9 rezultate (0,15455 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50
1

Politically incorrect. Scenarii pentru o Romanie posibila

Centenarele Romaniei. Centenarele Aradului

Managementul organizatiei scolare. Implicatii ale managementului democraticparticipativ

Managementul organizatiei scolare. Implicatii ale managementului democraticparticipativ

Prin fundamentele sale teoretice, prin câmpul şi metodologia de investigare, lucrarea de faţă are valoare de model sau prototip, utilă atât pentru decidenţii educaţionali, cât şi pentru publicul larg cu preocupări în domeniu. Fiind un volum de Pedagogie, apreciat ca o reuşită articulare de date relevante teoretice şi practic-aplicative în sfera managementului educaţional, îl propunem cu încredere spre lectură studenţilor şi specialiştilor din domeniu. (Prof. univ. dr. habil. Ion Albulescu) Recomandarea pentru implementarea managementului democratic-participativ la nivelul organizaţiilor şcolare se bazează pe cercetarea prezentată, care ar putea să constituie o contribuţie la afirmarea managementului în educaţie ca abordare pedagogică interdisciplinară, ca o perspectivă unificatoare şi integrativă a unor elemente ştiinţifice şi achiziţii ce provin din ştiinţe particulare, cu constatări desprinse din experienţa practică de conducere. (Adriana Denisa Manea) ADRIANA DENISA MANEA este cadru didactic universitar la Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Absolventă a Liceului Pedagogic Năsăud, este licențiată în Psihologie și a obținut în 2010 un doctorat în Ştiinţe ale Educaţiei. Activitatea didactică și de cercetare acoperă o gamă largă de domenii de interes în psihopedagogie, îndeplinind funcția de educatoare, învățătoare, profesor de psihopedagogie specială, psiholog şi manager școlar. Activitatea publicistică s-a concretizat în două volume ca autor unic, două volume în calitate de coautor, 9 volume de specialitate coordonate (2 ca unic coordonator, 7 în colaborare), peste 100 de publicații (34 de capitole, 36 de articole/studii indexate în baze de date internaționale, peste 45 de articole publicate în volume ale unor manifestări științifice internaționale şi naţionale)

RON 38.80
1

Dada se dan spectacol

Dada se dan spectacol

Cartea de față este fructul unui dialog colaborativ cu dadaismul, la 100 de ani de la crearea și apoi dispariţia mișcării. Dialogul se instituie atât printr-o piesă de teatru în spirit dada, scrisă în 2016 pentru scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, dar jucată și în alte teatre din lume până în 2019 (Chișinău, București, Roma, New York), cât și prin cinci studii critice, care ne-au ajutat în procesul de realizare a textului teatral și sunt menite – aici, în volum – să-i limpezească retrospectiv implicațiile și mizele. Personajul principal cu care se vor întâlni aproape la fiecare pagină cititorii este Tristan Tzara, în măsura în care destinul său are ceva din drama eternă a Poetului, articulată de căutarea perpetuă a unui limbaj pur, nepervertit, dar și în măsura în care – într-un context tulbure, marcat de război și incertitudini – el a știut să strângă lângă sine, la Zürich și Paris, tineri artiști inovatori și radicali, ce aveau să schimbe destinul artei moderne. În piesă, am recreat câteva momente importante din viața lui Tristan Tzara și a prietenilor lui, de la nașterea mișcării dada până la autodizolvarea ei în 1923, luând ca punct de plecare un text dramatic pe care poetul însuși l-a scris, Batista de nori, ale cărui structură și compoziție le-am exploatat intertextual. În studiile critice, am tratat aspecte variate: teatralitatea manifestelor dadaiste, fascinația dadaiștilor pentru mască și punerea în scenă de sine, cinematografia dada și experimentele multimedia încercate de dadaism. Scopul nostru a fost să regăsim câte ceva din libertatea, curajul, prospețimea, spiritul provocator și critic al unor artiști care rămân mereu vii… (ȘTEFANA POP-CURȘEU, IOAN POP-CURȘEU, ION POP

RON 97.00
1

Transilvania din cuvinte

Transilvania din cuvinte

Volum dedicat Centenarului Marii Uniri, editat de Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Cluj Transilvania din cuvinte e continuarea fireasca a Clujului din cuvinte, dar si a Clujului din povesti, a Clujului din legende, a Luminii din cuvinte, a albumului 100 de ani de viata literara romaneasca… Toate, antologii pe care le‑am gandit si editat din 2005 pana astazi. In 2015, Anul Luminii, ma intrebam daca, in 2018, la Centenarul Marii Uniri, vom fi in stare sa gasim cumpana dreapta, sa exaltam fasia de lumina din fragmentele de istorie hartuita ale acestui secol de existenta? Sa recompunem rotundul unui trecut ale carui produse suntem, inevitabil si iremediabil. Sa ne procuram, asadar, un viitor. [...] Ideea Marii Uniri a devenit, din motive obscure, o idee extenuata. Anii interbelici au fost prea putini si prea neindemanatici pentru o asezare, iar internationalismul proletar nu i‑a venit nicidecum in ajutor. Nationalisme mai aspre, dar mereu mai abile in a‑si rosti diplomatic revendicarile/drepturile au transformat nationalismul romanesc, pe nesimtite, in aberatie (neaparat „comunista”), in desueta atitudine neconforma cu europenizarea si cu globalizarea, in instrument utilizat in cautare de argument electoral. Asa incerc sa‑mi explic faptul ca descifrarea in spatiul mioritic a orizonturilor inconstientului care fac parte din „fiinta si substanta noastra”, tentata de Blaga, a cazut in derizoriu. Fata‑n fata cu non‑locurile lumii contemporane, indiferente si nerabdatoare, cu aglomerarea semnelor ca ratacim intr‑o lume ce pe nesimtite cade, am fi putut gasi in spatiul mioritic un loc al nostru. Lucian Blaga ne oferea un nume – ar fi fost slujba noastra sa‑i construim o realitate. [...] Constat, de o buna bucata de vreme, o tot mai accentuata, mai diversa si de o calitate in crestere manifestare a unui fenomen pe care l‑am numit re‑locuirea culturala a Clujului, a oraselor si satelor Romaniei. Reintoarcerea la actul cultural sub cele mai variate si, uneori, surprinzatoare moduri e semn ca romanii au redescoperit cea mai sigura, mai neindoielnica si mai inalta cale de asumat si consolidat identitatea nationala in chiar plin proces de aliniere la norme continentale si mondiale: Cultura. Am cerut colegilor, simplu, sa‑mi trimita texte despre Transilvania, lasand la alegerea lor genul, perspectiva, tonul si tonalitatea. Veti gasi, astfel, in acest volum studii sobre despre istoria, geografia, literatura, folclorul acestui tinut alaturi de confesiuni poematic‑sentimentale, de evocari ale unor importante figuri legate de Marea Unire, de poeme si fragmente de proza. Desi lucrate independent, textele, veti vedea, se intretes, isi raspund; un soi de canon subteran, subtextual le aduce impreuna, le uneste, sporindu‑le consistenta si mesajul. (Irina Petras) Dintre autorii textelor amintim pe: Irina Petras, Ana Blandiana, Ioan-Aurel Pop, Petru Poanta, Dan Er. Grigorescu, Vasile Sebastian Dancu, Ioan Bolovan, Marta Petreu, Ilie Rad, Ruxandra Cesereanu, Constantin Cublesan, Dumitru Chioaru, Martha Izsak, Dinu Virgil, Constantin Rusu, Mircea Popa, Vasile Musca, Ovidiu Pecican, Gavril Pompei, Livia Titieni, Nicolae Mocanu, Ioan Moldovan, Stefan Borbely, Nicolae Prelipceanu, Ion Muresan, Ion Brad, Vistian Goia, Ion Horea, Ion Petrovai, Ion Pop, Horea Porumb, Rodica Braga, Dumitru Cerna, Virgil Mihaiu, Balazs F. Attila, Cornel Udrea si multi altii

RON 48.50
1

Istoria Transilvaniei

Istoria Transilvaniei

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele şi nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepreţuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în acelaşi timp, ne însoţeşte peste tot, astăzi, sub ochii noştri. E singurul loc din Europa unde o biserică bizantină stă lângă o bazilică romanică, lângă o biserică gotică şi lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă! De asemenea, singurul loc în care un locaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convieţuirea paşnică decât despre conflicte, iar mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare şi răzbunare, ci pentru destindere şi înţelegere. Numele de Transilvania se va auzi însă mai des în acești ani, din mai multe motive: în 2014, s-au împlinit 100 de ani de când cam jumătate dintre toți românii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial în Marele Război, pentru o cauză care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stăpâneau; în 1916, adică acum exact un secol, intra în luptă și România, adică „treceau batalioane române Carpații” pentru „desrobirea neamului”, iar frații au ajuns să fie contrapuși fraților (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, în Pădurea spânzuraților); la 1918, prin cel mai important act de voință națională românească, provinciile românești – între care și Transilvania – s-au unit cu Țara; în 1919-1920, Conferința de Pace de la Paris a recunoscut pe plan internațional deciziile de unitate națională ale poporului român, ca și pe cele ale polonezilor, ale cehilor și slovacilor, ale sârbilor, croaților, slovenilor etc. Firește, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii și triste pentru alții. De aceea, ele, după un secol de la petrecerea lor, suscită și vor suscita interesul publicului, al unor specialiști, al mass-media, cu luări de poziție foarte diferite. În acest context, Transilvania va fi invocată și evocată tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos să-i rememorăm trecutul. Este evident că cea mai importantă chestiune implicată în carte pentru epoca modernă se referă la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenenței Transilvaniei la România. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat să înțeleagă cum și de ce s-a ajuns la mișcarea de emancipare națională a românilor, care a condus la integrarea Transilvaniei în Regatul României. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, înfăptuit de români (adică de majoritatea absolută a populației) și finalizat prin organele lor reprezentative, alese și desemnate în mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Justețea acestei decizii de unire cu România a fost validată de istorie, prin confirmarea sa de către instanțele internaționale de după Primul Război Mondial și apoi prin alte foruri internaționale mai recente. (Autorii

RON 67.80
1

Avram Iancu și epoca sa

Avram Iancu și epoca sa

ANUL „AVRAM IANCU” (2024)Omagiu editorial Eroului deplin al națiunii române, la 200 de ani de la naștere, sub egida: Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Transilvania Leaders Cluj, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca.Ediție îngrijită și studiu introductiv de Veronica TurcușIlustrația copertei și a siglei „Avram Iancu 200”: Teodor Bogoi Unicul dor al vieții mele fiind să-mi văd Națiunea mea fericită… – AVRAM IANCU Avram Iancu a rămas până la sfârșitul vieții sale acelaș erou nepătat, acelaș spirit superior cari a luptat pentru dreptate și cari nici acum, după ce fusese îngenunchiat de falsitate și perfidie, nu putea pierde nimic din calitatea sa esențială. Poporul îl știa, îl credea al său și pentru nimic în lume n-ar fi renunțat la dânsul. (NICOLAE BUTA) Problematica mișcării naționale și îndeosebi figura lui Avram Iancu au reprezentat un constant interes științific în activitatea lui Nicolae Buta. Tânărul studios îi va consacra personalității lui Avram Iancu o serie de studii în contextul redactării monografiei Avram Iancu și epoca sa, lucrare publicată în anul 1924, în momentul aniversării a 100 de ani de la nașterea revoluționarului pașoptist. Demersul a fost, fără îndoială, inspirat de profesorii săi Ioan Lupaș și Alexandru Lapedatu, cei doi co-directori ai Institutului de Istorie Națională din Cluj. Cercetarea a fost demarată cu intenția de a contribui la o mai bună cunoaștere a eroului Avram Iancu în primii ani ai României întregite și ai organizării Universității românești din Cluj, dar și ca o datorie de onoare față de trecut a primei sale generații studențești. (VERONICA TURCUȘ) Tot mai mult auzim în jurul nostru lamentația că nu mai avem modele în societatea contemporană, că nu sunt popularizate personalitățile care au reprezentat cu cinste națiunea română. Răspunsul simplu la aceste afirmații este recursul la memorie, apelul la ISTORIA NAȚIONALĂ. Atunci când răsfoim uriașa carte a istoriei, ochii noștri zăbovesc uneori câteva clipe în plus asupra unor eroi sau evenimente. Inexplicabil, căutăm noi înțelesuri la ceea ce a fost și reprezintă un om al timpului său. Excepționala personalitate a lui Avram Iancu a atras atenția multor istorici și iubitori de istorie, printre care și Nicolae Buta. Avram Iancu a avut un rol esențial în lupta pentru drepturile moților, atât în timpul revoluției, cât și după aceea, devenind un simbol al afirmării identității și drepturilor naționale. (IOAN BOLOVAN) Dr. Veronica Turcuș, iscusită cercetătoare de la Institutul de Istorie „George Barițiu”din Cluj-Napoca, ne propune reeditarea studiului monografic al istoricului Nicolae Buta, Avram Iancu și epoca sa (1924), publicat la centenarul nașterii Crăișorului Munților. Autorul a intenționat să reliefeze spiritul național care a impulsionat revoluția pașoptistă și acțiunile liderului transilvănean. Dar mesajul lui s-a dorit a fi și o argumentare a efortului națiunii române pentru unitate și stat național, împlinire a anului 1918, care atunci era contestată de atitudinile anti-trianonice din vecinătatea țării. În 1924, Nicolae Buta s-a străduit să arate disponibilitatea angajării tinerilor, avându-l ca simbol pe Avram Iancu, pentru înaintarea națiunii, lansând un îndemn și pentru tineretul din vremea sa de a se mobiliza pentru realizarea unității, integrării, modernizării și dezvoltării României Mari. Mesaje valabile și în România de azi, la bicentenarul nașterii lui Avram Iancu. (VASILE PUȘCAȘ) CuprinsNicolae Buta, momentul centenar Avram Iancu din 1924 și cercetarea în cadrul Institutului de Istorie Națională din Cluj în primii săi ani de existență. Studiu introductiv de Veronica TurcușNota editoruluiAVRAM IANCU ȘI EPOCA SAPrefațăUn cuvânt înainteCâteva informații și considerațiuni asupra tinereței lui IancuMișcările revoluționare din Europa în anul 1848 și naționalismul exagerat al Ungurilor. Széchenyi și Kossuth          O perioadă de sbucium și precipitări. Revoluția din primăvara anului 1848 până la isbucnirea răsboiului civilPrefectul și legiunile saleÎn vârtejul luptelorTovărășia de arme a tinerilor prefecți și tribuniRăsplata împărăteascăUmbra lui Iancu și sfârșitul luiEugen Friedenfels despre Avram Ianc

RON 45.00
1

Universitate. Societate. Modernizare. Idealul universitatii moderne la Cluj

Universitate. Societate. Modernizare. Idealul universitatii moderne la Cluj

Proiect editorial dedicat Universitatii clujene la o suta de ani de la infiintare, aparut sub egida Fundatiei Transilvania Leaders si a Centrului de Cultura si Arta al Judetului Salaj Editia a III-a, revizuita si adaugita Cuvant introductiv de Ioan-Aurel Pop. Prefata de Keith Hitchins Editie de lux Colectia Istorie contemporana este coordonata de Prof. Univ. Dr. Vasile Puscas „Cunoasterea istoriei Universitatii – posibila mai bine acum si datorita admirabilului efort facut de profesorul Vasile Puscas, specializat de decenii in acest pasionant subiect – este o datorie a noastra pentru prezent si viitor si nu este numai pentru membrii comunitatii noastre, ci si pentru publicul larg din Romania, dornic sa cunoasca temeiurile succeselor de astazi. La 100 de ani de scoala superioara romaneasca in inima Transilvaniei, folosind traditia si experienta acestui veac de apogeu, dar si a tuturor celor aproape patru secole si jumatate trecute de la prima fondare, profesorul Vasile Puscas demonstreaza ca cele peste doua decenii din viata Alma Mater se confunda cu performanta, cu excelenta si cu modernizarea societatii romanesti. […] Mesajul de atunci – in ciuda unor abateri de la acest testament, petrecute in cele peste patru decenii de dupa al Doilea Razboi Mondial – ne indeamna sa ne facem «datoria vietii noastre» si sa intelegem triada trecut-prezent-viitor ca pe o curgere continua a vietii, in cadrul careia invatatura si educatia de cel mai inalt nivel trebuie sa ramana caracteristici perene, sa innobileze viata marelui corp etnic care este natiunea romana si s-o proiecteze pe mai departe in concertul universal contemporan.” (Acad. Ioan-Aurel Pop) „Avem in fata prima istorie a Universitatii din Cluj care descrie sistematic organizarea si functionarea sa in primii douazeci de ani de existenta. Vasile Puscas ne-a oferit un studiu de caz despre cum o mare universitate poate lua fiinta. Volumul consacrat acestui proces complex va deveni o lectura esentiala nu numai pentru cititorii romani, ci pentru toti cei de pretutindeni care sunt preocupati de rolul universitatii in societate. Profesorul Puscas a intreprins insa mai mult decat o analiza solida: a mers dincolo de dovezile clare ale surselor pentru a surprinde spiritul Universitatii din Cluj, acea forta vitala care sta in spatele cresterii ei impresionante si a realizarilor din perioada interbelica. Acest spirit a rezistat de-a lungul deceniilor dificile de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si tot el calauzeste Universitatea in prezent.” (Prof. dr. Keith Hitchins) „Cei care au construit institutia clujeana au reusit sa armonizeze idealurile pe termen lung ale unei institutii de invatamant superior cu cerintele practice ale societatii si sa mentina in acelasi timp autonomia si deschiderea universitatii. Lectura acestor pagini pline de analize detaliate si clare ale istoriei Universitatii clujene mi-a intarit convingerea in necesitatea unei «culturi» organizationale sau institutionale printre membrii acestei «republici academice». […] Ceea ce mi se pare interesant in cartile publicate de istoricul Vasile Puscas este faptul ca, fara a afecta in niciun fel valoarea lor teoretico-stiintifica, ele contin implicit proiectele unei actiuni practice.” (Prof. dr. Aurel Codoban) „Acum, la sarbatoarea unui veac de la refondarea si reorganizarea Universitatii din Cluj, am urmat indemnul mai multor colegi si intelectuali clujeni, dar si din alte zone ale tarii, de a reedita volumul Universitate. Societate. Modernizare (editia I in 1995 si a II-a in 2003) pentru motivul ca propune o reconstituire istoriografica in consonanta cu unul dintre procesele istorice fundamentale ale istoriei interbelice romanesti – dezvoltarea si modernizarea tarii – in prelungirea importantei infaptuiri istorice de la sfarsitul Primului Razboi Mondial – unitatea deplina national-statala a Romaniei – si a contextualizarii europene si internationale. Editia a treia a volumului Universitate. Societate. Modernizare este prefatata de actualul rector al Universitatii Babes-Bolyai, principala «mostenitoare» a Universitatii Daciei Superioare din Cluj, refondata in 1919. Nu am adus modificari de fond fata de editia a doua, doar ca am adaugat interpretari si unele date pe care istoriografia ultimelor doua decenii le-a vehiculat despre istoria Universitatii clujene. Am dat, insa, o structura noua volumului prin asocierea unei parti istoriografic-interpretative (Refondarea si reorganizarea Universitatii din Cluj dupa Primul Razboi Mondial), avand ca baza editia a doua a lucrarii mentionate, si una documentara (Prelegeri inaugurale la Universitatea din Cluj, 1919-1944), constand in reproducerea lectiilor inaugurale pe care le-am publicat in volumul Alma Mater Napocensis. Idealul universitatii moderne (1994), desigur incepand cu celebra prelegere inaugurala a profesorului Vasile Parvan, Datoria vietii noastre (3 noiembrie 1919)”. (Vasile Puscas

RON 116.40
1