esti de acord cu inima ta? Poti fi placut in societate, cand esti plictisit de propria ta existenta?". Indoielile lui Erasmus ne vin, stimulatoare, din alt secol, ca un indemn la cura te ipsum, asa cum stiau deja sa se poarte inteleptii din vechime. Putina mila de sine ("la charite bien ordonnee ...") nu strica, atunci cand e bine cumpanita de exercitiul autocritic, dupa cum nici o mai larga comprehensiune fata de alteritate. Intre a socoti ca istoria poate da raspunsuri la orice intrebare si a-i nega orice functie practica exista o cale mediana, la care s-ar cuveni sa reflectam cu toata seriozitatea, dat fiind ca integrarea la care aspiram nu e doar o integrare in spatiu, ci si una in timp. - Alexandru Zu

RON 194.00

1

Soarele din oglindă. Antologie de autor (1998-2023)

Ilustrații: Dragoș PătrașcuNota autoruluiSelecţia poemelor și prozopoemelor din această antologie a fost făcută de către autor din următoarele volume: Istorii pe care n-am să le scriu (Allfa, București, 1998), Scene intime. Scene de masă (Idea, Cluj, 2001), Il rauco suon (Casa Cărţii de Știinţă, Cluj, 2006), În Balkanya, eu și ceilalţi demoni (bybliotek, Cluj, 2011), Până una-alta (bybliotek, Cluj, 2012), Vertij (Charmides, Bistriţa, 2014), TU (Tracus Arte, București, 2016), Avionul fantomă (Tracus Arte, București, 2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (Tracus Arte, București, 2018), și încă ceva (Tracus Arte, București, 2019), Bufonerii și litanii (Tracus Arte, București, 2020), celelalte lucruri inutile (Tracus Arte, București, 2022). Nota editoruluiIlustraţiile care însoțesc această antologie de poeme reprezintă, în sine, și ele „o antologie” artistică, fiind realizate de Dragoș Pătrașcu între anii 1995 și 2021, cu alte cuvinte, aproape în aceeași perioadă în care au fost scrise și aceste poeme. Soarele din oglindă e, uneori, la fel de orbitor ca soarele de pe cer. Nu însă la fel de neîndurător. Cu oglinda te poți juca, poți chiar să te ascunzi în spatele ei. Dacă alegi unghiul potrivit, ți se permite să jonglezi, fără temeri, cu ceea ce pare de neîndurat. Oglinda e, totodată, o deschidere și un văl. Revelând, temperează. Estompând, îndeamnă privirea să-și creeze propriile-i lumi. Și, mai ales, îngăduie ca soarele să palpite și în regim nocturn. Deoarece acolo, în noapte, ai șansa să te întâlnești cel mai des cu dublii și cu semenii tăi. Acolo, în noapte, se spun poveștile cu miez enigmatic și se aud litaniile care ne mângâie și ne rezidesc.Așadar, Soarele din oglindă. Sub acest titlu se înșiruie cei 25 de ani de poezie ai mei. Primesc această antologie, cu recunoștință, ca pe un magnific dar din partea Editurii Școala Ardeleană, cu speranța că se vor bucura și alții de el. (MIHAI MĂNIUȚIU) Capacitatea de a inventa și regiza situații – macabre, dramatice, funambulești, spiritualizate –, de a suprapune planului dilematic serii de constelații simbolice, în care mitul puterii divin-despotice, erosul energetic, singurătatea și jertfa Alesului generează situații-limită, alături de capacitatea de a transfera imaginarul în acțiune și ideile în viziuni de o covârșitoare plasticitate conferă teatrului și textelor lui Mihai Măniuțiu o adevărată forță de șoc. [...] Eu baroc, manierist, om de meraviglia și agudezza, Măniuțiu este un artist cu senzorium cultural și intelectualism palpitând de carnalitate. (DAN C. MIHĂILESCU) Pot repeta, pe scurt, ce spuneam altădată despre excelentul regizor, eseist, prozator, poet Mihai Măniuțiu: poemele lui coboară, cu fiecare plachetă, tot mai adânc și mai dez-vrăjit spre interioare vulnerate, proza exersează derâderi la lumea care (pe)trece, iar regia caută locul de mijloc, răscrucea în care înăuntrul și în afara s-ar putea reconcilia. [...] Cărțile sale, excelente, se succed una după alta fără a impune cu forța cuvenită acest scriitor de raftul întâi. [...] De citit Mihai Măniuțiu neapărat. (IRINA PETRAȘ) „Cerebralul” Măniuțiu se înfățișează în literatura sa ca un „vizionar” fără limite, artist al fanteziei și al „himerelor”... (ION BOGDAN LEFTER) Prestigiosul regizor de teatru Mihai Măniuțiu [...] s-a ilustrat la cote înalte și ca prozator și poet. În această a doua ipostază a manifestat o mobilitate a fanteziei și a formelor discursive remarcată în toate glosele critice care i s-au consacrat, cu accente pe o „artă a dedublării”, a jocului cu măștile și convențiile literare, în general, fapt deloc surprinzător la cineva care are evidenta vocație a înscenărilor de momente de viață și de destine în „marele teatru al lumii”. (ION POP) Vrăjire și dez-vrăjire a realității, cărțile lui Mihai Măniuțiu închipuie o rostire dedusă din straturile difuze ale cotidianului și din paradoxurile unei suprarealități exuberante și ludice, prin care este expusă linia de întâlnire dintre lumi, fisura inconsistentă din lucruri, dar și jocul inconstant dintre interioritate și exterioritate. (IULIAN BOLDEA) ars poetica sub cupola de aur și de safireîn ritmurile unei muzicicum nu mai auzisem până în acel momentprintre gratii de oțel care ne protejauam zărit-o pe lidia jigamarea dresoarevârându-și coama sălbatică blondăîn gura leilor ei ca niște mielușei(lei care au sfâșiat-o de vieîn arenănu mult timp după aceea) peste ani și ani m-am gândit și mi-am spuscă asta − cam asta înseamnă să scrii poeme:să-ți vâri capul în gura unor lei ca niște mielușeicare or să te sfâșie dacă (și când) o să li se pară lorcă așa le stă bine unor fiare regești Reperele biobliografice ale autoruluiMihai Măniuţiu

RON 135.00

1

Spiritul locului. tinutul Bistrita Nasaud prin ochii scriitorilor

Proiect editorial realizat sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud Volum editat de Societatea Scriitorilor din Bistrița‑Năsăud în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj și periodicul Răsunetul cultural Coordonator proiect: Gabriela Ciornei Spiritul românesc e unic și cuprinde deopotrivă ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s‑ar numi particularismele din care se alcătuiește fizionomia sufletească a neamului nostru, cea mai unitară poate în toată lumea. Spiritul ardelean constituie numai o componentă a marelui duh românesc, dar cea mai prețioasă și mai caracteristică. Nu spun aceasta dintr‑o ieftină vanitate de ardelean. E aproape un loc comun constatarea că ardelenii au o concepție despre viață mai aspră, mai adâncă, mai etică. De aceea scriitorii ardeleni apar mai preocupați de anumite probleme ale vieții decât de străluciri formale. Literatura lor e totdeauna o manifestare de etnicism în primul rând, bucurie și mândria de‑a fi român și de‑a‑și dovedi românismul, o emulație cu ceilalți de alte neamuri de pe același pământ și din afară. Acestea nu împiedică pe cei talentați să realizeze opere trainice, fundamentale pentru toată literatura noastră. Etnicismul nu e povară în opera de artă, ci un spor de originalitate. Îmi place să cred că ardelenismul meu n‑a fost un obstacol pentru împlinirea operei mele și pătrunderea ei în largi straturi românești. Poate chiar dimpotrivă. (LIVIU REBREANU) Regiunea grănicerească, stimulată mai mult decât altele de reformele împăraţilor de la Viena, Maria Terezia și Iosif al II-lea, dintre anii 1740 și 1790, s-a ridicat înspre o anumită prosperitate, benefică deopotrivă pentru creșterea nivelului de civilizaţie și pentru coagularea ideilor de egalitate și libertate naţională ale românilor. Firește, au fost și drame sau chiar tragedii, precum revolta condusă de Tănase Todoran (1763), dar viaţa și-a urmat cursul, odată cu accentuarea mișcării pentru impunerea egalităţii românilor și confesiunilor lor cu celelalte naţiuni și confesiuni din Transilvania și pentru emanciparea de sub stăpânirea străină. Marile lecţii de istorie au fost trasate la 1848-1849 – când românii, inclusiv cei bistriţeni și năsăudeni, au elaborat programul de modernizare a spaţiului românesc pentru câteva decenii bune –, la înfiinţarea ASTREI din 1861 (cu despărţămintele sale), la fondarea Partidului Naţional Român (1869), la independenţa de stat absolută a României (1877), la proclamarea Regatului României (1881), la Memorandum (1892-1894) etc. O adevărată școală de cultură și de eliberare naţională a fost liceul (azi Colegiul Naţional) din Năsăud, cu a lui societate culturală a elevilor, intitulată „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului românesc, în frunte cu George Coșbuc, Iacob Mureșianu și Liviu Rebreanu. După 1918, orașul Bistriţa s-a ridicat mult ca centru românesc. Urmașii marilor bărbaţi care au făcut România Întregită fac azi biblioteci, centre culturale, reviste, între care și Răsunetul cultural. Ei, scriitorii, prin antologia Spiritul locului, gândită de Menuţ Maximinian, sfinţesc locul cu verbul lor și ne conving mereu că „la început a fost Cuvântul”. (IOAN-AUREL POP) Marile figuri literare – Rebreanu, Coșbuc, Blaga –, dar și toată Istoria mare și puzderia de istorii mărunte și deloc neînsemnate sunt aduse împreună în carte pentru a da consistență unei biografii comunitare. Vocile antologiei nu lasă în umbră nici un detaliu. Istorie, relief, literatură, obiceiuri, oameni de vază, istorisiri sentimental-nostalgice valorează spiritul locului, adăugându-i tușe și contururi inconfundabile. Spuneam altădată că locul și locuirea, atât de importante pentru cei ne-eliberați afectiv de „mitologia locului și a obârșiilor”, pot fi descrise, azi, abuziv, și ca handicapuri. Doar cei eliberați de ele ar fi echipați pentru întâlnirea cu altă lume. Nu e de trecut cu vederea faptul că globalizarea duce nu doar la miniaturizarea omului contemporan, ci și la ubicuizarea lui; inșii viitorului vor fi perfect interșanjabili, vor putea fi mutați în orice loc/casă, în orice limbă, căci apartenența, se zice, va fi facultativă și fără valoare. Însă, cel puțin deocamdată, Europa este alăturare și întrepătrundere de culturi naționale. Să negi acest lucru prea devreme înseamnă să anulezi esența însăși a Europei. Economicul nu are memorie și deci nu poate fi. Cultura, în schimb, este. Ea crește dimpreună cu un loc, o limbă, o istorie. Nu e întâmplătoare înmulțirea probelor de revenire, de întoarcere la reperele de obârșie pentru a nu rătăci primejdios drumul. Niciodată nu au apărut atât de multe, de ambițioase lucrări monografice despre o comunitate sau alta care se descriu prin apartenența la un loc anume. Spiritul locului e o secvență din harta identitară românească fără de care alcătuirea de Ținuturi și Țări românești și-ar pierde din greutate și sens. Probă și multele răspunsuri care au venit în întâmpinarea generoasei idei lansate de Menuț Maxi

RON 97.00

1

Realizziamo gli obiettivi di business dei nostri clienti: dicci cosa ti serve, lo realizzeremo per te.

Marcă

Comerciant