47 rezultate (0,58856 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Casa cu pisica la fereastra

Casa cu pisica la fereastra

Recuperarea lumii copilăriei se produce printr-o copilărire a percepțiilor, determinată de dorința autoarei de a regăsi puritățile unor lirisme fascinante. Readucerea în prezentul evocării se realizează prin regresiunea în candori biografice. Acestea sunt vizualizate fie prin actul pur al amintirii, fie prin contemplarea unor fotografii. Culorile îngălbenite ale unor poze de altădată, unele chipuri din acele reproduceri fotografice sunt în măsură să declanşeze reînvieri ale unui trecut… Aurel Pante

RON 19.40
1

Istoria Clujului III

Istoria Clujului III

Volumul de faţă abordează intervalul de timp care se referă la perioada domniei lui Carol al VI-lea de Habsburg, secvenţă cronologică în care Clujul a fost martorul a numeroase tensiuni politice şi sociale, generate de instaurarea dominaţiei austriece şi acomodarea societăţii transilvănene cu noul model de organizare societală impus de Casa de Habsburg. Oraşul Cluj cunoaşte şi câteva episoade interesante privind viaţa politică a provinciei prin faptul că, între anii 1718-1730, s-au desfăşurat aici lucrările Dietei Transilvaniei, iar în perioada 1719-1732 Guberniul provincial şi-a mutat aici reşedinţa. Extrem de important a fost momentul redobândirii statutului de oraş liber regesc (statut ce a fost pierdut în anul 1660) în anul 1709. (Ioan Bolovan) Volumul de faţă, al treilea din cel de-al III-lea tom al operei lui Jakab Elek, este consacrat epocii lui Carol al VI-lea, purtător al coroanei Sfântului Imperiu între anii 1711 şi 1740. O domnie care este tratată, de regulă, ca una de foarte îndelungată tranziţie între sfârşitul războiului de eliberare al lui Francisc Rákóczi al II-lea şi epoca Mariei Tereza, a cărei personalitate reformatoare a marcat în mod hotărâtor istoria ţărilor stăpânite de casa de Habsburg. Pentru Cluj, [...] Jakab Elek a reuşit să documenteze şi să descrie o perioadă de reorganizare şi adaptare, în care oraşul şi cetăţenii săi încercau să îşi găsească un nou destin în noile cadre economice şi administrative impuse de stăpânirea imperială, care avea [...] tendinţa firească de a privi cu neîncredere un centru urban reprezentativ care se identifica cu Transilvania şi cu locuitorii ei. (Tudor Sălăgean

RON 29.10
1

Laureat al norilor 1982-2021

Laureat al norilor 1982-2021

Un pian aruncat pe malul râului de câțiva muncitori proaspăt mutați în casa cedată de o familie de burghezi duși la Canal. Și cascada jeluindu-se toată noaptea pe ritmuri de Bach. Ion Cristofor Echinoxistul Ion Cristofor este receptat îndeobște ca poet al solitudinii („Dar eu în seara asta/ neauzit/ între patru pereți/ urlu/ în urechea imensă a singurătății”), dar și ca expert în paradoxala artă a reconcilierii realelor cu interioritatea prin proceduri metaforale adesea surprinzătoare. Gheorghe Grigurcu remarca un „răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice”, iar Petru Poantă un „enciclopedism ceremonios de imagini”. De la debutul cu „În odăile fulgerului” (1982), trecând prin „Cina pe mare”, „Marsyas”, „Casa cu un singur perete”, „Sărbătoare la ospiciu”, „O cușcă pentru poet”, „Angore et taedio”, „Cine a dat foc Romei”; Geamantanul de sticlă”, „Orchestra de jazz”, „Gramofonul de pământ” și până la cartea de acum, Ion Cristofor redactează calm tensionat, cu o tristețe fecundă, cronica trudei de a impune cuvintelor o ordine pe care s-o imite viața însăși. Reținând în comentariile mele trecute mai ales dimensiunea thanatică, observam altădată că poezia sa e, într-adevăr, gravă și traversată de neliniști (cum o recepta un Adrian Marino, de pildă), însă nicidecum sumbră. Întrebările ultime pe care și le pune poetul se rostesc în gama generoasă a seninătății, a unei înțelegeri calme a muritudinii. Ion Cristofor scrutează, cu privirea ațintită și cuvintele în alertă, toate semnele și semnalele morții intravitale, firescul acesteia nelăsând loc spaimelor deșirante, ci invitând, mai degrabă, la reculegeri și replieri, la revalorări ale datelor existenței. (IRINA PETRAȘ

RON 77.60
1

Urcanestii

Urcanestii

Apoi văd copilăria mea, mizeria și lupta mea pentru biruință, văd totul: lelea Anica, bătrâna cu degetele încârligate, bătrânul badea Ioan cu fața lui arsă de soare, casa noastră în vârful dealului, aud freamătul salcâmului din colț, respir aerul curat din cimitir, văd casa noastră, câmpul, satul învăluit între pomi ca într-o pădure verde – văd toată copilăria mea îmbrăcată în haina trandafirie a visului din Primăvara vieții – văd totul – trăiesc înlănțuirea micilor intrigi ale babelor din sat, aud sunetul clopotului ascuțit, al cingătauălor de la boi, cântecul cocoșilor, pocnetele bicelor și strigătele oamenilor. Și pădurea verde, Simeria, nopțile senine, lucirea stelelor și farmecul lunii care m-a îmbătat și m-a adormit de atâtea ori. Văd pe Ludovica primarului, Victoria lui Cozma, fata înaltă și curajoasă care m-a bătut și m-a scăpat de bătaie de atâtea ori. Și-mi vine să le scriu. Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe țintirim într-o operă care să miroase a primăvară, a flori, a fum de băligar, a vis și a fericire. (PAVEL DAN, Jurnal) Și, oricât de paradoxal ar părea, bătrânul Urcan nu bate drumurile numai pentru a aduna avere, ci și dintr-o înclinație spre sărăcie și umilință, dar și pentru altceva: pentru a se culca sub cerul liber, cu capul pe o piatră, în mijlocul câmpurilor. El fuge de-acasă pentru a rupe legăturile cu satul, cu familia și pentru a se regăsi singur cu drumurile, cerul, pământul. Este bogat și n-are nevoie să facă avere; nu este nici măcar zgârcit, pentru că vinde aproape pe nimic ce a obținut cerșind sau dăruiește; el vrea bogăția și, în același timp, se detașează de ea. Nu se poate spune ce anume îl îndeamnă pe Urcan să cutreiere drumurile. Este aici, desigur, o neliniște secretă. (EUGÈNE IONESCO, în traducerea lui Sergiu Pavel Dan

RON 58.20
1

Povestea Mirelei

Povestea Mirelei

Armando Santarelli, om de cultura italian, foloseste noi strategii narative, deoarece, in acest roman, punctul de vedere este cel al Mirelei, o ingrijitoare marcata de durere, nevoita sa-si abandoneze copiii, propria casa si un sot violent, incapabil sa-si sprijine financiar familia. Astfel, cele doua singuratati, cea a Terezei, batrana doamna bolnava de Alzheimer, si cea a Mirelei, silita sa plece din tara natala, se intalnesc intr-o lenta intelegere si consolare, fara prea multe cuvinte. Rezultatul este o poveste polifonica, in care apusul vietii, problemele familiale, dragostea si durerea intra intr-un contact armonios si fluid pentru a ne povesti un dans, cel al vietii, realizat mai lesne prin intalnirea si deschiderea spre celalalt. - Marco Testi, critic literar Armando Santarelli este un om special, prin sensibilitatea si nobletea sa sufleteasca. Prin acest roman a simtit nevoia sa cunoasca, sa inteleaga, sa impartaseasca. Povestea Mirelei este, in acelasi timp, si un eseu in care autorul relateaza aventura italiana a Mirelei, o ,"ingrijitoare" ca multe altele, dezvaluind astfel nelinisti, traume, dureri, stari de spirit, dar si bucurii, sperante si victorii. Autorul a deschis un drum spre o tara, Romania, pe care ar trebui sa o cunoastem mai bine si prin aspectele sale pozitive: cultura, religie, natura, oameni. - Paolo Di Giannantonio, autor si realizator TV la RAI - Italia Acum, Bocceluta a plecat cu adevarat, si-a gasit o alta casa, o alta viata. A devenit exemplul graitor al faptului ca este nevoie mereu, in existenta noastra, de ceva nou, ceva ce poate sa ne surprinda si pe noi insine. Ceva ce poate sa irumpa pe neasteptate sau sa se insinueze incet in noi, fara sa ne dam seama. Poate avea chipul unei femei in varsta, inteleapta, al unui barbat care te iubeste, al unui prieten sincer, al unei carti care pare scrisa special pentru tine. - Armando Santarelli

RON 33.95
1

Punctul de inversare a memoriei

Punctul de inversare a memoriei

Volum apărut în coeditare cu Casa de editură Max Blecher O poezie deșucheată în care cuvintele se ciocnesc ca două trenuri ce vin din direcții contrare pe aceeași linie, o gîndire paradoxală ce nu răsare decât arareori din modele naționale cunoscute, un mod brutal de intrare în dialog cu universul sau cu femeia iubită, o întoarcere pe dos a stărilor grave sau hazoase, o literatură cu mai multe intrări și ieșiri într-un spațiu cu puține cuvinte scrie Dumitru Păcuraru. Nu știu cine este acest autor care debutează în poezie cu un mod de enunțare asemănător cu o lovitură la plex. Tot ce devenise vetust în limbajul românesc este pus la forje, soldații de plumb ai cuvintelor se transformă în arătări. O nouă față a teribilismului literar, bine regizat, se face văzut în poezia lui Dumitru Păcuraru. Cuvintele se mariază prin liberă alegere. Ele sar peste norme, peste obișnuințe, căsătorindu-se adeseori fără aprobarea gramaticii. (Romul Munteanu, 1989

RON 19.40
1

Doina Cornea: dincolo de zid. Individualitate, autenticitate si opozitie in comunism

Doina Cornea: dincolo de zid. Individualitate, autenticitate si opozitie in comunism

Da’ şi fatalismul este tot o dovadă de proastă aşezare spirituală în contextul existenţial. Asta este! Dar de asta te poţi debarasa. De ce trăim? Ca să ne perfecţionăm, să aducem ceva în fiecare zi. Nu să urâţim lumea, ci să o facem mai frumoasă, mai bună, mai demnă, mai curajoasă, pentru că răul este majoritar totdeauna. Noi asta nu vrem să înţelegem. Atunci fatalitatea, de fapt, nu e în afară, nu e în poziţia noastră geografică, este în noi. Poziţia asta o au şi polonezii de secole, bulgarii de secole, uite că se descurcă mai bine. Noi să fim fericiţi şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne‑a pus aici şi ne dă prilejul să luptăm şi să devenim mai tari. Să preschimbăm neşansa în şansă. Avem această putinţă! (Doina Cornea

RON 55.29
1

Nella trafitta delle antinomie. in strapungerea antinomiilor

Nella trafitta delle antinomie. in strapungerea antinomiilor

Nell’ambito della poesia italiana odierna, la voce lirica di Domenico Pisana ha un suo timbro particolare, riscontrabile come una linea rossa in tutti i suoi volumi finora pubblicati. E questo filo è costituito tanto dai mezzi espressivi che colpiscono l’attenzione, quanto dalla consistenza «materiale» dei poemi attraversati da idee cariche di plenaria sensibilità umana e sociale che stanno a fondamento di tale lirica. (Ştefan Damian) În cadrul poeziei italiene de astăzi, vocea lirică a lui Domenico Pisana are un timbru particular, care se regăseşte ca o linie roşie deja în toate volumele sale publicate până acum. Iar acest fir este constituit atât din mijloacele expresive care atrag atenţia, cât şi din consistenţa „materială” a poemelor străbătute de idei încărcate de o deplină sensibilitate umană şi socială, care stau la baza acestei lirici. (Ştefan Damian)

RON 29.10
1

Rubla, locul fara umbra

Rubla, locul fara umbra

Cu puterile mele de scriitor, am scris o carte despre Rubla, satul din care mai este in picioare o singura casa, cu un singur locuitor, supravietuitor al acelor vremi. Doresc acestei carti, dincolo de noima pentru care inca se mai citesc romane, sa fie un prim demers pentru ca tavalugul ignorantei si al ignorarii sa nu stearga de pe Campia Baraganului o ultima marturie a memoriei noastre colective din anii ’50. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca a salvat Rubla printr‑o carte. Le revine altora responsabilitatea de onoare s‑o salveze si in situ. Atata cat mai este. - Viorel Marineasa Potrivit documentelor, in Rubla au fost deportati 246 de germani, 147 de romani banateni, 39 de basarabeni si bucovineni refugiati in Romania, 11 macedoneni, 19 turci si 8 sarbi. Multiculturalitatea Banatului fusese refacuta, prin cate un esantion etnic, in Rubla, una dintre cele 18 localitati ridicate de la zero, in 1951, in imensitatea Baraganului. In anii care s‑au scurs dupa „obsedantul deceniu”, satele acestea aproape ca au disparut in intregime. Am putea transfera toata vina pe regimul comunist, care nu avea niciun interes propagandistic in a pastra marturii atat de dureroase ale actiunilor sale. Ma tem insa ca nici dupa 1989 nu s‑a intreprins mare lucru in a salva casele ramase in picioare. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca este scriitoare si jurnalista. Licentiata in Litere la Cluj si in Jurnalism si Comunicare la Sibiu, doctor in Filologie la Universitatea Babes-Bolyai. A debutat editorial cu placheta Versuri pentru pauza mare (2003). Publica la Editura Polirom, in colectia „Ego. Proza”, romanul in cheie postmoderna Cheful nu se organizeaza, vine de la sine (2005), si la Editura Casa Cartii de Stiinta, volumul Sa facem totul…, reviste literare si ideologie comunista (2007). In 2010, anul romanului romanesc postdecembrist, apare Cadenta pentru un mars erotic, roman nominalizat pentru Cartea anului de catre „Reteaua literara” si premiat la Zilele Prozei la Cluj si la Festivalul National de Proza „Liviu Rebreanu”. Cartea a fost tradusa in limba franceza de Ina Delaunay si publicata la editura pariziana Non Lieu, cu titlul Cadence pour une marche érotique. In 2013, apare romanul Parcurs, premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Cluj, tradus in limba maghiara de Gabriella Koszta, cu titlul Az utolsó ütés (Noran Libro Kiadó), iar in 2019, Dincoace si dincolo de tunel. 1945, tradus in germana de Beatrice Ungar, cu titlul Diesseits und jenseits des Tunnels. 1945 (Honterus Verlag)

RON 53.35
1

Povesti despre Cluj Vol. 6

Povesti despre Cluj Vol. 6

Primele scoli ale Ordinului Iezuit au fost destinate educarii propriilor membri. Dar succesul lor din punct de vedere didactic si posibilitatile existente in aceste institutii in vederea prozelitismului catolic au convins Ordinul sa primeasca tineri din afara sa, chiar pe cei de alta confesiune (protestanti si ortodocsi). In cateva decenii, iezuitii au creat o retea de scoli in intreaga Europa, dar si in coloniile de peste mari, in care ofereau, gratuit, cea mai buna educatie din epoca. Era primul sistem de invatamant la nivel mondial, unitar din punct de vedere al programei scolare, al structurii de organizare institutionala, al autorilor studiati, al pregatirii cadrelor didactice. Teoretic, nivelul de cunostinte al unui absolvent de scoala iezuita din Franta trebuia sa fie similar cu cel al unuia din Transilvania sau din Peru. - Lukacs Jozsef La Cluj s-a nascut un singur principe, iar numele sau a fost Stefan Bocskai. In mod surprinzator, casa in care acesta a vazut lumina zilei este invecinata cu cea in care a avut loc nasterea marelui rege Matia Corvin, celalalt cap incoronat originar din acest oras. Bocskai insusi era mandru de vecinatatea dintre cele doua case. Foarte interesant este faptul ca atat Matia Corvin, cat si Stefan Bocskai au ajuns sa vina pe lume la Cluj mai degraba din intamplare. [...] Cu toate acestea, asemeni lui Matia Corvin, Stefan Bocskai a fost si el mandru de originea sa clujeana si a incurajat initiativa conducerii orasului de a transforma casa in care vazuse lumina zilei intr-un monument al memoriei sale, impodobit cu blazonul sau princiar si cu o ampla inscriptie. - Tudor Salagean Cand ma pregateam sa dau startul unei vieti asa cum visasem, inceputul de toamna blanda, cu racoare dimineata si caldura la pranz, s-a sfarsit brusc intr-o dupa-amiaza de joi, cand peste oras s-a prabusit ploaia. Nu doar ploaia in sine a cazut atunci, ci practic am vazut cu ochii mei cum peste Cluj s-a prabusit un nou Cluj, cladire cu cladire, un oras in oglinda, dar mult mai posomorat, mult mai friguros, cu culori sterse si vant care sfasie pielea. Drumurile facute cu mare placere dimineata, spre lucru, s-au transformat, incet-incet, in singurele excursii posibile, in care trebuia sa fiu din ce in ce mai infofolita, pentru ca amaratul meu corp venit din sud, tanjitor dupa caldura, nu intelegea ce se intampla in jur. - Lavinia Balulesc

RON 29.10
1

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Cei aproape 10 ani petrecuti la Bilbao, in preajma Muzeului Guggenheim, in calitate de student si doctorand al Universitatii Tarii Bascilor, mi-au oferit suficiente argumente pentru ca, la momentul realizarii tezei de doctorat in domeniul sculpturii, sa plonjez fara ezitare in universul "Richard Serra”. Stiam ca aveam de-a face cu un exponent major al unei generatii de aur si nu doar cu un artist care, inchis in atelierul sau si-n propriile-i ganduri, se complace in "jocul cu plastica”. Insa nu aveam de unde sa banuiesc ca voi da peste unul dintre cei mai lucizi, consecventi, neconcesivi si reformatori artisti ai secolului XX. Dialogul cu opera lui Richard Serra devine pentru oricine o cheie de resituare in timp si spatiu a conceptiei despre arta in general, despre arta moderna si contemporana in special, a raportului dintre arta europeana si arta americana in sens existential sau a celui dintre cultura occidentala si cultura orientala la nivel transversal

RON 33.95
1

Ion - Vol. 1 + 2 (editie anastasica in cutie de colectie)

Ion - Vol. 1 + 2 (editie anastasica in cutie de colectie)

Ediţie anastatică după prima ediție tipărită la București. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri.Acţiunea se petrece în satul Prislop, de lângă Năsăud; în roman, Pripas. Pentru a situa locurile, pornesc cu cititorul pe şoseaua naţională, mă abat, din sus de Armadia, pe o şosea laterală care trece Someşul; apoi, prin satul Jidoviţa, ajungem la Pripas. Armadia e numele găsit orăşelului Năsăud, precum şi Jidoviţa indică satul, ce se numea înainte Tradam, dintre Năsăud şi Prislop. [...] Descrierea drumului până la Pripas și chiar a satului şi a împrejurimilor corespunde în mare parte realităţii. De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, şi satul Prislop a dobândit o faimă, pe care n-a nădăjduit-o niciodată, călătorilor de marcă li se arată de şefii autorităţilor din Bistriţa sau din Năsăud casa în care ar fi stat învăţătorul Herdelea, crucea de la intrarea în sat, casa lui Ion Glanetaşu, cârciuma lui Avrum, pe care azi o ţine un nepot de-al lui, şi diverse alte lucruri din roman. Inutil să spun că elevii liceului din Năsăud se plimbă deseori până la Pripas, urmând paşii lui Titu Herdelea şi ai surorilor lui, căutând să fixeze cu precizie locul unde s-a întâlnit Titu cu d-ra Roza Lang şi altele, şi altele... Şi totuşi petrecerea de la horă, scandalul, cheful de la cârciumă, bătaia dintre flăcăi şi toate amănuntele celelalte, deşi plasate în Pripas, în sufletul meu trăiau ca întâmplate în alt sat, în satul primei mele copilării. (Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932) Romanul Ion mai are puțin până la centenar. Evenimentul este anticipat de Editura Școala Ardeleană printr‑o ediție anastatică a primei versiuni tipărite. Autorul a intervenit în edițiile următoare prin corecturi și îndreptări stilistice de detaliu, dar nu a operat tăieturi sau adaosuri, modificări de structură epică sau de viziune, așa încât ediția primă, din noiembrie 1920, rămâne un reper și exercită fascinația unei apariții miraculoase pentru evoluția literaturii noastre. Întreaga istorie a romanului, variantele din manuscris, intervențiile scriitorului în edițiile ulterioare (încă opt antume) sunt documentate minuțios și pot fi urmărite în ediția critică întocmită de Niculae Gheran, secondat de Valeria Dumitrescu, în volumul 4 de Opere Liviu Rebreanu, Editura Minerva, 1970. Autorul însuși a explicat pe îndelete geneza romanului, etapele redactării, legătura lui cu propria biografie, modul în care s‑a raportat la spațiul geografic năsăudean din care provine într-un text pe deplin lămuritor și edificator, o serie de Mărturisiri foarte interesante pentru cititorul care vrea să înțeleagă procesul creator și felul în care a luat naștere o lume imaginară dintr-o lume reală. (Ion Simuț

RON 130.00
1

Cartea insomniilor

Cartea insomniilor

Eu am supravietuit dupa doua totalitarisme. De fiecare data, altfel. Fiindca nu au fost la fel. Unul a fost mai infiorator decat celalalt. Primul m-a invatat, cand aveam opt ani, ce inseamna frica de moarte. Celalalt m-a condamnat sa ma obisnuiesc cu frica de viata, ca fundal permanent al formei de existenta, de socializare, de etica a muncii, al valorilor si complexului de interese familiale considerate si acceptate ca fiind perene. Primul a fost nepasator fata de sentimentele mele. S-ar fi multumit si cu moartea mea. Celalalt a vrut, o vreme, totul. Sa-mi dau viata pentru el, sa-mi urmaresc cu altruism interesul, sa fiu o delatoare curajoasa, mandra de propria mea injosire, fericita, chiar implinita in umilinta. (Julia Szilagyi) Julia Szilagyi se comporta ca un Marcel Proust care ar vrea sa imbrace haina istoricului, dar familia nu-i da pace, lasandu-i un set de fotografii familiale care vor sa vorbeasca, sa povesteasca si altora despre tragismul unei familii de evrei care a aflat de la altii – si cu mare nedumerire – ce presupune „igiena rasiala”. (Lucian Nastasa-Kovacs

RON 29.10
1

Ferestre. Antologie 1966-2021

Ferestre. Antologie 1966-2021

Ion Pop e un poet în continuă urcare. Nu știu cum, pentru că poezia lui are o unitate de nedesfăcut, o constanță atitudinală aproape lineară și înseși temele nu doar că au un fel de redundanță obsesională (cele mai personale), dar se și grupează parcă de la sine într‑o suită confesivă tot mai accentuat centrată pe arpegiul melancoliei existențiale. Deși a trecut printr‑un șoc, nu există o ruptură propriu‑zisă a traseului, ci doar imponderabile – dar decisive – mutații de accent și de nuanță. Un contemplativ – „fereastra” e locul privilegiat al dialogului cu lumea, se vede și din titlul acestui volum –, Ion Pop s‑a apropiat oarecum pe furiș de condiția unui poet „participativ”, în ale cărui versuri realitatea e asumată și înfruntată. Ultimul său triptic – În fața mării (2011), Casa scărilor (2015) și Lista de așteptare (2019), precum și ineditele atașate aici – constituie o unitate creativă distinctă pe continuitatea evidentă a parcursului poetic. Prin ele, Ion Pop a devenit, dintr‑un poet stimat, fără îndoială, dar nu și privilegiat, unul din poeții cei mai relevanți ai zilelor noastre. Așa cum am mai spus‑o, dacă n‑a fost, Ion Pop sigur a devenit unul din marii noștri poeți. (Al. Cistelecan

RON 77.60
1

Aduceri aminte. Eu, baschet, rezonanta magnetica

Aduceri aminte. Eu, baschet, rezonanta magnetica

Liviu Mihail Giurgiu nu este primul și nici ultimul autor de memorii, dar cartea lui este scrisă cu o sinceritate debordantă. A reușit să scrie fără să literaturizeze nimic, dar fără să știrbească interesul celor ce vor să‑i afle „inelele” vieții lui. Cu ficționalitatea zero a rămas loial lui însuși, dar și cititorilor săi. Cartea lui îmi amintește de Istoria vieții mele scrisă de Teodor Vârnav în 1845, care este primul roman autobiografic din literatura noastră, pentru că faptele și trăirile nu sunt înfrumusețate, sunt prezentate așa cum au fost ele, fără „vicleniile” scriitoricești. Dar nostalgia străbate și crusta nonliteraturizării și unda autoscopiei. Aducerile aminte ale lui Liviu Mihail Giurgiu sunt adesea atât de nostalgice, încât emoționează și creează empatie. (Silviu Guga) Dragii mei cititori, îmi permit să vă amintesc existenţa unei vorbe în viaţa asta: trebuie să plantezi un pom, să faci un copil şi să construieşti o casă. Se spune că acestea sunt reperele unei vieţi de om trăite cu înţeles şi coordonatele după care suntem evaluaţi la sfârşitul vieţii. Ei bine, eu am plantat un pom, am făcut cu ajutorul Micăi doi copii şi familia, prin bunicul Alexandru, a construit nu o casă oarecare, ci Casa Domnului, biserica din Luncoiu de Jos. (Liviu Mihail Giurgiu

RON 33.95
1

Adrian Paunescu si Misterul Nasaudean

Adrian Paunescu si Misterul Nasaudean

Ce reiese din această carte, alcătuită şi gândită, cu mintea şi cu sufletul, de Doamna Ana Vaida? Reiese că Adrian Păunescu a iubit foarte mult, din inimă şi cuget, cum ar spune Monahul Delarohia, Ţara Năsăudului şi că în Casa Vaida s-a simţit la el Acasă. L-a iubit pe Coşbuc, „Duminica de dimineaţă a limbii române”, pe Rebreanu; a scris nenumărate poezii aici, în Năsăud. A potrivit rime ca acest oraş să se aşeze firesc şi precis în construcţii ample poetice, specific păunesciene. A creat o hartă în versuri, o geografie poetică a ţinutului năsăudean, punctând-o cu nume şi locuri simbolice pe care năsăudenii le ţin la mare preţ. Năsăudenii îl iubesc pe Păunescu pentru că a scris despre ei pagini emoţionante, a scris versuri în care ei se regăsesc aşa cum sunt: grăniceri ai spiritului românesc. Familia Vaida face parte dintre aceşti grăniceri. L-a primit şi l-a găzduit pe Adrian Păunescu în vremuri dificile, teribile, de restrişte, când acesta nu mai era în braţele şi graţiile puterii, marginalizat şi ostracizat. O familie curajoasă, temerară, care, iată, prin Doamna Ana Vaida, face istorie literară şi consacră, de azi încolo, în cel mai autentic stil grăniceresc, un nume în renume: năsăudeanul Adrian Păunescu... (Ioan Pintea

RON 67.90
1

La umbra de stele (sau jurnal pisicesc)

La umbra de stele (sau jurnal pisicesc)

În limba română există o expresie foarte frumoasă: „a da în mintea copiilor”. Despre Marinela Opriș se poate spune cu îndreptățire că „a dat în mintea pisicilor”. Ceea ce, dacă ar fi să-l credem pe Jules Renard, anume că pisica este „maxima reușită a lui Dumnezeu”, nu e rău deloc. Lumea descoperită pas cu pas prin ochii pisicilor e nițel stranie: e dominată de „umani” prinși în tot felul de ritualuri de neînțeles, care au blănuri detașabile și călătoresc în „ființe” cu patru sau cu două roți. Oricum, sensul vieții „umanilor” este de a asigura adăpost și hrană pentru pisici, căci, vorba lui Dave Barry, „câinii au stăpâni, pisicile au slugi”. Dacă ar fi apărut ceva mai devreme, fără îndoială că Șerban Foarță ar fi preluat fără ezitare fragmente din cartea Marinelei Opriș în Mic tratat de pisicologie, care este un splendid imn închinat pisicii. În ce ne privește, nu putem decât să adăugăm numele autoarei pe lista cu oameni civilizați, fiind noi întru totul de acord cu George Bernard Shaw: „Om civilizat ești numai în măsura în care înțelegi pisica”. (Ion Mureșan

RON 24.25
1

Romanii din Bistrita Vol. 2

Romanii din Bistrita Vol. 2

Cu un Cuvant catre cititori de Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri Meritul autorilor – Mircea Gelu Buta si Adrian Onofreiu – descinsi si ei din stirpea nobila a romanilor din nordul Transilvaniei istorice si chiar cu inaintasi intre cei evocati – este ca au facut prin aceasta carte opera de istorie, dar si de morala, de educatie si de patriotism. Cinstirea celor care ne-au precedat inseamna a nu lasa sa moara trecutul, fiindca trecutul este viata noastra, iar cunostintele despre trecut ne fac mai instruiti si mai intelepti; inseamna a da modele de viata, repere de comportament celor care se formeaza ca oameni sub ochii nostri; inseamna si a insufla dragoste pentru mosi si stramosi, pentru locul nasterii noastre, pentru rau si pentru ram, pentru sfantul soare, care este mai aprins la noi, pentru „Oltul nost, batranul”, pentru drumul fara pulbere care este Dunarea, pentru Ceahlaul „de straja tarii noastre pus” si pentru cate toate. Cele zece portrete de bistriteni care au facut Romania moderna si care au slujit Romania de dupa 1918 ne pot insufla nu numai respect pentru acele vieti traite cu demnitate, ci si curaj, temei si avant pentru a duce viata si tara mai departe. „Carte frumoasa, cinste cui te-a scris!” (Ioan-Aurel Pop

RON 48.50
1

Vedenia

Vedenia

Cateva momente mai tarziu, auzi dangatul clopotului din turla bisericii, isi facu cruce si, fara sa vrea, isi aduse aminte de Porunci, dintre care una incepu sa‑i bantuie sufletul: „Sa nu ravnesti la casa aproapelui tau, sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau, nici la ogorul lui, nici la slujnica lui, nici la boul sau”. Zambi cu amaraciune si‑si zise: „Dar ce bou si ce slujnica are Rusalin, ce casa, decat o cocioaba, iar eu am un conac, are doua capre pe care le duce la pascut de ata sa nu dea iama in ierburile oamenilor… Apoi, Rusalina…?! De ce sa fie ea femeia unui calic, a unui netrebnic?! Si, daca e sa judeci cu adevar, Rusalina nici nu e pe de‑a‑ntregul femeie, ci e un fel de aratare care mi‑a iesit intamplator in cale. Si‑atunci, intamplarea sa fie vinovata pentru tot ce va fi de acum inainte, doar ea, intamplarea”. (Cornel Nistea) CORNEL NISTEA s-a nascut la 6 august 1939 in satul Valea Larga, comuna Salciua/Alba, intr-o familie de tarani mijlocasi cu sase copii. Emotional, copilaria ii va fi puternic marcata mai intai de drama ultimilor ani de razboi, de agresivitatea cu care s-a instaurat dictatura comunista, impunerea cotelor, seceta din anii 1946/47 si esecul scolar din clasa intai din cauza relelor tratamente ale invatatorului. Adolescentul rebel va esua repetat la liceul din Baia de Aries, dupa care urmeaza o scoala silvica in Campeni, la absolvirea careia este repartizat sa munceasca la Ocolul Silvic din Aiud, unde va urma cursurile liceului seral. Cum locuieste intre gara si puscarie, este impresionat de convoaiele de detinuti politici dusi cu lanturi la maini si la picioare spre celebra inchisoare de aici, dar si de zgomotul carutelor ce duc noaptea detinutii decedati sau ucisi in cimitirul fara cruci. In anul 1960, participa la un concurs national de literatura la care ia locul doi pe tara, moment care il face sa se decida sa urmeze Filologia. Astfel, intre anii 1962 si 1967 frecventeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Dupa stagiul militar va fi patru ani inspector la Comitetul de Cultura si Arta al judetului Alba. Eliminat din sistem, reintra in invatamant, face o naveta grea, dar citeste mult, scrie literatura si incepe sa publice in revistele literare. Locuieste la Alba Iulia. Debuteaza tarziu, in 1979, simultan, in revistele Vatra si Luceafarul, ca in anul 1984 sa-i apara la Editura Cartea Romaneasca primul volum de proza scurta, Focuri in septembrie, drastic subtiat de cenzura comunista pe motiv ca ar scrie o „literatura dusmanoasa”. Cum i se atrage atentia sa aiba grija ce scrie, traieste cu teama ca este urmarit de Securitate, ceea ce il inhiba si timp de cativa ani nu va mai scrie si publica nimic. Dupa decembrie 1989, odata cu aparitia revistei Discobolul, la care este redactor, se resusciteaza, scrie peste 300 de articole de presa si retipareste volumul de debut cu prozele eliminate de cenzura sub titlul Papagalii mei adorati. In anii urmatori publica romanele Inocenta sarpelui (2000), Ritualul bestiei (2008) si Intalnirile mele cu Orlando (2012). Tipareste mai multe volume de proza scurta intre care: Ultimul in eden (2014), Vanzatorul de apa colorata (2015), Ieri a fost duminica (2016), Iar nimic in cutia postala. Schite, nuvele, povestiri (2019) – volum premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Mai semneaza un volum de publicistica literara, Caseta cu paradoxuri (2010), iar in anul 2013 tipareste 450 de pagini de Jurnal. 1977-1984

RON 19.40
1

Domniile lor catre mine

Domniile lor catre mine

Internetul dă un bobârnac letal acestui mod tradițional de a comunica. Numai că urmașii noștri nu vor cunoaște farmecul literei scrise; uniformitatea literei electronice anulează ceea ce caligrafia poate „trăda”: starea de spirit a expeditorului, febrilitatea, incoerența, silueta literei și imaginea plastică a rândurilor; dispare… picătura de cerneală căzută neatent pe hârtie, culoarea însăși a hârtiei nu mai poate da sugestie asupra sentimentului celui care e aplecat emoționat asupra colii. (Cornel Cotuțiu) Cornel Cotuțiu: Născut în Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, la 15 februarie 1945. Licenţiat în filologie (Cluj, 1971). Profesor de limba şi literatura română. Din 1975 până în 2008: profesor la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Beclean; între 1985 și 1989: inspector şcolar. În perioada 1997-1998: consilier teritorial şef al Inspectoratului pentru Cultură Bistriţa-Năsăud. Debut revuistic: în Tribuna (1964). Redactor, apoi redactor-şef al revistei de literatură, artă şi cultură MINERVA (1990-1999); redactor al publicaţiei Floare de colţ (Beclean, 1990-1992). Debut editorial cu volumul de nuvele În căutarea altui final. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Tg. Mureş, 1995, pentru publicistică; Marele premiu la Concursul Naţional de proză şi critică „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2002; Premiul „Pavel Dan” pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2016; Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler”, din partea Președintelui României, Bucureşti, 2004

RON 33.95
1

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50
1

Opera lui George Cosbuc

Opera lui George Cosbuc

150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc Proiect editorial apărut sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud prin Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud Petru Poantă este autorul unui excepţional „eseu monografic” despre poezia lui George Coşbuc, scoasă cu temeritate din muzeul şi din prejudecata istoriei literare şi adusă, printr-o valorificare critică inteligentă şi profundă, în zona sensibilităţii estetice actuale. (Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978) Volumul de faţă reproduce cartea apărută, cu acest titlu, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, în 2004. Ea era, la rândul ei, reeditarea revizuită şi adăugită a eseului Poezia lui George Coşbuc, apărut la Editura Dacia, în 1976. Cartea a mai avut o ediţie cu titlul George Coşbuc, poetul (Editura Demiurg, 1994). Am adăugat, la final, prefeţele ediţiei George Coşbuc, Opere, apărută în îngrijirea sa (primele cinci volume) la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud: vol. I: Balade şi idile – precedat de o succintă Cronologie, 2009; vol. II: Fire de tort, 2010; vol. III: Ziarul unui pierde-vară şi Cântece de vitejie, 2010; vol. IV: Scrieri în proză, 2011; vol. V: Publicistică, 2013. Încă de la ediţia George Coşbuc, Poezii, Dacia, 1979, fragmente din studiul lui Petru Poantă despre Coşbuc au apărut ca prefeţe sau postfeţe la diverse reeditări ale operei coşbuciene. (Irina Petraş) Ideologic, ardeleanul Coşbuc trăia mai curând în orizontul Şcolii Ardelene, astfel că mercenariatul lui intelectual de culturalizare a satelor nu era deloc un mijloc de parvenire, ci consecinţa unei consistente reverii idealiste. Poetul nu avea, în fond, nostalgia arhaicului. Credea în ideea de modernizare a satului, însă şi în aceea a conservării identităţii culturale a acestuia. (Petru Poantă

RON 38.80
1

Avram Iancu. Secvențe biografice

Avram Iancu. Secvențe biografice

„Unicul dor al vieții mele este să-mi văd Națiunea mea fericită!”  (Avram Iancu)ANUL „AVRAM IANCU” (2024)Omagiu editorial Eroului deplin al națiunii române, la 200 de ani de la naștere, sub egida Asociației Avram Iancu 1848 Alba IuliaPrefață de Ioan-Aurel Pop Ilustrația copertei și a siglei „Avram Iancu 200”: Teodor Bogoi După lectura cărții, cititorul rămâne cu un sentiment tonic, de încredere și speranță, rămâne în admirație față de aceia care ne-au trasat programul de țară dintre anii 1848 și 1918, față de cei care au făurit casa noastră numită România. Ionuț Țene demonstrează că istoria nu a fost niciodată numai știință și cunoaștere, ci și „învățătoare a vieții” (Cicero) și că de învățătura despre Avram Iancu – întruchipare a idealurilor poporului – avem nevoie cu toții, „ca să nu rătăcim” (Simion Bărnuțiu). (IOAN-AUREL POP) Prin această carte dedicată lui Avram Iancu, am dorit să ilustrez actualitatea acestui erou român în conștiințele românilor, dar și să scot în evidență valorile de dreptate, libertate, egalitate, toleranță și unitate, pentru care a luptat Crăișorul Munților. Avram Iancu a fost un spirit evoluat, un reprezentant al democrației epocii sale și, în același timp, un erou național și european. Avram Iancu reprezintă un model istoric foarte actual. Românii se recunosc în valorile promovate de el. Este un spirit al rezistenței și perenității românești în fața vicisitudinilor istoriei. Astfel, nu întâmplător, contemporanii se identifică cu acest erou la adunările comemorative și la cele aniversare dedicate Crăișorului, prin deja cunoscuta scandare: „Avram Iancu suntem toți!”. (IONUȚ ȚENE

RON 58.50
1

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania – starea noastra de veghe este o excelenta carte de vizita. Il gasim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul, cel pentru care trecutul nu e simpla litera moarta sau inventar de cronologii seci si controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor si coordonator de impresionante spectacole ale radacinilor noastre – intrepatrunse cu ale altor neamuri, dar pastrandu-si autonomia si specificitatea. Il descoperim pe cititorul si degustatorul de literatura buna, pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact si nepartinitor in incheierile sale, ci si rostit memorabil, in cuvinte potrivite care sa probeze caratele limbii romane. Il intalnim in fiecare pagina pe Ioan-Aurel Pop omul cetatii, prezent in miezul lucrurilor si gata sa puna umarul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai marunte ale vremii, intervine prompt si expresiv de cate ori simte ca punctul pe i a fost ratacit in polemici goale. Il gasim pe Profesorul indragostit de Universitate si de rosturile acesteia in lumea contemporana, cel care stie, pe urmele lui Vasile Parvan, care este „datoria vietii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpanite la marile figuri ale culturii nationale si argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului national. E prezent pretutindeni, in fiecare litera, ardeleanul, de veghe la statura „invatatei Transilvanii”, lucrand la durarea ei fiindca ii stie durerea. Da, e o carte de vizita. Pentru autor, dar si pentru Transilvania. Pentru noi. (Irina Petras)

RON 41.40
1