10 rezultate (0,16315 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Echinox 50

Echinox 50

Cuprins 1. RAPOARTE DE ETAPĂ Ion Pop: Echinox, o revistă interculturală Interviu cu Marian Papahagi, realizat de Dora Pavel: „Prin raţiune, izbutim să punem o margine haosului” Aurel Codoban: Un Echinocțiu cu geometrie variabilă Ştefan Borbély: În anticamera Caietelor Echinox Corin Braga: Treizeci de ani în Echinox Horea Poenar: Un Echinox viu e un Echinox mereu în act Rareş Moldovan: Memorable Equinox 2. ECHINOX ÎN ŞASE RĂSPUNSURI Ion Pop Aurel Codoban Ştefan Borbély Corin Braga Horea Poenar Rareş Moldovan 3. PORTRETE CRITICE Marius Miheţ: Eugen Uricaru Alex Goldiș: Proiectele împlinite ale elegiacului mereu în ofensivă Ion Vartic: Viaţa cu soldatul Švejk, „Nemuritorul” şi Koroviev Cosmin Borza: Instituția Marian Papahagi și critica de atelier Anca Hațiegan: Ion Vartic, cronicarul de familie Ruxandra Cesereanu: Aurel Codoban – un mozaic admirabil Constantina Raveca Buleu: Ștefan Borbély: de la imperativul construcției culturale la Magister Ludi Călin Teutişan: Corin Braga, de la gândirea critică vrăjită la literatura viselor Vlad Roman: Horea Poenar – despre teorie, în preajma literaturii Amalia Cotoi: Rareș Moldovan 4. MEMORIA ÎN FRAGMENTE Ana Blandiana: Nostalgiile mele echinoxiste Mircea Martin: Amintiri echinoxiene Alexandru Călinescu: Echinox‑ul văzut de la Iași Cornel Ungureanu: Fenomenul Echinox, o creaţie a Universităţii „Daciei superioare” Vasile Popovici: Trioul de la Cluj într‑un roman epistolar Lucian Vasiliu: Chestionar revista Echinox 50 Mircea Cărtărescu: Nopți reci de Echinox Eugen Uricaru: Câteva lămuriri, după o jumătate de secol Dinu Flămând: Soarele care țâșnește din casă Franz Hodjak: Încercam să facem exerciţii de libertate Zoltán Rostás: Aventura. Preliminarii la un „autointerviu” Adrian Popescu: O revistă semicentenară – Echinox Horia Bădescu: La Echinox Georg Aescht: Paşnicul Pentagon din miezul Clujului Octavian Cosman: Grup pentru vânt Irina Petraş: Despre Echinox şi echinoxişti Vincenţiu Iluţiu: Echinox 50, deja? Mircea Muthu: O confraternitate culturală Gaal György: Az Echinoxról – fél század múltán Gaal György: Despre revista Echinox, după o jumătate de veac Vasile Muscă: Cincizeci de ani după Mihai Bărbulescu: Anul 1968 Gavril Moldovan: Petru Poantă: cinci ani de neuitare Ştefan Damian: Miracolul Echinox Adrian Grănescu: Gânduri despre Echinox Iustin Moraru: Pecetea de taină din inimă Nicolae Sârbu: Regenerări de generații sub steaua Echinox Ion Vartic: D‑ale teatrului la Echinocțiu. De vorbă cu Anca Hațiegan Virgil Mihaiu: Providențiale întâlniri & întâmplări echinoxiste Ioan Muşlea: Cum am devenit (aproape) echinoxist Ion Simuț: Laboratorul pentru talent, voință și caracter Nicolae Oprea: La Echinox – amintiri şi impresii Szöcs Géza: Despre un atelier de altădată G.M. Tamás: O foaie transilvană din 1968 Beke Mihály András: A szabadságillúzió diszkrét bája avagy 50 éves a kolozsvári Echinocțiu (szinopszis) Beke Mihály András: Despre iluzia libertății și alte farmece. Revista Echinox a împlinit 50 de ani (rezumat) Gheorghe Perian: Istorie literară clujeană. Revista Echinox Octavian Soviany: Die schönen Tage in Aranjuez Al. Cistelecan: O frustrare indimenticabilă Virgil Podoabă: 76. În percepția mea. Cei 12 Ioan Buduca: Weimar‑ul din chilia Echinox‑ului Ion Urcan: Fragmente de jurnal Gabriel Petric: O revistă între reviste... Marius Iosif: Echinox‑ul și Europa Andrei Zanca: Viața din spatele oglinzii Nicolae Băciuţ: Echinox‑ul meu George Achim: Gânduri de Jubileu Marius Lazăr: „Şenila” Ioan Groşan: Echinox – mon amour Emil Hurezeanu: Echinoxul este de primăvară şi de toamnă Marta Petreu: Echinox, o poveste de viaţă Aurel Pantea: Echinox‑ul pururi tânăr Ioan Moldovan: Echinox, mon amour Ion Mureşan: Echinoxist cu jumătate de normă Ioan‑Aurel Pop: Echinox‑ul ca stare de spirit Ruxandra Cesereanu: Echinox‑ul anecdotic, hâtru, ludic Markó Béla: Multikulturális esélyek Markó Béla: Șanse multiculturale Olimpiu Nușfelean: Când cărțile miroseau a floare de cireș Iulian Boldea: Şcoala Echinox. Anatomia unei stări de spirit Ovidiu Pecican: Echinox-ul de după Echinox Sanda Cordoş: O amintire din iarnă Adrian Papahagi: Între două nopți Ioan Pop‑Curşeu: Amintiri despre Echinox şi despre viitor Ştefana Pop‑Curşeu: Echinox‑ul și studenția ca la carte! Ştefan Manasia: Echinox‑ul, subtitrat pentru postumani Balázs Imre József: Istorii paralele, cu intersectări. Istoriile Echinox‑ului László Szabolcs: Cooperări culturale în revista Echinox (1968-1989) Alexandra Turcu: Prietenie epistolară ADDENDA: Echinox în viaţa literară clujeană Adrian Popescu: Echinox n‑a fost o anticameră, ci chiar salonul literar al generaţiei ‘70 Dinu Flămând: Clujul echinoxist Virgil Mihaiu: Rememorând interferenţe literare româno‑germane din Clujul anilor 1970 Aurel Şorobetea: Prim plan: Peter Motzan Aurel Şorobetea: Amiazănoapte Aurel Şorobetea: Extrase din „Caietele Echinox” Al. Cistelecan: Echinox Marta Petreu: Îi spuneam „Papahagul” Ioan Groşan: „Pentru mine, Echinox‑ul…” Alexandru Vlad: Secvenţe alese de Biograph

RON 48.50
1

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Pe coperta I: Laura Poantă, lucrare din seria Douăsprezece singurătăți, 2021 Am ales, pentru acest album retrospectiv, desene, crochiuri, grafică, ilustrație de carte, pictură în ulei, acrilic ori tempera. În expoziții (personale sau colective, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, la Galeriile Steaua, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, la Salonul Medicilor sau la cel al Scriitorilor, la Turnirul Scriitorilor Sighișoara etc.), ele aveau, desigur, și titluri. Nu le-am păstrat aici, în acest exercițiu de memorie afectivă. (Laura Poantă) * * * LAURA POANTĂ (n. 10 martie, 1971, în orașul Agnita, județul Sibiu) este fiica Irinei Petraș și a lui Petru Poantă. Medic, grafician, traducătoare din limbile engleză și italiană. A absolvit Liceul de Artă „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, secția de grafică (1989), și Facultatea de Medicină, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” în anul 1995. Este doctor în medicină din 2005 și medic primar. Este autoare și coautoare la peste 20 de volume de specialitate (cardiologie, medicină internă, semiologie). A tradus din limbile engleză și italiană autori precum Edmondo De Amicis, Katherine Mansfield, Edgar Allan Poe, Oscar Wilde, Saki, Ambrose Bierce, Mark Twain, Luigi Pirandello etc., etc. A tradus și piesa lui David Greig, Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică. Premiera: 2 octombrie 2010, Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Regia: Radu Afrim. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Române de Medicină Internă, a Societății Române de Semiologie, a Societății Americane de Ecocardiografie, a Societății Americane de Psihosomatică și a Asociației Europene de Ecocardiografie

RON 63.05
1

Momente filosofice din 50 de ani

Momente filosofice din 50 de ani

Eseurile și studiile cuprinse în acest volum, privite în totalitatea lor, circumscriu destul de precis sfera intereselor și preocu­părilor mele în domeniul istoriei filosofiei. Ele merg de la începuturile presocratice ale gândirii grecești, și, desigur, și europene, până la filo­sofia mai apropiată de zilele noastre. Este vorba, așadar, de o supra­față întinsă cu o concentrare asupra unor teme pe care le‑am socotit de o importanță deosebită: Platon și Aristotel, întâlnirea plină de efecte istorice, mai ales prin neoplatonism, dintre politeismul păgân grec și monoteismul creștin, nașterea gândirii moderne (Descartes și Leibniz), Iluminismul și Kant, idealismul german (Schelling, Hegel, Goethe, romanticii), Nietzsche, Heidegger. Toate aceste contribuții contu­rează, cred, o concepție unitară despre natura și caracteristicile procesului de evoluție a filosofiei europene. Aparținând aceluiași autor, elaborate în general pe baza aceleiași bibliografii, cam pe aceeași tematică sau înrudită, era inevitabil să nu se producă unele repetiții, cu aspect redundant, pentru care solicit îngăduința și înțelegerea eventualilor mei cititori. Într-un fel nu am respectat întru totul înțeleptul sfat al bătrânului Goethe, că secretul maestrului se află în limitare, dar se pare că nu am vrut să fiu chiar un maestru, mi-a fost imposibil să mă limitez doar la un singur gânditor sau o singură epocă, așa cum pretind exigențele cele mai înalte ale cercetării de azi. Totuși, îmi asum acest risc. (Vasile Muscă

RON 48.50
1

Declaratie pe proprie raspundere. Cenaclul UBB in pandemie

Declaratie pe proprie raspundere. Cenaclul UBB in pandemie

O să vă dau o veste tristă: Cenaclul UBB iese din carantină. Spun că vestea nu e îmbucurătoare pentru că starea de carantină este, la urma urmei, starea normală și vitală pentru scriitor. Oare nu intră scriitorul în carantină de câte ori se așază la masa de scris? Și nu îi este deloc ușor să găsească starea și timpul pentru aceasta. Nu îi este ușor să se sustragă chemărilor lumii de afară, să închidă ușa, să se îndepărteze de fereastră și să se așeze, singur, în fața colii de hârtie ca în fața unei oglinzi. Așa că putem spune că pandemia a fost un cadou pentru scriitori. Sigur, un cadou otrăvit. Căci masa de scris este mereu un câmp minat. Izolarea nu asigură, obligatoriu, inspirația și talentul… Hai să zicem că, totuși, le forțează un pic să vină! Accesul la lumea exterioară fiindu-le îngrădit, vor fi obligați la lungi plimbări prin lumea interioară. Și, precum copiii din basm, să deseneze pe hârtie cu litere, chiar dacă adeseori vor fi litere de cenușă pe care vânturile le vor șterge, cărări lungi prin hățișurile fabuloase ale minții. Și, să recunoaștem, pentru asta e nevoie de curaj! Mulțumesc Luminiței Rusu și lui Remus Octavian Câmpean (ROC), inițiatorii proiectului CENACLUL UBB ÎN CARANTINĂ, precum și Sandrei Cibicenco, secretara cenaclului nostru, pentru felul exigent în care au dus proiectul la bun sfârșit. Mă bucur că această ispravă literară, care a debutat în 9 aprilie 2020, a avut un neîndoielnic succes. Dovadă stă faptul că au trimis texte peste 50 de scriitori, dintre care 29 au fost publicați pe pagina de Facebook a Cenaclului UBB. Dacă mă întrebați câți scriitori cred eu că ies din carantină și intră în literatură, nu pot să vă dau decât un răspuns celebru: „Câți au intrat!”. (Ion Mureșan

RON 33.95
1

Bulevardul

Bulevardul

„...astăzi nu te mai poţi apropia de Rebreanu decât păşind pe bulevardul Gheran”. (Adrian Dinu Rachieru) M-am născut la Bucureşti, într-o zi de luni, la 14 octombrie 1929, în casa argeşenilor Gheorghe şi Profira Gheran, numele tatălui fiind des întâlnit în zona dintre Arad şi Oradea, ceea ce mă face să cred că un străbun a trecut munţii cu oile, uitând să se întoarcă acasă – mai ales de va fi fost să dea de-o fată frumoasă (ceea ce, peste generaţii, aveam să păţesc şi eu). (N. G.) În 2015, s-au împlinit 50 de ani de când publicam în „Biblioteca pentru toţi” a Editurii pentru Literatură o trilogie integrală a prozei scurte rebreniene, unde, profitând de aprecierea lui Călinescu, potrivit căreia Ciuleandra ar fi o povestire mai amplă, am introdus-o în sumar, ca şi Calvarul, la rândul său roman. Dacă socotim că pregătirea acestor lucrări a presupus vreo doi ani de trudă, datorită stabilirii textului ce-mi impusese compararea multor ediţii antume, s-ar aduna vreo 54 de ani de stupidă perseverenţă. Pe vremea aceea, aveam 38 de ani. Vârstă frumoasă. După cum mai deunăzi, în 2015, aveam să împlinesc 85 de ani, etate patriarhală, dar jenantă, dacă ţii seama de restricţiile medicilor şi le-ai respecta. Nu ştiu când a trecut timpul, după cum nu voi repeta zicala ajunsă refren: „De-ar fi să mai trăiesc o dată, la fel aş lua-o de la capăt”. Nu! La vârsta când sinceritatea oricărei afirmaţii nu comportă niciun risc, o spun fără tăgadă: n-aş repeta defel aceeaşi experienţă. Cel puţin în ţara în care mi-a fost dat să deschid ochii, frumoasă, „mândră-n toate cele”, dar cu un dispreţ suveran faţă de orice muncă ştiinţifică, indiferentă faţă de valorificarea patrimoniului său cultural, adevărata carte de vizită cu care s-ar putea prezenta în lume, zestre fundamentală când tinde să-şi construiască prezentul şi să scruteze viitorul. (Niculae Gheran

RON 38.80
1

Viul de dincolo de materie. Revelatii cuantice in Fiziopatologie

Viul de dincolo de materie. Revelatii cuantice in Fiziopatologie

Mihaela Gheorghiu publica o carte de avangarda, nescrisa inca in literatura noastra stiintifica. O lucrare originala, rod al unor preocupari care au solicitat un mare travaliu si o informare ampla, extinsa inter- si transdisciplinar. Corelatiile structurale si functionale dintre om si Univers, inscrierea lor in contextul etic al traditiilor noastre spirituale confera, de asemenea, un apreciabil merit acestei lucrari. Cartea Mihaelei Gheorghiu se inscrie sub zodia fizicii cuantice care, cu sau fara voia noastra, ne trimite prin forta experimentului stiintific la acceptarea unei noi cosmologii, la o noua intelegere a conceptelor de transcendenta si spiritualitate. (Dumitru Constantin-Dulcan) Rezultatele miilor de cercetari, dintre care unele au cel putin patruzeci de ani, confirma existenta unui mod subtil de manifestare, prin unde si campuri, a biomoleculelor, celulelor si tesuturilor. De cel putin 40-50 de ani, este demonstrata, caracterizata si cuantificata emisia de lumina biologica, de biofotoni, adica de camp electromagnetic, din toate structurile vii. Cu cat dificultatea metabolica a unui tesut este mai mare, cu atat emisia de biofotoni este mai intensa. Care este semnificatia acestui fenomen? Studentul in Medicina si Medicul sunt educati foarte vag sau deloc in aceasta directie. Este clar ca prezentarea mecanismelor de functionare a Viului nu se mai poate opri doar la codurile de semnalizare biochimica, la molecule si gene. In spatele lor opereaza coduri de frecvente, lungimi de unda, manifestari ondulatorii, care fac ca structurile noastre sa intre in coerenta. Tot de aici incepe Boala. Aceasta lucrare isi propune sa extinda granita de intelegere a Viului normal si patologic dincolo de materie. Pentru aceasta, am ales sa prezint Plamanul, Inima, Ficatul si Rinichiul intr-un joc informational care gliseaza permanent intre particula si unda, intre Fiziologie si Fiziopatologie, intre Anatomie functionala si Biologie moleculara, intre Fizica clasica si Fizica cuantica. De zeci de ani, intelegerea fenomenelor biologice, fie ele normale sau patologice, se opreste la frontiera la care se termina explicatia biochimica, moleculara sau genica. Mii de experimente argumenteaza ca Viul inseamna mult mai mult, inseamna si unde, campuri, interferenta, coerenta sau pierderea coerentei, comportament cuantic valabil de la particule subatomice pana la nivel molecular si chiar celular. Toate aceste experimente dovedesc fara drept de apel ca lumea materiala este dublata de o lume a vibratiilor si campurilor, cele doua neavandu-si sensul una fara cealalta, in aceasta dimensiune a existentei Universului. (Mihaela Gheorghiu

RON 92.00
1

Rubla, locul fara umbra

Rubla, locul fara umbra

Cu puterile mele de scriitor, am scris o carte despre Rubla, satul din care mai este in picioare o singura casa, cu un singur locuitor, supravietuitor al acelor vremi. Doresc acestei carti, dincolo de noima pentru care inca se mai citesc romane, sa fie un prim demers pentru ca tavalugul ignorantei si al ignorarii sa nu stearga de pe Campia Baraganului o ultima marturie a memoriei noastre colective din anii ’50. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca a salvat Rubla printr‑o carte. Le revine altora responsabilitatea de onoare s‑o salveze si in situ. Atata cat mai este. - Viorel Marineasa Potrivit documentelor, in Rubla au fost deportati 246 de germani, 147 de romani banateni, 39 de basarabeni si bucovineni refugiati in Romania, 11 macedoneni, 19 turci si 8 sarbi. Multiculturalitatea Banatului fusese refacuta, prin cate un esantion etnic, in Rubla, una dintre cele 18 localitati ridicate de la zero, in 1951, in imensitatea Baraganului. In anii care s‑au scurs dupa „obsedantul deceniu”, satele acestea aproape ca au disparut in intregime. Am putea transfera toata vina pe regimul comunist, care nu avea niciun interes propagandistic in a pastra marturii atat de dureroase ale actiunilor sale. Ma tem insa ca nici dupa 1989 nu s‑a intreprins mare lucru in a salva casele ramase in picioare. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca este scriitoare si jurnalista. Licentiata in Litere la Cluj si in Jurnalism si Comunicare la Sibiu, doctor in Filologie la Universitatea Babes-Bolyai. A debutat editorial cu placheta Versuri pentru pauza mare (2003). Publica la Editura Polirom, in colectia „Ego. Proza”, romanul in cheie postmoderna Cheful nu se organizeaza, vine de la sine (2005), si la Editura Casa Cartii de Stiinta, volumul Sa facem totul…, reviste literare si ideologie comunista (2007). In 2010, anul romanului romanesc postdecembrist, apare Cadenta pentru un mars erotic, roman nominalizat pentru Cartea anului de catre „Reteaua literara” si premiat la Zilele Prozei la Cluj si la Festivalul National de Proza „Liviu Rebreanu”. Cartea a fost tradusa in limba franceza de Ina Delaunay si publicata la editura pariziana Non Lieu, cu titlul Cadence pour une marche érotique. In 2013, apare romanul Parcurs, premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Cluj, tradus in limba maghiara de Gabriella Koszta, cu titlul Az utolsó ütés (Noran Libro Kiadó), iar in 2019, Dincoace si dincolo de tunel. 1945, tradus in germana de Beatrice Ungar, cu titlul Diesseits und jenseits des Tunnels. 1945 (Honterus Verlag)

RON 53.35
1

Inteligenta animalelor. O introducere prin experimente

Inteligenta animalelor. O introducere prin experimente

Cu o prefata semnata de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan Cartea scrisa de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevarata enciclopedie care ne vorbeste, pe baza experimentelor stiintifice, despre universul cognitiv, nebanuit de interesant, al lumii fara grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabila cultura si cu inteligenta, cu o afectiune si o devotiune de o rara noblete pentru toate fiintele cu care coabitam pe aceasta planeta. Scriind aceasta carte, intentia autorului este aceea de a stabili o relatie de respect intre noi si animale, de a intelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este si al nostru. Neintelegerea rostului lor a avut consecinte iremediabile, prin disparitia multor specii de animale. Daca nu vom tine seama de aceste avertismente, ultima specie care va disparea, spun toti comentatorii acestui fenomen, va fi cea umana. Cititi cu rabdare aceasta carte minunata, care va va marca si va va transforma profund. - Dumitru Constantin-Dulcan In ultimele decenii, tot mai multe studii efectuate asupra animalelor arata ca acestea sunt dotate cu capacitati cognitive formidabile, la care nu s-ar fi gandit nimeni in urma cu 50 de ani. Problema inteligentei animalelor este una cu mult mai subtila decat ar putea sa para la prima privire, aceasta cerand un efort remarcabil de inteligenta si de imaginatie din partea cercetatorilor angajati in acest studiu. Lumea animalelor, ca si aceea a plantelor, constituie o imensa galaxie, poate infinit mai complexa decat aceea astronomica. In loc sa ne propunem, ca specie, sa colonizam alte planete, ar fi mai bine sa ne propunem mai intai, cu umilinta, cu smerenie, sa intelegem fiintele care ne inconjoara pe planeta noastra si sa le ocrotim cu mare grija, pentru a putea pastra minunile biodiversitatii actuale. Prezenta lucrare abordeaza un subiect spinos, si anume inteligenta animalelor. Este o tema care ii face pe multi sceptici, fara nicio simpatie fata de necuvantatoare, sa ridice cu nepasare din umeri, acestia considerand ca animalele ar fi lipsite de inteligenta, de gandire proprie, de sentimente, de capacitatea de a se intoarce in trecut sau de a face planuri de viitor. Scopul principal pe care ni l-am propus a fost tocmai corijarea acestei atitudini iresponsabile si vinovate, ce rezulta din lipsa de informare. Am abordat inteligenta animala pe o solida baza experimentala, incercand sa selectam experimentele cruciale, deschizatoare de drumuri, care, in acelasi timp, par a fi de necontestat. Am analizat conceptul de inteligenta din diferite puncte de vedere, iar cartea este scrisa in asa fel incat sa poata fi citita de orice om interesat de viata necuvantatoarelor, de abilitatile cognitive ale acestora, fara a fi nevoie de o pregatire preliminara. - Eleodor Gh. Bistricean

RON 92.15
1

Urma altoiului

Urma altoiului

Pe copertă: Inima de piatră de la Mănăstirea Hodoș-BodrogAvertismentParte dintre faptele narate în paginile care urmează se regăsesc în jurnalul inedit al unui personaj care a existat cu adevărat, jurnal care mi-a fost pus la dispoziție de una dintre nepoatele acestuia, doamna Corina G., căreia îi mulțumesc încă o dată. Despre acest jurnal am scris în reviste de specialitate. Cele mai multe pagini ale romanului sunt însă pură invenție. Ele se doresc să ilustreze o epocă agitată din istoria acestor pământuri. (Autorul)Un bildungsroman, o carte a formării și a cunoașterii de sine, dar și un roman-document al unei epoci zbuciumate din istoria Transilvaniei, acțiunea petrecându-se înainte și după cele două războaie mondiale, când Banatul multietnic, cândva provincie a Imperiului Austro-Ungar, în urma tratatelor semnate, a fost împărțit între cele trei state naționale, Iugoslavia, România și Ungaria. Pe fundalul tulburărilor interne, se schimbă și destinul notarului român Titus, persecutat pe nedrept pentru că a susținut alegerea unui primar de aceeași etnie cu el, în niște vremuri în care cei de la putere uitaseră valorile liberale proclamate de împărat. Așa după cum pomii pot fi îmbunătățiți printr-un altoi de calitate, și oamenii pot, cu ajutorul dat la vremea potrivită. Altoiul, dragii mei, este o tăietură dureroasă, planta suferă ca și noi, dar își va arăta roadele peste ani! Iar un altoi de calitate nu se poate face, țineți bine minte, copiii mei, decât cu multă dăruire și cu răbdare, în așa fel încât, după ce altoiul reușește, să nu se vadă pe plantă locul în care a fost făcut! Băgați de seamă, între oameni și plante este o mare asemănare! (ȘTEFAN DAMIAN) În ciuda unui mediu politic ostil și a unei istorii mari potrivnice, notarul Titus își construiește propria istorie mică de învingător și reușește să înfrângă ceea ce pare a fi blestemul destinului său: neputința de a prinde nicăieri rădăcini. Nevoit să renunțe de mai multe ori la tot și să pornească de la zero într-un alt loc al lumii, Titus reușește totuși, de fiecare dată, să se impună în societate, demonstrând forța pe care o are altoiul de calitate pe un portaltoi îndărătnic și că, deși „nu sîntu vremile supt cîrma omului, ci bietul om supt vremi”, tăria de caracter, munca, perseverența și demnitatea sunt cei mai solizi stâlpi pe care omul se poate susține pentru a rămâne mereu în picioare, fără să riște degringolada socio-familială ori chiar descompunerea morală.Urma altoiului probează astfel complexitatea forței de analiză psi­hologică și filosofică a autorului care antrenează cititorul pe calea introspecției, dar și a extrospecției, prefirându-i conștient și dozat, printre feliile de viață prezentate, informații sociale, istorice, etnografice și culturale esențiale pentru (re)cunoașterea unei epoci. (ALINA HUCAI) Ștefan Damian, profesor universitar, editor, traducător, eseist, romancier și poet, s-a născut în 1949, la Hodoș-Bodrog (Pecica, Arad). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1972). Doctoratul în italiană, la Universitatea din București, cu o teză despre Federigo Tozzi, autor pe care, de altfel, l-a și tradus în românește. Redactor al revistei de cultură Echinox. A lucrat în diferite institute de cultură și a fost redactor de literatură la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1993, a predat italiana la Universitățile din Alba Iulia și Cluj-Napoca. A tradus peste 50 de volume de proză, poezie, eseistică, istorie, din italiană în română și 20 din română în italiană. A obținut diferite recunoașteri literare în România (Premiul UTC, 1981, pentru romanul Nunta și de două ori Premiul Filialei Cluj pentru traduceri) și în Italia („Il cavaliere di Capestrano”, 2005, ex aequo, Premio Internazionale di Letteratura del „Spoleto Art Festival”, 2014). Este cavaler al Republicii Italiene pentru merite culturale

RON 63.00
1

Coordonate filosofice românești

Coordonate filosofice românești

Volum apărut la aniversarea a 80 de ani ai autorului, sub egida Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș Pentru ca o filosofie să poată purta eticheta de românească, trebuie să-și înfigă adânc rădăcinile cele mai puternice în solul hrănitor al realităților naționale românești. (VASILE MUSCĂ) Spre deosebire de Liiceanu și de Pleșu, Vasile Muscă a mizat întotdeauna pe filosofia universitară, chiar și atunci când Universitatea era prinsă în cleștele roșu al dialecticii marxist-leniniste. Sunt multe glasuri, chiar și în Universitate, care spun că filosofia de la catedră se află în afara filosofiei vii, a acelei filosofii care-i mai poate spune ceva omului. La prima vedere, Vasile Muscă nu pare să fie încercat de o astfel de neliniște – cu care, însă, magistrul său, D.D. Roșca, s-a confruntat deseori: să ne amintim aici că autorul Existenței tragice socotea filosofia o disciplină riguroasă, dar întemeiată pe o intuiție lirică. Pentru cine-i citește atent studiile este clar că Vasile Muscă problematizează – e drept, indirect, implicit, șovăielnic – statutul filosofiei pe care o practică. (VIRGIL LEON, 1985) Stilul pedagogic de a lămuri conceptele al profesorului Vasile Muscă te face să te îndrăgostești de filosofie. Sper ca această pledoarie pentru filosofia românească să-și atingă scopul: să-l facă pe cititor să o prețuiască mai mult. (VASILE GEORGE DÂNCU) Cu această ocazie aniversară pentru mine, trebuie să fac o declarație privind identitatea mea culturală. Ca intelectual, m-am născut și am crescut în atmosfera spirituală oferită cu dărnicie, încă din anii liceului orădean, de cultura română. În substanța ei bogată am găsit întotdeauna îndemnuri rodnice pentru formarea și evoluția mea. Cele mai multe dintre temele pe marginea cărora am meditat își au originea în cultura românească. Mă simt pentru aceasta dator culturii românești. Nu am desconsiderat niciodată această origine a mea în cultura română și nu m-am lăsat ispitit să rup, în vreun fel, legătura cu ea. Dimpotrivă, prin personalitățile majore cu care a contribuit la tezaurul spiritualității mondiale, consider cultura română cea mai realizată între micile culturi din Balcani și Răsăritul european.Un asemenea titlu, ca cel pe care l-am pus în fruntea prezentelor mele considerații, poate provoca nemulțumirea și iritarea celor care nu acceptă realitatea unei filosofii românești, dar nu admit nici măcar posibilitatea ei. În aceste condiții, a manifesta un interes cât de neînsemnat pentru filosofia românească se taxează drept un perfect exercițiu de inutilitate, fiindcă înseamnă să te ocupi cu ceva care, de fapt, nu există. Mă surprind în modul cel mai neplăcut, ba chiar mă revoltă asemenea declarații venite din partea unor comilitoni din aceeași arenă a gândirii românești. Oare filosofia românească nu există, într-adevăr, după ce și-a adus contribuția, prin câțiva din reprezentanții săi de seamă, la fondul gândirii europene? (VASILE MUSCĂ) VASILE MUSCĂ (n. 1 iunie 1944, Dudeștii Vechi, Timiș) este filosof și scriitor, profesor emerit al Universității clujene Babeș-Bolyai. A predat timp de aproape cincizeci de ani, până la pensionare, în 2010, Istoria filosofiei, cu orientare specială către filosofia antică greacă, idealismul german și filosofia românească. Acestea au constituit și principalele domenii de cercetare.Este autorul a trei volume de aforisme, meditații și însemnări: Spusul și nespusul (Biblioteca Apostrof, 2003; Ed. Eikon, 2008, ediția a II-a); Cunoașterea de seară (eLiteratura, 2014); Centrul de la margine (Ed. Școala Ardeleană, 2017).A mai scris peste douăzeci de cărți, dintre care cităm: Introducere în filosofia lui Platon (Ed. Dacia, 1994; Ed. Polirom, 2002, ediția a II-a); Filosofia în cetate. Trei fabule de filosofie politică și o introducere (Biblioteca Apostrof, 1999); Leibniz, filosof al Europei baroce (Ed. Dacia, 2002); Filosofia ca istoria filosofiei (Ed. Dacia, 2002); Vârsta rațiunii. Ipostaze filosofice ale Iluminismului (U.E.-I.R.I., 2002); Încercare asupra filosofiei românești. Schița unui profil istoric (Ed. Grinta, 2002; 2009, ediția a II-a); Permanența idealismului. Studii și eseuri privind idealismul german (Ed. Grinta, 2003); Discurs despre filosofie (Ed. Grinta, 2005); Iluminism și istorism (Ed. Grinta, 2008); Marea amiază. Studii și eseuri nietzscheene (Ed. Contemporanul-Ideea europeană, 2013); Pe teme de filosofie românească (Ed. Grinta, 2016), Momente filosofice din 50 de ani (Ed. Școala Ardeleană, 2018).A tradus operele unor mari filosofi precum Schelling, Nietzsche, Scheler.În 1996 a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române

RON 81.00
1