388 rezultate (0,24713 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Nella trafitta delle antinomie. in strapungerea antinomiilor

Nella trafitta delle antinomie. in strapungerea antinomiilor

Nell’ambito della poesia italiana odierna, la voce lirica di Domenico Pisana ha un suo timbro particolare, riscontrabile come una linea rossa in tutti i suoi volumi finora pubblicati. E questo filo è costituito tanto dai mezzi espressivi che colpiscono l’attenzione, quanto dalla consistenza «materiale» dei poemi attraversati da idee cariche di plenaria sensibilità umana e sociale che stanno a fondamento di tale lirica. (Ştefan Damian) În cadrul poeziei italiene de astăzi, vocea lirică a lui Domenico Pisana are un timbru particular, care se regăseşte ca o linie roşie deja în toate volumele sale publicate până acum. Iar acest fir este constituit atât din mijloacele expresive care atrag atenţia, cât şi din consistenţa „materială” a poemelor străbătute de idei încărcate de o deplină sensibilitate umană şi socială, care stau la baza acestei lirici. (Ştefan Damian)

RON 29.10
1

Asa simtit-a Zarathustra

Asa simtit-a Zarathustra

Asa simtit-a Zarathustra. O carte pentru cine decide sa devina nimic si restul Paul Chetreanu-Don a inteles ca nu poti scrie niciodata ceea ce se numeste biografia lui Nietzsche, pentru simplul fapt ca Nietzsche a incercat din rasputeri si mereu sa zadarniceasca orice incercare a lectorilor sai de a crede acest lucru. Aici, fidelitatea lui Nietzsche fata de propriul sau dicton, acela ca "faptele nu exista, exista doar interpretari", este remarcabila, cu atat mai mult cu cat Nietzsche a fost de la inceput intotdeauna sensibil la auctorialitatea sa, pe care si-a cultivat-o cu o grija iesita din comun, chiar si pentru un literator-filosof, si pe care a legat-o strans, desi inextricabil, de destinul sau de ganditor. In acest sens, Zarathustra nu este decat, poate, cea mai reusita stradanie a lui Nietzsche de a zadarnici propria biografie

RON 48.50
1

Lunga viata a Mariannei Ucrìa

Lunga viata a Mariannei Ucrìa

Câte ore a petrecut în bibliotecă, învăţând să scoată aur din pietre, cernând şi curăţind zile întregi, scăl­dându‑şi ochii în apele tulburi ale literaturii... Ce‑a câştigat? Câteva boabe de ştiinţă grosolană şi buboasă. De la o carte la alta, de la o pagină la alta. Sute de poveşti de iubire, de veselie, de disperare, de moarte, de plăceri, de omoruri, de întâlniri, de despărţiri. Iar ea, mereu acolo, aşezată pe fotoliul cu mileul brodat şi tocit sub cap. (Dacia Maraini) În cazul Daciei Maraini, s‑a vorbit repetat și la superlativ despre scriitura magnifică, despre profunda meditație asupra condiției feminine, dar și asupra condiției umane în general. Feminismul ei e unul de adâncime, de substanță și de analiză. Privește lumea prin ochii unor femei nesupuse, răzvrătite, curajoase, care se simt/se știu egale și care reușesc să se impună, în cele din urmă, ca atare. Nu se supun fără crâcnire regulilor din afară, falocrate și obtuze, fie acestea și milenare. Dar meditația și discursul prozatoarei nu vizează exclusiv femeia. O interesează toți cei care nu au dreptul la cuvânt și vorbește în numele acestor dezmoșteniți și amuțiți ai sorții. (Irina Petraș) Lunga viaţă a Mariannei Ucrìa este, evident, şi o metaforă a condiţiei feminine, nu numai în societatea închistată şi coruptă a Siciliei secolului al XVIII‑lea, dar şi în cea a tuturor timpurilor. Redusă la condiţia de obiect, trăind într‑o realitate creată de cele mai multe ori pentru ea de bărbat, femeia n‑a avut „voce” secole întregi. Iată de ce Marianna, mai mult decât oricare altă eroină marainiană, apare drept prototipul femeii care se ridică deasupra propriului destin, câştigându‑şi, prin inteligenţă şi printr‑o extraordinară poftă de a înţelege lumea, dreptul de a nu mai fi mută. (Gabriela Lungu) DACIA MARAINI este cu siguranță cea mai cunoscută și una dintre cele mai apreciate scriitoare italiene. Personalitate literară poliedrică, a scris de-a lungul anilor romane, precum și volume de poezii, eseuri, teatru, interviuri și a participat activ la viața culturală și socială a Italiei. A primit numeroase premii. Cărțile sale au fost traduse în multe limbi, iar piesele de teatru, jucate pe scene din lumea întreagă. În anul 2014 a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură. Lunga viață a Mariannei Ucrìa este fără îndoială cel mai bun roman al său. O metaforă a condiției feminine și o pledoarie pentru scris și lectură. O carte în care cuvintele devin personaje și în care protagonista își găsește cu ajutorul lor libertatea de a-și decide destinul

RON 40.74
1

O istorie a Banatului. Compendiu

O istorie a Banatului. Compendiu

Istoria Banatului reflectă viața oamenilor care au trăit în locurile numite, de la un timp, Banat, adică între Dunăre la sud, Mureș la nord, Tisa la vest și o verigă a lanțului Carpaților la est. Este vorba despre oameni ca toți oamenii, buni și răi, care au lăsat urme notabile, păstrate până azi, pe care un mănunchi de istorici – coordonați de profesorii Ioan Bolovan și Rudolf Gräf – au încercat să le descifreze, să le explice, să le dea sens. Simbolul acestui compendiu nu este o istorie înfrumusețată, ci una realistă, ca viața, iar autorii au găsit tonul potrivit în a reface tablouri de demult, în acord cu toți locuitorii și cu toate comunitățile trăitoare între Dunăre, Tisa, Mureș și Carpați, cu personalități și mase, deopotrivă, de români, germani, unguri, sârbi, evrei, bulgari, cehi, slovaci, romi și alții, în esență însă, cu toții, bănățeni de toate felurile și din toate timpurile. Este o încercare temerară, dar una reușită, făcută cu mintea și sufletul, după toate regulile recunoscute ale „meseriei de istoric”. (ACAD. IOAN-AUREL POP) Filiala din Timișoara a Academiei Române, prin Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, și-a dorit mai demult să realizeze o monografie cuprinzătoare, un Tratat al Istoriei Banatului. Din varii motive, deși au existat anumite tentative și au fost publicate volume și studii selective, care au acoperit diverse perioade din istoria Banatului, acest deziderat încă nu s-a îndeplinit în forma și ținuta dorită. Compendiul care vede acum lumina tiparului sub egida Centrului de Studii Transilvane și a Editurii Școala Ardeleană din Cluj-Napoca este însă un prim pas concret către realizarea acestui proiect identitar și editorial de anvergură. (ACAD. DAN DUBINĂ) Lucrarea O istorie a Banatului. Compendiu se vrea o nouă carte de vizită a provinciei, scrisă de istorici aparținând unor generații, dar și unor școli istorice diferite, pasionați și preocupați de multiplele fațete ale trecutului acesteia. Aceste meleaguri, aflate la întretăierea drumurilor ce legau centrul de răsăritul continentului, au trezit atenția cronicarilor încă din vremea în care provincia s-a identificat cu numele de Banat, devenind o Europă în miniatură, astfel că, de-a lungul ultimelor trei secole, istorici, deopotrivă, bănățeni (români, germani, maghiari, sârbi, evrei), ardeleni, români din Vechiul Regat sau cercetători străini i-au dedicat studii consistente. Pe de o parte, paginile acestui compendiu prezintă rezultatele studierii acestor opere, precum și a fondurilor de arhivă. Pe de altă parte, ne dorim să constituie un punct de pornire pentru viitoarele istorii încă nescrise, speranța noastră legându-se de infinitele enigme oferite de această provincie – o bază consistentă pentru viitoarele generații de specialiști capabile să ducă mai departe povestea atipică a acestei regiuni istorice, o poveste captivantă pentru cititorii curioși și atrași de Banat. (PROF. UNIV. DR. IOAN BOLOVAN, PROF. UNIV. DR. RUDOLF GRÄF

RON 145.50
1

A fost odata in Carpatia

A fost odata in Carpatia

Cu o frază sigură și alertă, A fost odată în Carpatia aduce la viață istoria bogată a unor lumi și culturi din vechime. Exercițiu nostalgic, universul creat de Constantin Ciceovan înglobează o multitudine de arii geografice și culturale și confluențele dintre ele, aspect care așază cartea sub spectru spiritual valah. La granița dintre roman istoric, de aventuri și fantastic, volumul reușește să provoace experiențe neașteptate de imersiune senzorială în lumea vieții personajelor sale, cu o capacitate remarcabilă de a învia ambianțe uitate ale trecutului, dincolo de negura opacă și misterioasă a timpului. A fost odată în Carpatia este primul roman dintr-un proiect mai amplu al autorului, care în prezent lucrează la al doilea volum din serie. Un roman al esențelor românismului dintotdeauna. (Radu Vida) Forța epică uriașă, dezvoltată pe spații vaste, împrumută autorului o voce sadoveniană de care cred că literatura noastră ar avea nevoie. (Vianu Mureșan) Romanul lui Constantin Ciceovan nu e unul de capă și spadă, ci mai degrabă de obște comună a Occidentului și Orientului, într-o lume în care faptele mari sunt de natură morală, bazate pe istețime, iscusință, devotament, loialitate, ele rămânând înscrise în mentalul colectiv ca „învățături” pentru timpurile noastre. (Mircea Popa) Ajunse la herghelie și o găsi părăsită. Fata plecase, dar nu apucase să ducă și caii cu ea. „Am să-i iau să-i vând, iar pe fată dacă o găsesc, o duc acasă de sclavă.” Se îndreptă spre țarcul unde erau adunați caii, când o auzi cum strigă după el. Ieșise din șură, închizând poarta în urma ei, iar în mână ținea o furcă. Cei șase tătari descălecaseră și se așezaseră la umbră. Când o văzură pe fată cu furca, începură să se ridice. Babor le făcu semn să rămână pe loc și le strigă ceva pe limba lor. – Asta e a mea! Voi stați deoparte și priviți ce-am să-i fac! Îl apucase o furie vecină cu nebunia. Își aminti cum pierduse totul din pricina ei, cum îi luase căruța cu tot ce era în ea, și armăsarul cel argintiu, apoi cum pierduse și câinele. Avea în ochi sclipirile morții. Luă hangerul în pumn și-l scoase din teacă, apoi îl băgă înapoi cu un sunet sec, cum cade securea pe butuc. Râse ascuțit și puse mâna pe biciul încolăcit în jurul umărului. Dar se răzgândi iar și și-l puse la brâu. Sări ca o pisică și-i smulse furca din mână, apoi o doborî la pământ cu un dos de palmă. Tătarii se uitau la el și râdeau, îndemnându-l cu strigăte și chiote. (Constantin Ciceovan

RON 48.50
1

Punctul de inversare a memoriei

Punctul de inversare a memoriei

Volum apărut în coeditare cu Casa de editură Max Blecher O poezie deșucheată în care cuvintele se ciocnesc ca două trenuri ce vin din direcții contrare pe aceeași linie, o gîndire paradoxală ce nu răsare decât arareori din modele naționale cunoscute, un mod brutal de intrare în dialog cu universul sau cu femeia iubită, o întoarcere pe dos a stărilor grave sau hazoase, o literatură cu mai multe intrări și ieșiri într-un spațiu cu puține cuvinte scrie Dumitru Păcuraru. Nu știu cine este acest autor care debutează în poezie cu un mod de enunțare asemănător cu o lovitură la plex. Tot ce devenise vetust în limbajul românesc este pus la forje, soldații de plumb ai cuvintelor se transformă în arătări. O nouă față a teribilismului literar, bine regizat, se face văzut în poezia lui Dumitru Păcuraru. Cuvintele se mariază prin liberă alegere. Ele sar peste norme, peste obișnuințe, căsătorindu-se adeseori fără aprobarea gramaticii. (Romul Munteanu, 1989

RON 19.40
1

Si s-a dansat lambada

Si s-a dansat lambada

Ma intorc peste gardut, sunt in dreptul intrarii in biserica. Oamenii au inaintat, soldatii s-au retras vreo 20 de metri. Tin armele in sus. Sunt langa ei. O fata – studenta? – il imbratiseaza pe un ofiter, plangand. Ce e asta? O fi fiica-sa? Ii este frica? ... Nu e fiica-sa. Vrea probabil sa-l convinga sa nu traga... Soldatii sunt toti tineri, sunt in termen, cu uniforme kaki. Ofiterul e capitan de la trupele de interventie... Plange. Ofiterul plange. Ma uit la soldatul care e mai aproape de mine, din capatul sirului. Pare ca mesteca ceva si bolboroseste: plecati, mai... plecati... E singurul – sa zicem – mai agresiv. Numai verbal. Ceilalti soldati nu scot o vorba. Par beti, poate drogati, speriati. Ma pomenesc cu ceva in gat, care sta acolo si vrea sa iasa, si vorbesc: „Domnule capitan... (si ma opresc o clipa, ce sa-i spun mai departe?)... nu e bine ce faceti...”. Tipul se uita la mine si plange, zicandu-mi „Plecati de aici, va rog, plecati...”. ... Nu-mi amintesc sa fi auzit ordinul, eram la un metru de soldati, cu fata la ei, ma uitam cum trag in aer. Trag, trag si nu mai contenesc, oare isi golesc incarcatoarele? E un zgomot asurzitor. Nu mi-e frica fiindca sunt langa ei si vad ca tin armele in sus, trag peste mine, nu ma pot atinge. Au terminat de tras si dupa clipa de liniste care s-a facut aud urletele multimii. Ma intorc. Au fugit toti in spate, spre strada 30 Decembrie (azi Memorandumului). Dar s-a tras numai in aer. Nu e nici un mort. Pe trotuar se pare ca e un ranit, probabil un glonte a ricosat din zid. - Mihai Barbulesc

RON 29.10
1

O istorie lucida a Revolutiei Franceze

O istorie lucida a Revolutiei Franceze

Există un statornic atribut politic francez: centralismul dominator ultra-dirijist. După 1789, îl identificăm în expansionismul militar al Convenției și al Imperiului, dar mai ales în răfuiala crâncenă îndreptată de Parisul iacobin contra orașelor și a ținuturilor revoltate, oripilate de atrocitățile Capitalei. Remodelată fără emfază peste ani, constatarea transpare în pildă în paralela contrastantă a lui Chateaubriand din Mémoires dʼoutre tombe (1850) dintre discreția, modestia și „umilința” lui Washington și impactul „cu vuiet”, răsturnător de tronuri, avantajos „renumelui” său, al lui Napoleon, dar și în regretul focalizat de fostul ministru Alain Peyrefitte asupra multiplelor dezavantaje generate de același centralism, investigat în cartea-i grăitor intitulată Le mal français (1976). (Sergiu Pavel Dan

RON 29.10
1

Emily Gerard. A Scottish Victorian Author

Emily Gerard. A Scottish Victorian Author

The two years spent in Transylvania were among the most agreeable of sixteen years’ acquaintance with Austrian military life, and I shall always look back to this time as to something quaint and exceptional, totally different from all previous and subsequent experiences. Much interested in the wild beauty of the country, the strange admixture of races by which it is peopled, and their curious and varied folk-lore. (Emily Gerard) Worldwide is Emily Gerard mentioned for her article “Transylvanian Superstitions” which made the Irish Bram Stoker (another marginal of Victorian Britain) change the location of his Dracula from the Tyrol to the much more “exotic” Transylvania. This reference is common in the international scholarship on Bram Stoker. But the rest of Gerard’s literary work entered a thick cone of oblivion though her work is much richer. She wrote novels in collaboration with her sister Dorothea. They signed as E.D. Gerard. Emily also published novels and short stories that she wrote on her own. But from the Romanian perspective, her travelogue The Land beyond the Forest, inspired from her stay in Transylvania, is of utmost importance. But certainly, from the point of view of Romanian-British contacts, Emily Gerard is a writer who cannot be neglected. Alina Daniela Suciu's book continues the Romanian bibliography on this writer (the articles by Andraş, Mudure, and Teuceanu), but her study is more ample than these previous attempts to valorize Gerard. Suciu’s monograph is a solid research, clearly structured, an interesting contribution to Scottish Studies, literary studies, women’s studies and a valuable discussion of nomadic transnationalism. Any further attempt to discuss Emily Gerard will have to take Alina Daniela Suciu's study into consideration. (Mihaela Mudure

RON 48.50
1

Dreapta si necrutatoarea magistratura a timpului. Scriitori, carti, confesiuni

Dreapta si necrutatoarea magistratura a timpului. Scriitori, carti, confesiuni

Studierea, până la nivelul capilarelor, a raporturilor dintre semn şi mesaj, precum şi descifrarea/explicarea funcţiei modelatoare a Operei din unghiul privilegiat al mentalităţii receptoare, la „muzeul imaginar” al literaturii universale, alcătuiesc, coroborate, vasele comunicante ce leagă o carte de alta într-un continuum al teoreticianului și criticului literar Ion Vlad. Aventura spiritului şi spectacolul intelectual, reflexul paideic şi plăcerea neistovită de a citi, dorinţa de ordonare sistemică în ţinută universitară şi evaziunea rebelă în amplificativul „furat” de respiraţia aproape epică a stilului, toate acestea particularizează o theoria în contextul contemporan al ştiinţei literare româneşti. (Mircea Muthu) Criticul și istoricul literar Ion Vlad s-a născut la 26 noiembrie 1929, la Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universităţii „Victor Babeş”. În 1971 primeşte titlul de Doctor în ştiinţe filologice cu lucrarea Povestirea. Destinul unei structuri epice, susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Filologie, iar din 1972 este profesor universitar. În 1976 devine Rector al Universităţii Babeş-Bolyai, funcţie în care va rămâne până în 1984. Între 1984 şi 1990 este Şef de catedră la Catedra de literatură română comparată şi teorie literară a Facultăţii de Filologie, iar între 1991 şi 1992, profesor asociat la Departamentul de Romanistică al Universităţii Jagellone (Cracovia, Polonia) la secţia română – limbi străine. Din 1997 va continua ca profesor dr. consultant la Catedra de literatură română, teoria literaturii şi etnologie. Prezent cu numeroase studii, eseuri și cronici literare în revistele din țară și din străinătate, Ion Vlad a publicat următoarele volume: Între analiză şi sinteză. Repere de metodologie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Descoperirea operei. Comentarii de teorie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Editura Minerva, 1972; Convergenţe. Concepte şi alternative ale lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1972; Romanul românesc contemporan. 1944-1974, Studiu introductiv (p. V-LXXIII), note, alegerea textelor de Ion Vlad; fişe bibliografice şi secvenţe pentru autoportrete de Cornel Robu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1974; Lecturi constructive, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975; Lectura – un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977; „Cărţile” lui Mihail Sadoveanu, Cluj, Editura Dacia, 1981; Lectura romanului, Cluj, Editura Dacia, 1983; Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj, Editura Dacia, 1986; Lectura prozei. Eseuri. Comentarii. Interpretări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1991; Aventura formelor. Geneza şi metamorfoza „genurilor”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, col. Akademos, 1996; În labirintul lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1999; Romanul universurilor crepusculare, Cluj, Editura Eikon, 2004; Orizonturile lecturii, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; The Novel of Crepuscular Universes. Essay. English translation by Delia Drăgulescu, Columbia University Press, New York, 2010

RON 29.10
1

Trianon, Trianon! A Century of Political Revisionist Mythology

Trianon, Trianon! A Century of Political Revisionist Mythology

Trianon, Trianon! A Century of Political Revisionist Mythology There is still enough space on the globe for everyone to live in peace. We are the largest and the most solid people in this Southeast Europe for us not to look towards the future with confidence. And in order to lighten the road ahead, we do not need to mystify the past. On the contrary. Isn’t it wiser to reconcile with history’s verdict and get along with each other? - David Prodan, Transylvania and Again Transylvania, 1992 Table of Contents: • Vasile Puscas: Foreword • Gabriel-Virgil Rusu: From the Idea of Nation to the Establishing of Nation-States (until the First World War) • Dumitru Preda: The Diplomatic and Military Factors in the Achievement and International Recognition of Romanian Union • Tudor Salantiu: Operationalization of Outcomes Features from the Versailles System • Vasile Puscas, Vasile Vesa: Romanian Public Opinion on the Paris Peace Treaties (First Interwar Decade) • Mariana-Narcisa Radu, Codruta-Stefania Jucan-Popovici: The Principle of Nationalities and the Trianon Treaty • Veronica Turcus: The Avatars of the Recovery of the Archival Patrimony from the Territories United to Romania, after the Trianon Treaty • Serban Turcus: The Holy See and the Disavowal of the Doctrine of the Holy Crown of Hungary in the Context of the Treaty of Trianon (Documents Dating from 1919-1921) • Florin Abraham: The Trianon Treaty and Revisionist Political Mythology. Traditional and Recent Approaches • Ionel N. Sava: From Political Nostalgia to Cultural Trauma. Hungary’s European Dilemma a Hundred Years After Trianon • Vasile Sebastian Dancu: Illiberalism and the Trianon Syndrome. The Orban Regime and the Support of Ethnic Parallelism in Transylvania • Vasile Puscas: Trianon, Trianon! (Afterword) • Inde

RON 97.00
1

A invata sa traiesti vesnicia. Un dialog cu Sandu Frunza

A invata sa traiesti vesnicia. Un dialog cu Sandu Frunza

Ioan Chirilă este poet, eseist, filosof și teolog al tradiției iudaice și creștine, un om de cultură care face ca, pe oriunde trece, lucrurile să rodească și să se umple de lumina prieteniei și a bucuriei de a fi împreună. Apropiat de Maxim Mărturisitorul în modul său de a filosofa și mai degrabă philonian în modul său de a se situa în lume, este una dintre cele mai remarcabile voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Urmărind excelența în tot ceea ce face, cel mai adesea Părintele profesor Ioan Chirilă ajunge să o atingă și îi ajută și pe alții să se împărtășească de ea. (Sandu Frunză) Ioan Chirilă este preot, prof. univ. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeş‑Bolyai, Cluj‑Napoca. Este autor al volumelor: Scara Cuvântului. Eseuri omiletice (2017), Israel: Întoarcerea acasă (2017), Model, Chip, Sens (Eseuri) (2017), Urme pe cer (2016), Fărâme de cer (2014), Sfânta Scriptură – Cuvântul cuvintelor (2010), The Dia‑logos between Theology and Science. Meeting through the Word (2009), Fragmentarium exegetic filonian II, Nomothetica – repere exegetice la Decalog (2003), Fragmentarium exegetic filonian (2002), Fragmentarium exegetic (2001), Qumran şi Mariotis – două sinteze ascetice – locuri ale îmbogăţirii duhovniceşti (2000), Ecouri în Babel (2000), Mesianism şi Apocalipsă în scrierile de la Qumran (1999), Cartea profetului Osea. Breviarum pentru o gnoseologie a Vechiului Testament (1999), Homo – deus (1997). Scrie studii ştiinţifice, eseu şi poezie, este realizator al unor emisiuni radio‑tv şi colaborator la reviste universitare şi de cultură recunoscute pe plan naţional şi internaţional. A condus granturi naţionale şi internaţionale, creând cooperări internaţionale foarte importante pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă şi pentru Universitatea Babeş‑Bolyai. Este preşedintele Senatului Universităţii Babeş‑Bolyai

RON 29.10
1

Triburile. O patologie a politicii romanesti de la revolutie la Facebook

Triburile. O patologie a politicii romanesti de la revolutie la Facebook

Jocul democratic de azi este respins pentru ca a fost blocat de catre partidele politice, monopolizat de intrumente media si de actori economici care vor ramanerea in logica sociala si economica a devenirii sistemului social si politic clasic. Cetatenii sunt apatici, pesimisti, blocati in neincredere si instrainare, iar din aceasta stare nu-i putea scoate decat o logica a seductiei cu care functioneaza retelele de socializare si mass-media. Retelele de socializare permit fabricarea unor noi identitati si nasterea unor grupuri neconstrangatoare... Fragment din volumul "Triburile" de Vasile Sebastian Dancu: “Vremea triburilor politice Se spune ca la inceputul politicii sta conflictul. Antagonismele si rivalitatile din societate sunt transferate unor actori politici, pusi sa le gestioneze pe baza unor reguli sau cutume. Conflictul este normal si consubstantial politicului. Dar, la noi, o patologie a conflictului a virusat societatea foarte grav. Tensiunile sociale si marile conflicte de interese trebuie duse in Parlament sau in institutiile democratiei locale si rezolvate prin dezbatere, competitie si vot. Dar suferim in politica romaneasca de o patologie a excesului, dublata de o adictie de conflict. Strategiile de conflict, nu cele de cooperare, reprezinta regula in politica romaneasca. Parca este o dependenta de violenta, o adictie de adrenalina, dopamina, serotonina. Ca si adictia de jocuri de computer, comportamentul adictiv fata de conflict genereaza o puternica emotie si implicare personala si un fel de surogat de realitate. Violenta politica si conflictul sunt importante si pentru ca stimuleaza o anumita solidaritate si pot tine loc de proiecte politice. In ultimele campanii electorale, tensiunea este paroxistica, iar politicienii nostri devin competenti... cel putin in injuraturi. Cred ca marea arta a strategului este sa stii sa-ti infranezi instinctul de a ataca, de a declansa prematur atacul sau violenta. Nu-mi place sa citez din Sun Tzu, dar batranul chinez are dreptate din nou: Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic. De ce am uitat noi adevarurile acestea simple? Violenta in politica vine de peste tot. Haideti sa ne uitam la ceea ce se intampla cu televiziunile de azi, altadata gazde primitoare pentru infruntarea politica. Televiziunea nu mai dezbate, ea face convocare unor ministri si acuza, face procese, ia decizii in locul lor, ii ameninta in direct. Am vazut ministri presati sa raspunda in direct, sa promita ritualic, sa jure ca maine vor lua decizia. Asta inseamna o scurtcircuitare si o eliminare a publicului din triada opinie publica-jurnalist-politician. Jurnalistul vorbeste in numele opiniei publice, dar de fapt orchestreaza interese ale patronatului, in multe cazuri.

RON 32.70
1

Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu

Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu

„MOȚUL: Bucurie cu primejdie! IANCU: Semnul primejdiei tresare‑n sufletul moţilor! Sar toţi ca unul la vestea de pojar! MOȚUL: Nu le e frică de moarte! IANCU: Nu le e frică, nu! Vin chiuind ca la nuntă și fiinţa lor primește vestea primejdiei pe cea mai ascuţită coardă a ei, acolo unde tresare bucuria! MOȚUL: Primejdie cu bucurie! IANCU: De‑acum trebuie să vină! Să vină moţii și tribunii! Dobra să vină și Buteanu să vină… Cu ai lor… Să‑i simt lângă mine… Să fim împreună, așa, toţi laolaltă, să‑nfruntăm primejdia și să așteptăm bucuria! MOȚUL: Vin! Trebuie să vie! IANCU: Îi văd cum se‑avântă cu toţii ca într‑o apă limpede, care e nădejdea lor de fericire… MOȚUL: Veche nădejde! Bătrână nădejde! IANCU: Bătrână cât neamul, omule! Dar înflorită acum din nou, ca o copilă… O, de‑aș apuca să trăiesc s‑o văd crescând, fecioară… Să‑mi fie mireasă! MOȚUL: A ta va fi, Avrămuţ: mireasa ta, fericirea neamului!

RON 58.50
1

Dermatita atopica. Experienta personala a unei terapii de succes

Dermatita atopica. Experienta personala a unei terapii de succes

Cum puteți vindeca complet această boală și alte afecțiuni ale sistemului imunitar... … inclusiv orice alte simptome concomitente, precum agresivitatea · alergiile eczemele · tulburările gastrointestinale · hiperactivitatea · susceptibilitatea la infecții · pruritul · dificultățile de concentrare · oboseala· pielea uscată migrenele · nervozitatea · starea de epuizare · pustulele · tulburările de somn rezistența scăzută la efort · tulburările de dezvoltare · scaunele anormale … De peste 28 de ani tratăm în cabinetele noastre persoane cu cele mai diverse probleme, catalogate deseori drept boli cronice. Urmând o abordare corectă, am reușit să ajutăm numeroase persoane, demolând astfel credința că aceste boli ar fi cronice și, prin urmare, incurabile. Bolile din sfera alergiilor se numără și ele printre afecțiunile pe care am reușit să le vindecăm. Dermatita atopică, astmul, febra fânului, bolile inflamatorii intestinale sunt câteva exemple de afecțiuni care apar pe fondul dezechilibrelor sistemului imunitar, dezechilibre pe care le numim a fi de tip alergic. Cu ajutorul unui concept terapeutic holistic, astfel de dezechilibre pot fi, de cele mai multe ori, vindecate, sau cel puțin semnificativ ameliorate, îmbunătățind totodată considerabil calitatea vieții pacienților.

RON 48.50
1

Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată

Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată

Prefață de Delia MunteanVolum apărut sub egida Fundației Culturale Augustin Buzura Când mi-e dor de mine, când sunt golită de gânduri, de idei, fug desculță la Buzura, ca și cum m-aș ascunde la pieptul mamei, ca și cum m-aș legăna în poala Mamii Bune, ca și cum aș sta zgribulită și fericită în ploaie sub nucul de-acasă, din Berința. E doza de-acasă pe care mi-o iau din textele lui, cu care simt o formă de complicitate, ca și cum am vorbi într-un cod al nostru despre oameni și despre locuri ale căror începuturi doar noi le știm. E egoist, poate caraghios, dar îmi face bine.Pentru mine a fost „unchiu’ Augustin”, fratele mai mare al mamei, cel care venea, din când în când, acasă, în Berința, și pe care Mama Bună, mărunțică și iute, încerca să-l cuprindă cu mânuțele ei aspre și noduroase de parcă voia să-l înăbușe, să-l acopere cu totul. „Dragu’ maaamii!” – și i se lumina toată făptura aceea palidă și osoasă, din care te izbeau doar ochii scânteietor de negri și atât de adânci. Atunci, toată scena mi se părea nu-știu-cum…, aproape obișnuită. Acum, o văd așa cum era de fapt: de-o duioșie supremă. (Dana Buzura-Gagniuc) Nepoata apelează frecvent la scrisorile unchiului, îndeosebi la cele din studenția clujeană (păstrate cu sfințenie de familie), scrisori mărturisind despre anxietățile vârstei, despre lipsa de confort material sau care evidențiază grija pentru părinții bolnavi. Ele trădează o epocă în care tânărul Augustin se zbate să se clădească pe sine cu decență – atât ca medic, cât și ca om de cultură –, irosindu-și cât mai puțin energiile în efortul supraviețuirii. Cărturar autentic, deși încă în formare, pe Augustin Buzura nici sărăcia, nici amenințările ideologice nu l-au împiedicat să creeze, să opună smintelii din societatea românească a vremii realizări durabile, ale spiritului. Ale unei minți imposibil de încovoiat. (Delia Muntean) Cuprins„Când mi-e dor de mine..., fug desculță la Buzura.” Prefață de Delia MunteanCuvânt de însoțire de Dana Buzura-Gagniuc„Spune-le oamenilor din sat că n-am plecat niciodată din Berința.”Poveștile BerințeiDâmburiiCoasta PopiiMânânțușulLupiiCasaMama BunăPoveștile Mamii BuneTata MoșOnița lui CiupeiMisteriosul inginer englezGuguț„Agustin”ȘcoalaFrațiiVeciniiPopa GheorgheScrisori către părințiAmintiri din prezentul meuO ultimă îmbrățișare15 august 2023. Spre finalMulțumiriBibliografieAddenda fot

RON 58.50
1

Europa de Est si politica de forta a Marilor Puteri. Chestiunea Transilvaniei in anii 1940-1946

Europa de Est si politica de forta a Marilor Puteri. Chestiunea Transilvaniei in anii 1940-1946

Studiile și cercetările istoriografice ale lui T.M. Islamov și T.A. Pokivailova despre atitudinea Moscovei și a Cancelariilor altor Mari Puteri față de Transilvania în secolul al XX-lea au fost cunoscute de către istoricii români ai epocii contemporane prin câteva fragmente incluse în unele publicații de specialitate. Îi datorăm Profesorului Universității clujene Onufrie Vințeler, bun cunoscător al istoriei aceluiași subiect și al limbii ruse, această ediție în limba română a lucrării celor doi istorici menționați și, în felul acesta, posibilitatea ca modul de abordare, de către istoriografia rusă a zilelor noastre, a unei teme sensibile de istorie românească să fie cunoscut și de publicul larg din România. Documentată în arhivele istorice rusești și corelată cercetărilor istoriografice internaționale, cartea aduce clarificări importante și interpretări interesante ale implicării Moscovei în proiecția unei așa-numite „probleme transilvane” în desfășurarea unor episoade ale istoriei central-est europene și europene din ultimul veac. Cititorul de astăzi al acestei lucrări poate înțelege mai bine cum a fost creată și utilizată „chestiunea Transilvaniei” în elaborarea unor politici regionale de către Rusia/URSS, dar și de alte Mari Puteri. Cunoașterea obiectivelor și mecanismelor prin care acei actori internaționali s-au raportat la Transilvania și România, dar și la alte state din zona noastră, ne poate oferi lecții clare dacă avem curajul să ne gândim cu seriozitate la viitor. (Vasile Pușcaș

RON 67.90
1

Lucia Stanescu. Viziune. Talent. Inspiratie. Un vis a fost.... Visione. Talento. Inspirazione. Un sogno è stato...

Lucia Stanescu. Viziune. Talent. Inspiratie. Un vis a fost.... Visione. Talento. Inspirazione. Un sogno è stato...

Visati, visati, visati! Acesta este indemnul cu care doamna Lucia Stanescu si-a incheiat discursul pe scena Operei din Cluj cu ocazia aniversarii Domniei Sale in cadrul spectacolului omagial Aida de Giuseppe Verdi. Vom urma indemnul sau si il vom transmite mai departe tuturor celor care iubesc si sustin artele. Sognate, sognate, sognate! Questa e l'esortazione con cui la signora Lucia Stanescu ha concluso il suo intervento sul palco dell'Opera di Cluj in occasione dell'anniversario di Sua Maesta nello spettacolo-omaggio Aida di Giuseppe Verdi. Seguiremo la sua esortazione e la trasmetteremo a tutti coloro che amano e sostengono le arti

RON 106.70
1

Sentimente neasigurate

Sentimente neasigurate

Daca cineva m-ar intreba acum - cineva care nu-l cunoaste, dar a auzit de Ion Maris - si ar dori detalii, i-as raspunde scurt: poet, prozator, publicist si un excelent editor (coordonator al Editurii Valea Verde din Sighetu Marmatiei si initiator al publicatiei on-line Salut, Sighet). Oricand ne-am fi cunoscut, cel care ne-a imprietenit a fost Cuvantul, Poezia (!), caci pentru a scrie poezie, a fi poet este necesar ca acel cineva care se leaga de Cuvant sa fie capabil sa atinga si sa urce cu curaj acea scara de franghie, atat de tensionata, care leaga vaile si dealurile de orizonturi, de vastitatea cerului si a spatiului, sa faca acest lucru fara a se retrage in sau din durere, a fi coplesit de imensitatea a ceea ce vede pentru a urca scara de franghie, cum putini o fac; caci fericirea si durerea pe care le simti urcand acea scara invizibila sunt de neinteles si poate intolerabile fara protectia cuvantului, a poeziei

RON 24.25
1

Iuliu Maniu şi Năsăudul

Iuliu Maniu şi Năsăudul

Proiect editorial dedicat lui Iuliu Maniu la 150 de ani de la naștere și la 70 de ani de la trecerea în eternitate. Foto copertă: Arhiva Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin. Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș. În timpul procesului organizației anticomuniste năsăudene, discreditant denumite de către presa de dezinformare din epocă „Sumanele Negre”, din luna noiembrie 1946, Iuliu Maniu, audiat în calitate de martor, a fost întrebat de Avocatul Apărării ce crede Domnia Sa despre frații Pop și dacă îi consideră capabili de complot pentru distrugerea unității statului. Răspunsul a fost prompt: „Absolut exclus! Noi, ardelenii, am făcut Unirea cu România pe veci!” (MIRCEA GELU BUTA) Iuliu Maniu a fost o prezență constantă în conștiința națională românească începând din momentul realizării României Întregite, în 1918, iar acțiunile sale au reprezentat un imbold unanim recunoscut pentru construcția unei Românii Mari și Noi. El s-a opus tendințelor defetiste din vara-toamna anului 1940, atunci când unele grupări din jurul regelui Carol al II-lea au consimțit la destrămarea teritorială a statului român. În acel context dramatic, pentru a apăra suveranitatea României, Maniu a susținut necesitatea constituirii unei rezistențe naționale. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, s-a impus ca un lider național al opoziției unite a românilor în fața dictaturii militare interne, a nazismului și fascismului. Din a doua jumătate a anului 1944, el a fost considerat cel mai important promotor al mișcării anticomuniste, ceea ce a atras represiunea autorităților pro-sovietice împotriva persoanei sale și a susținătorilor ori a celor care urmau crezul său. Cartea profesorului Mircea Gelu Buta este o reconstituire bazată pe documente arhivistice din epocă a rolului lui Iuliu Maniu și a influenței sale în constituirea și desfășurarea unei rezistențe naționale românești contra bolșevizării țării, imediat după 1944, în zona Năsăudului și în alte regiuni ale României. Această lucrare nu înfățișează doar un capitol important de istorie locală, ci reprezintă și o reconstituire necesară pentru istoria națională și europeană a secolului al XX-lea. (VASILE PUȘCAȘ

RON 90.00
1

Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificatia experientelor mortii clinice

Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificatia experientelor mortii clinice

Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită Experiența morții este suprema inițiere și calea care ni s-a dat pentru a deveni nemuritori. Scopul acestei cărți nu este de a reda ceea ce deja s-a spus despre experiențele din moartea clinică, ci de a realiza o sinteză a tuturor datelor oferite de sursele comentate și de a aduce în discuție semnificația pe care o pot avea aceste noi revelații. Este de asemenea important de observat că „dincolo” este tot aici, într-un univers spiritual paralel cu cel fizic, dar încă invizibil percepției noastre. Când vom reuși să transcendem la nivelul înalt al conștiinței cosmice, va dispărea și zidul despărțitor între „aici” și „dincolo”. Acela va fi momentul desăvârșirii ființei umane și ultimul act al evoluției noastre, anunțat de către toți promotorii Noii Spiritualități. (Dumitru Constantin-Dulcan

RON 53.90
1

Ratificarea Tratatelor de Pace de la Paris in Parlamentul Romaniei intregite

Ratificarea Tratatelor de Pace de la Paris in Parlamentul Romaniei intregite

Si mai ales, d-lor, cand realitatea vietii brute adeseori ne aduce ca sa curmam in pamantul acesta, adeseori incarcat cu lucruri care ne apasa si ne dezgusta, e bine sa ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica in sfere mai inalte, pentru a ne inalta in sufletul nostru si sa luam curaj, vointa si indemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge si mai departe pe aceeasi carare spre vesnica marire a neamului romanesc. Cand examinam acest tratat, nu trebuie sa uitam ca izvorul adevarat al unirii neamului romanesc nu este acest tratat, izvorul adevarat al unirii neamului nostru este constiinta vie a neamului romanesc si hotararea sa suverana, iar acest tratat insemneaza numai o recunoastere internationala, intarirea in domeniul international a unei uniri si a unui stat puternic si, credem, vesnic existent, al Romaniei Mari izvorate din viata nestramutata a intregului neam. Baza unirii noastre, baza Romaniei Mari, izvorul de drept al acestei infaptuiri marete, incantatoare pentru noi, sunt hotararile luate in Bucovina, in Basarabia si in Ardeal, expresie a vointei unitare a suveranitatii colective a intreg neamului romanesc, exprimate in mod solemn in sesiunea trecuta a Camerei, cand s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor catre Romania Muma. - Deputatul Iuliu Maniu in Parlamentul Romaniei intregite, 26 august 192

RON 77.60
1

Adrian Paunescu si Misterul Nasaudean

Adrian Paunescu si Misterul Nasaudean

Ce reiese din această carte, alcătuită şi gândită, cu mintea şi cu sufletul, de Doamna Ana Vaida? Reiese că Adrian Păunescu a iubit foarte mult, din inimă şi cuget, cum ar spune Monahul Delarohia, Ţara Năsăudului şi că în Casa Vaida s-a simţit la el Acasă. L-a iubit pe Coşbuc, „Duminica de dimineaţă a limbii române”, pe Rebreanu; a scris nenumărate poezii aici, în Năsăud. A potrivit rime ca acest oraş să se aşeze firesc şi precis în construcţii ample poetice, specific păunesciene. A creat o hartă în versuri, o geografie poetică a ţinutului năsăudean, punctând-o cu nume şi locuri simbolice pe care năsăudenii le ţin la mare preţ. Năsăudenii îl iubesc pe Păunescu pentru că a scris despre ei pagini emoţionante, a scris versuri în care ei se regăsesc aşa cum sunt: grăniceri ai spiritului românesc. Familia Vaida face parte dintre aceşti grăniceri. L-a primit şi l-a găzduit pe Adrian Păunescu în vremuri dificile, teribile, de restrişte, când acesta nu mai era în braţele şi graţiile puterii, marginalizat şi ostracizat. O familie curajoasă, temerară, care, iată, prin Doamna Ana Vaida, face istorie literară şi consacră, de azi încolo, în cel mai autentic stil grăniceresc, un nume în renume: năsăudeanul Adrian Păunescu... (Ioan Pintea

RON 67.90
1

Testamentul lui Adam

Testamentul lui Adam

Pe peretele din bucatarie, cerneala albastra a poemului incepea sa se stearga incet, ca absorbita parca de hartie: din cauza luminii care o uza facand-o cenusie, de culoarea prafului... Culoarea pulberii de pe trotuare depusa pe picioarele mele goale de copil: voi merge intruna pe drumul meu spre tine. Hartia se ingalbenea. Vremea trecea. Asa a trait ea singura. [...] Pana in ziua cand, douazeci si sase de ani mai tarziu, l-a vazut pe sotul ei intrand in libraria in care-si gasise recent de lucru, langa Institutul de Drept. Era la fel de tanar ca in ziua in care disparuse. Imediat i-a trecut prin cap gandul: e copilul meu. El este precis. Nu se poate altfel. L-a lasat sa iasa din librarie si a luat-o in urma lui pe trotuar. El si-a aprins o tigara americana. Ea nu s-a grabit, nu a vrut sa forteze lucrurile. S-a apropiat: „Domnule, mi se pare ca va cunosc. Dar v-am uitat numele”. (Jean-Francois Haas

RON 33.95
1

Urcanestii

Urcanestii

Apoi văd copilăria mea, mizeria și lupta mea pentru biruință, văd totul: lelea Anica, bătrâna cu degetele încârligate, bătrânul badea Ioan cu fața lui arsă de soare, casa noastră în vârful dealului, aud freamătul salcâmului din colț, respir aerul curat din cimitir, văd casa noastră, câmpul, satul învăluit între pomi ca într-o pădure verde – văd toată copilăria mea îmbrăcată în haina trandafirie a visului din Primăvara vieții – văd totul – trăiesc înlănțuirea micilor intrigi ale babelor din sat, aud sunetul clopotului ascuțit, al cingătauălor de la boi, cântecul cocoșilor, pocnetele bicelor și strigătele oamenilor. Și pădurea verde, Simeria, nopțile senine, lucirea stelelor și farmecul lunii care m-a îmbătat și m-a adormit de atâtea ori. Văd pe Ludovica primarului, Victoria lui Cozma, fata înaltă și curajoasă care m-a bătut și m-a scăpat de bătaie de atâtea ori. Și-mi vine să le scriu. Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe țintirim într-o operă care să miroase a primăvară, a flori, a fum de băligar, a vis și a fericire. (PAVEL DAN, Jurnal) Și, oricât de paradoxal ar părea, bătrânul Urcan nu bate drumurile numai pentru a aduna avere, ci și dintr-o înclinație spre sărăcie și umilință, dar și pentru altceva: pentru a se culca sub cerul liber, cu capul pe o piatră, în mijlocul câmpurilor. El fuge de-acasă pentru a rupe legăturile cu satul, cu familia și pentru a se regăsi singur cu drumurile, cerul, pământul. Este bogat și n-are nevoie să facă avere; nu este nici măcar zgârcit, pentru că vinde aproape pe nimic ce a obținut cerșind sau dăruiește; el vrea bogăția și, în același timp, se detașează de ea. Nu se poate spune ce anume îl îndeamnă pe Urcan să cutreiere drumurile. Este aici, desigur, o neliniște secretă. (EUGÈNE IONESCO, în traducerea lui Sergiu Pavel Dan

RON 58.20
1